În timp ce numărul cazurilor de Covid -19 creștea, numărul testelor stagna sau chiar scădea și am intrat într-o euforie legată de stabilizarea situației în timp ce spitalele sunt sufocate la propriu. În multe locuri numărul de cazuri noi anunțate zilnic nu cred că mai e relevant, afirmă prof. univ. dr. Alexandru Rafila.
Într-un interviu pentru SpotMedia.ro, Alexandru Rafila, candidat PSD pentru Camera Deputaților București, a vorbit despre perspectivele politice post-alegeri, dar și despre evoluția crizei sanitare și campania de vaccinare.
Iată principalele declarații:
- Spitalele trebuie descentralizate, managementului trebuie profesionalizat cu o echipa pe baza de proiect.
- Trebuia regândit din primăvară sistemul de sănătate publică.
- Acolo unde anchetele epidemiologice nu se desfășoară deloc sau foarte prost situația e cea mai „bună”.
- Asistența medicală spitalicească pentru pacienții COVID-19 trebuie extinsă la majoritatea spitalelor.
- Conducerea ministerului Sănătății este fragmentată și neresponsabilizată. Decizia trebuie să fie la ministru, care nu trebuie să ceară voie altora.
- Problemele testării: recoltarea și transportul probelor, capacitate de testare concentrată în câteva zone, resursa umană din laboratoare este inegală.
- Sunt curios dacă după 6 decembrie vă crește numărul de teste efectuate sau rămânem în această plafonare a testării cu consecințe dramatice în spitale.
- Testele rapide depistează cantități mari de antigen, care se corelează cu o cantitate mare de virus la persoane, cei cu încărcături mici nu sunt depistați de testele rapide.
- Ministerul Sănătății ar trebui să se asigure că paturile ATI înființate au și medici care să îngrijească permanent pacienții.
- În 2-3 săptămâni de când Agenția Europeană a Medicamentului autorizează vaccinul, primele doze se vor putea administra și în România.
- Sunt dispus să mă vaccinez public pentru a da încredere.
- Politizarea procesului de vaccinare e foarte periculoasă pentru că generează neîncredere. Noi încercam să compensăm măsuri organizatorice insuficiente și măsuri non-medicale fără sens cu faptul că va veni un vaccin salvator, dar pentru care nu avem niciun merit.
Sunteți propunerea PSD pentru ministerul Sănătății, dar pentru a deveni realitate, PSD trebuie să fie la guvernare. Ce șanse există ca partidul dvs să fie parte a noii guvernări?
Eu cred că există o astfel de șansă. Dacă găsim parteneri suficient de realiști din punctul de vedere al unei posibile coaliții, este fezabil, imediat după alegeri sau după un interval de timp.
Văd o polarizare a discursului, dar este un context politic complicat, în care o coaliție e necesară pentru o guvernare stabilă, cu ținte comune de dezvoltare a României și gestionarea acestei crize traumatizante.
Alături de cine vă vedeți în coaliție: PNL, USR-PLUS, Pro România?
Rămâne de văzut rezultatul clar al acestor alegeri. Observ că există dorința de a prezenta PNL ca viitor partid de guvernare. Nu înțeleg care sunt argumentele, pentru că performanța gestionarii crizei COVID-19 nu a fost satisfăcătoare.
O coaliție ar putea să apară cu alte partide în afara PNL. Dacă electoratul dă un semnal clar la urne că vrea ca PSD să guverneze, sunt convins că o coaliție devine posibilă.
Vă incomodează faptul că pe lista pe care dvs o deschideți pentru Camera Deputaților în București locul al doilea este ocupat de dl Tudorache, cu problemele de natură penală ale domniei sale?
Mecanismul intern, care a funcționat după ce dl Tudorache a intrat într-o investigație de natură penală, mi se pare extrem de eficient și pune PSD la adăpost de speculații.
S-a autosuspendat din partid, care nu l-a apărat, ceea ce arată o altă viziune și o abordare, sper eu, fără dubii privind respectarea statului de drept.
Când a fost propus pe listă, dl Tudorache nu avea probleme de natură penală și sunt surprins că ele au apărut într-un interval atât de scurt înainte de alegeri.
Chiar suspendat din PSD, pe listă a rămas și deputat va fi.
Ca să fie validat un mandat de parlamentar, trebuie să fie membru al unui partid politic.
Eu știu că dl. Nicolăescu a încercat în 2007 să facă 42 de spitale, între care 8 regionale, ministerul Sănătății plătind peste 20 de milioane de euro pe studiile de fezabilitate, care nu au folosit la nimic, dar, curios!, despre asta nu vorbește nimeni.
Daca veți fi ministru al Sănătății va trebui să reparați ce a stricat tot PSD și să faceți ce n-a făcut PSD în guvernarea Dragnea.
Perioada în care dl Dragnea a condus partidul nu știu dacă a fost una dintre cele mai faste din istoria PSD. Până la urmă, nu știu dacă sunt lucruri de reparat, dar cu siguranță sunt multe lucruri de făcut, ceea ce ar trebui agreat de o zonă politică mai largă.
Discursul despre sistemul sanitar este legat mai mult de spitale regionale. Eu știu că dl. Nicolăescu a încercat în 2007 să facă 42 de spitale, între care 8 regionale, ministerul Sănătății plătind peste 20 de milioane de euro pe studiile de fezabilitate, care nu au folosit la nimic, dar, curios!, despre asta nu vorbește nimeni.
Sistemul de sănătate trebuie să ofere oamenilor servicii medicale de calitate și permanente, în mod facil, în primul rand nu în spitale, ci printr-o rețea de asistență medicală primară și de medicină ambulatorie de specialitate. Iar în spitale trebuie să se rezolve problemele serioase.
Nevoia de servicii medicale pentru fiecare tip de asistență medicală trebuie să corespundă profilului demografic și morbidității fiecărei regiuni din România. Ceea ce nu s-a întâmplat.
M-am tot întrebat cum se explică politizarea spitalelor, evidentă în ultimii 30 de ani, în aproape toate spitalele. Am găsit două cauze majore.
Spitalele reprezintă un marker electoral, localitatea unde există el e considerată mai importantă, iar spitalul este un centru economic de toate felurile. Spitalele sunt beneficiarele celei mai mari părți din banii sistemului de sănătate, iar lucrul acesta combinat cu politizarea lor mă face să mă gândesc că există și alte interse în afară de cele electorale.
Ar fi necesară o centralizare a spitalelor la ministerul Sănătății (MS)?
Spitalele trebuie descentralizate. Ministerul Sănătății trebuie să aibă o rețea pentru situații de criză, centre de mare excelența, institute, spitale regionale.
Dar centralizarea e total anacronică și ea duce la politizarea excesivă pentru că ministrul Sănătății e întotdeauna om politic. Și în multe localități autoritățile locale chiar au avut contribuții importante la dezvoltarea și renovarea spitalelor.
Să luăm Piatra Neamț. Ministrul Sănătății a numit acolo un antreprenor de pompe funebre, președintele CJ Arsene a numit un jurist adus din alt județ, cu experiență zero în materie. Cu ce a fost mai bun președintele CJ decât ministrul?
Eu mă refer la profesionalizarea managementului spitalelor. Problema e lipsa de profesionalism a celor numiți pe diferite considerente, politice sau economice.
Trebuie să existe indicatori reali de performanță și nu trebuie vorbit doar de un manager, ci despre o echipa de management care să integreze aspectele economice, juridice și medicale și care să conducă spitalul.
La Piatra Neamț au fost 8 manageri în nouă luni, spitalul practic nu a fost condus, ceea ce mi se pare o lipsă de responsabilitate a tuturor celor care au contribuit la situația aceasta.
Trebuie să evoluăm de la numirea pe bază de pile, cunoștinte și relații la numirea în baza unui proiect de management.
Mi se pare neserioasă discuția despre centralizarea și depolitizarea spitalelor lansată de Ministerul Sănătății, când toate structurile ministerului sunt politizate.
Managerul trebuie să fie medic?
Poate să aibă și o altă profesiune, dar una relevantă pentru acest tip de instituție, iar persoana trebuie să aibă o experiență legată de domeniu. Dvs ați dat un exemplu negativ, dar sunt și altele: șefi de sală de restaurant, ingineri tanchiști...
Aici este o discuție și în zona DSP-urilor, care sunt conduse în multe situații de oameni numiți politic, care nu au nicio legătură cu domeniul. Nu poți să faci o politică pentru sănătatea comunităților fără o persoană specializată în sănătatea publică.
Mi se pare neserioasă discuția despre centralizarea și depolitizarea spitalelor lansată de Ministerul Sănătății, când toate structurile ministerului sunt politizate.
Ce ați fi făcut dvs diferit dacă erați ministrul Sănătății în această pandemie? Trei lucruri principale.
În primul rând, regândeam încă din primăvară sistemul de sănătate publică. Pe lângă profesionalizarea conducerii, DSP-urile ar fi trebuit să treacă în coordonarea sau chiar subordonarea INSP, care să le unifomizeze activitatea de supraveghere și control al pandemiei.
Comportamentul DSP-urilor diferă de la județ la județ. Ați văzut cum jongla DSP Ilfov cu incidența cumulata de la de la 3 la 6, ceea ce înseamnă diletantism. Ce s-o întâmpla dincolo de aceste date cu anchetele epidemiologice?
Acolo unde ele nu se desfășoară deloc sau foarte prost situația e cea mai „bună”, pentru că nu facem teste și toată lumea e fericită. Rolul Ministerului Sănătății este să intervină ca să aducă lucrurile la suprafață, dar nu intervine exact în aceste locuri. Sper că nu e o inacțiune deliberată și apropierea alegerilor e doar o coincidență.
N-am văzut asta. În timp ce numărul cazurilor creștea, numărul testelor stagna sau chiar scădea și am intrat într-o euforie legată de stabilizarea situației în timp ce spitalele sunt sufocate la propriu.
Situația din spitale și limitarea accesului la asistență medicală sunt evidente. Și mi se pare lipsit de respect să asociem siutația aceasta cu festivismul din ultimele zile.
Considerați că numărul de cazuri noi anunțat zilnic nu mai e relevant pentru evoluția epidemiei?
În multe locuri nu cred că mai e relevant. Situația din spitale și limitarea accesului la asistență medicală sunt evidente. Și mi se pare lipsit de respect să asociem siutația aceasta cu festivismul din ultimele zile.
Deci prima măsură ar fi fost legată de reorganizarea sistemului. A doua?
Modul de organizare a asistenței medicale spitalicești pentru pacienții COVID-19, care trebuie extinsă, evident, la majoritatea spitalelor. Secțiile și spitalele de boli infecțioase sunt sufocate. La „Matei Balș” avem zilnic 35-40 de pacienți care așteaptă în UPU și nu câteva ore, ci o zi sau două.
Fiecare județ ar trebui să aibă mai multe unități pentru tratamentul pacienților Covid-19, în zone separate desigur, iar la nivel județean ar trebui să existe zilnic o ședință operativă a unui comitet local de coordonare, în care să fie repartizați pacienții care au nevoie de oxigen. Nevoia de paturi cu oxigen, nu ATI, este pe primul loc acum.
Deci, pe de-o parte masuri de sănătate publică pentru a opri transmiterea: anchete epidemiologice, testarea tuturor simptomaticilor, testarea contacților. Pe de altă parte, acces rapid la asistența medicală.
Iar al treilea lucru, care poate ar trebui să fie chiar primul, regândirea structurii și modului de conducere a Ministerului Sănătății, care este fragmentată și neresponsabilizată. Ministrul să fie în minister, vizitele de lucru în țară nu rezolvă absolut nimic, și să stabilească un mecanism funcțional de conducere și comandă.
Și, la fel ca la nivel județean, ar trebui să existe o ședință zilnică de coordonare a activităților de asistență medicală și de sănătate publică.
Decizia trebuie să fie la ministru, care nu trebuie să ceară voie altora.
Cui cere voie dl Tătaru?
Nu știu, dar pare că ezită și are consultări anterioare deciziei. Lucrurile trebuie asumate și coordonate.
Testarea zilnică, maximum 37.000 de teste cu maximum 22.000 gratuite, este departe de capacitatea maximă anunțată de președinte și premier, adică 50.000/zi.
Chiar 53 de mii.
De ce nu se testează la capacitatea maximă? Nu e ea reală, nu există capacitate de recoltare sau pur și simplu a fost plafonată testarea ca să intrăm în platou?
Cred că toate trei. O mare problemă e legată și de recoltarea și transportul probelor. Capacitatea aceasta de testare e concentrată în câteva zone, resursa umană din laboratoare este inegală, unii au experiență mai lungă, alții de doar câteva zile.
Am propus, împreună cu dr Oțelea, cel care a introdus în România acest tip de testare, înființarea a cel puțin 5 centre de training serios, inclusiv pentru uniformizarea calității, împreună cu universitățile de medicină, care au răspuns, toate, favorabil, și în parteneriat cu INSP. Din păcate, nu s-a întâmplat.
Testarea este influențată și de calitatea slabă a anchetelor epidemiologice. E mai ușor să spui că nu ai cazuri și contacți, decât să te lupți să îi găsești.
Sunt curios dacă după 6 decembrie vă crește numărul de teste efectuate sau rămânem în această plafonare a testării cu consecințe dramatice în spitale.
Testele rapide sunt o speranță? Înțeleg că se achiziționeaza un lot masiv.
Dacă le folosești când și unde trebuie. Ele depistează cantități mari de antigen, care se corelează cu o cantitate mare de virus la persoanele, în general, simptomatice.
Am făcut proba în laborator. Am testat cu teste rapide de cea mai bună calitate în paralel cu test PCR. Pacienții cu încărcături virale mari au avut rezultate similare la ambele testări, cei cu încărcături mici nu sunt depistați de testele rapide.
Deci cu ele trebuie să ne concentrăm pe persoane simptomatice, contacți apropiați ai unui bolnav. Ar putea fi un program de testare pentru colectivitățile cu număr mare de cazuri. Dar o testare la nivel național nu mi se pare fezabilă în acest moment. E mult mai rațional să concentrezi resursele acolo unde e necesar.
Cele 3 milioane de teste pot să fie utile, dar trebuie achiziționate treptat pe măsură ce se utilizează, mai ales că ne aflăm într-o perioadă de dezvoltare a acestor teste și e posibil ca în câteva luni să fie și variante mai bune.
OMS are două teste agreate, Centrul European de Control al Bolilor recomandă câteva și ar trebui ținut cont de asta când se face achiziția, pentru că există și teste foarte slabe.
Mai poate fi crescută cu adevărat capacitatea secțiilor ATI?
Ar trebui să ne referim la paturi operaționale permanent, pentru care există și personalul medical necesar.
Am stat toată vara și nu am făcut un training pentru medici din alte specialități, pentru a da asistență în secțiile ATI, așa cum a recomandat CE.
Noi alocăm paturi și discutăm mai puțin de resursa umană. Vă dau un exemplu: azi și mâine (30 nov și 1 dec – n.red) Spitalul Covid-19 de la Râmnicu Sărat are pacienți internați la ATI, unii intubați, dar niciun medic care să îi supravegheze.
Ministerul Sănătății ar trebui să se asigure că paturile ATI înființate au și medici care să îngrijească permanent pacienții.
Faceți parte dintr-un grup pe care președintele Iohannis îl consultă periodic privind campania de vaccinare. Când credeți că vă începe ea în România?
În 2-3 săptămâni de când Agenția Europeana a Medicamentului autorizează vaccinul, primele doze se vor putea administra și în România. Organizarea achiziției și facilitățile logistice pentru transportul vaccinului către fiecare țară UE sunt meritul CE.
România ar urma să primească, în tranșe, 9 milioane de doze din contractul UE pentru vaccinul Pfizer.
E un vaccin care presupune condiții speciale de depozitare. Ce se întâmplă dacă cineva primește un vaccin care nu a fost ținut la minus 80 de grade? Nu mai este eficient sau îi poate face rău?
Nu mai este eficient. ARN, care e sensibil la variațiile de temperatură, se inactivează.
Vă veți vaccina?
Evident că da. Și sunt dispus să o fac public pentru a da încredere în produs, încredere care vine însă în primul rând din autorizarea vaccinului. Nicio agenție, indiferent de presiuni, nu va autoriza un vaccin fără să fie convinsă de eficacitatea și siguranța lui.
Politizarea procesului de vaccinare e foarte periculoasă pentru că generează neîncredere. Noi încercam să compensăm măsuri organizatorice insuficiente privind sănătatea publică și asistența medicală, măsuri non-medicale fără sens, precum închiderea școlilor primare și a piețelor, cu faptul că va veni un vaccin salvator, dar pentru care nu avem niciun merit.
Dacă totul merge bine, în câte luni după începerea campaniei de vaccinare putem ajunge la o acoperire care să oprească epidemia?
Eu sunt mai realist în aprecieri. Cu vaccinul Pfizer estimez 9 luni de la începerea campaniei, dar dacă vor fi disponibile și alte vaccinuri care se manipulează mai ușor, care se pot face și la medicul de familie, este posibil ca timpul necesar să fie mai scurt.