România riscă să își slăbească relațiile cu partenerii europeni mizând prea mult pe apropierea de cercul MAGA al lui Donald Trump, consideră Oana Popescu-Zamfir. În podcastul SpotMedia.ro „Cum supraviețuim?”, realizat de Adriana Nedelea, experta în politici internaționale critică strategia președintelui Nicușor Dan și spune că România trebuie să își asume mai multe responsabilități și să construiască relații diplomatice care să reziste schimbărilor de putere de la Washington.
„Cum supraviețuim?” este un podcast video despre psihologia vieții într-o lume în criză. Cum ne schimbă crizele mintea, emoțiile și felul în care trăim? Cum ne afectează psihic instabilitatea politică, polarizarea, războaiele, dezinformarea și nesiguranța economică? În fiecare ediție, Adriana Nedelea caută, împreună cu specialiști din comunicare, experți în relații internaționale, psihologie, sociologie, neuroștiințe și domenii conexe, explicații și soluții pentru a înțelege mai bine ceea ce trăim. Podcastul este pe SpotMedia.ro și pe canalul YouTube SpotMedia.ro.
Ediția de astăzi a podcastului poate fi ascultată începând cu ora 8:00 pe canalul de YouTube.
Oana Popescu este Senior Fellow pe securitate europeană la RUSI, Londra - Royal United Services Institute, expertă în politici internaționale și director al Global Focus. A fost expertă în grupul de reflecție strategică „România în UE”, de la Cotroceni, iar de anul viitor va fi în board-ul Colegiului NATO, va face parte din Consiliul Consultativ Academic al Colegiului de Apărare al NATO de la Roma.
Viziunea din spatele deciziilor de la Cotroceni
Întrebată dacă apropierea lui Nicușor Dan de zona MAGA reprezintă o încercare de echilibru între SUA și Europa sau o alegere ideologică, Oana Popescu-Zamfir spune că cele două merg împreună. Administrația prezidențială, spune ea, își construiește strategia în jurul evitării celui mai rău scenariu, acceptând în schimb compromisuri importante.
„Pe de-o parte ține de o viziune strategică. Senzația mea este că în momentul de față, Președinția României și cercul din jurul președintelui nu mai cred și în varianta unui viitor pozitiv, să spunem, european și euroatlantic și democratic pentru România. Nu mai cred în posibilitatea continuității față de drumul pe care România l-a avut în plan strategic până acum și își imaginează doar două tipuri de viitor posibile.
Unul este cel mai negru scenariu, acela în care partidele extremiste radicale intră la guvernare și România devine un fel de Ungaria lui Viktor Orbán, mă rog, plus minus anumite nuanțe. Și celălalt este viitorul preferabil, cred, pentru președinte, acela în care încă, ca să spunem pe românește, o mermelim.
Ținem lucrurile într-un echilibru, nu derapăm cu totul către o poziție pro-rusă, cred că aici este un fel de linie roșie pe care o vede președintele, nu vrea ca România să se ducă într-o zonă de influență directă pro-rusă și crede că există acest risc și probabil că nu greșește și încearcă să evite acest risc acceptând în schimb toate celelalte compromisuri.
Adică mai bine ancorăm prezența MAGA în România, deși ea este convergentă din punctul de vedere al valorilor foarte mult cu poziția pro-rusă și subminează traiectoria pro-democratică a României, dar mai bine o ancorăm aici pentru că strategic asta va ține măcar Rusia departe de a exercita o influență directă asupra României. Și cu influența indirectă putem trăi, dacă ea vine pe canale MAGA, pentru că totuși se speră că americanii nu vor trăda cu totul interesele securitare europene.”
În opinia Oanei Popescu-Zamfir, aceeași strategie explică și actuala coaliție de guvernare.
„Deci am senzația că și structura guvernamentală pe care o vedem acum este rezultatul acestei viziuni care spune: cât timp nu intră AUR direct la guvernare, putem să acceptăm un guvern PSD plus câțiva din afară care riscă în continuare să accentueze corupția, să diminueze suplimentar standardele de stat de drept, să degradeze și mai mult sistemul de justiție, să ducă economia într-o situație și mai dificilă și relațiile României la nivel european, dar evităm scenariul cel mai negru.
Or, problema cu această viziune este că în momentul în care nici nu crezi că este posibil să ai un viitor mai bun, nici nu vei lucra în direcția aceea și s-ar putea, repet, ca în condițiile actuale să nu fie o evaluare cu totul greșită, numai că leadership înseamnă să te lupți pentru a duce țara într-o anumită direcție, nu pentru a urma direcția cumva naturală în care se îndreaptă societatea.”
De ce partenerii europeni sunt esențiali pentru România
Critica Oanei Popescu-Zamfir privește atât viitorul democratic al țării, cât și capacitatea de a primi sprijin în situații de criză. Pentru multe dintre incidentele cu care România s-ar putea confrunta, explică ea, cooperarea europeană va fi decisivă.
„Deci, aici eu văd un eșec fundamental la nivelul administrației prezidențiale, faptul că încercând să mergem exclusiv pe mâna MAGA, ratăm angajamentul alături de partenerii europeni, într-un context în care, realmente, geografia contează.
Sigur că trăim în același timp într-o lume foarte interconectată și globalizată, dar dacă ni se întâmplă ceva, partenerii europeni sunt mai aproape decât cei americani. Și lor le vom cere sprijinul. Mai ales că România se va confrunta în primul rând cu incidente hibride (...).
Or, aici nu o să vină americanii, în primul rând, să se ocupe de fiecare incident cu care ne vom confrunta. Nu o să putem să le cerem sprijinul în chestiuni care nu sunt neapărat de nivel strategic. Or, partenerii europeni sunt cruciali și sunt cruciali pentru traiectoria democratică a României.”
În opinia sa, președintele ar trebui să consolideze condițiile unei evoluții democratice, inclusiv într-o perioadă politică nefavorabilă.
„Aici am eu să-i reproșesc președintelui principala eroare. (...) Și anume faptul că dacă acum, în acești ani, circumstanțele politice din România nu arată bine, în loc să investească în a crea o bază în momentul în care se va întoarce situația, pentru că se va întoarce, pentru că totul este ciclic, în loc să creeze și să consolideze o bază de unde să crească mișcări politice sănătoase și să mențină direcția pro-democratică a României atât cât se poate, în ciuda circumstanțelor, alege să meargă cu valul. Și compromite, în felul acesta, șansele de reziliență democratică ale României și relațiile care acum se joacă în mod deosebit, atât cu vecinii, cum sunt ucrainenii, cât și cu partenerii cheie de la nivel european.”
Ce se schimbă în relația de securitate cu Statele Unite
În privința prezenței militare americane, Oana Popescu-Zamfir explică de ce România încearcă să o păstreze: ea reprezintă un mijloc de descurajare a Rusiei și o legătură directă între securitatea țării și interesele strategice ale SUA. Consideră însă că Bucureștiul trebuie să țină cont de schimbarea rolului pe care Washingtonul este dispus să și-l asume în Europa.
„Statele Unite au anunțat deja și toată lumea în Europa a acceptat faptul că ce nu vor mai face va fi să asigure securitatea Europei în mod unilateral doar cu sprijin secundar din partea statelor europene.
S-a acceptat deja la nivel european, la nivel NATO, că noi vom fi principalii responsabili pentru propria securitate, că trebuie să suplinim cât mai mult din ceea ce furnizau până acum Statele Unite. Și ceea ce deocamdată avem în continuare cu partenerii americani - și sperăm să păstrăm în anii următori - este contribuția SUA cu elemente pe care nu le putem înlocui în timp scurt, adică umbrela nucleară, capabilități de comandă și control, de supraveghere, de ceea ce se numește long range strikes, deci lovituri în adâncime, apărarea antiaeriană și tot așa.
Or, în acest context, nu mai este suficient să plătești pentru prezența americană, pentru că, în primul rând, aritmetic vorbind, la nivelul la care administrația americană își regândește acum poziționarea, este insuficient.
Nu în aceste elemente se bloca prezența americană, în costurile pe care le implica staționarea trupelor aici. Nu putem să compensăm o schimbare calitativă fundamentală cu un aport cantitativ un pic sporit. Ce este important pentru România să înțeleagă este că trebuie, în momentul de față, dacă vrem să negociem păstrarea unei prezențe cât mai substanțiale americane, să negociem ce punem noi pe masă, cu ce anume putem noi să venim tot calitativ vorbind, nu cantitativ.”
O abordare prea contabilă a relației cu administrația Trump
Experta consideră că România a reținut mai ales caracterul tranzacțional al administrației americane și a rămas concentrată pe ce poate oferi imediat. Pentru a descrie această abordare, folosește o analogie. figurată:
„Deci noi am înțeles doar că administrația americană e mai tranzacțională și încercăm să dăm șpagă - nu în sensul propriu, ci în sensul figurat. Ne gândim ce putem să le dăm, câți bani sau ce putem noi să livrăm acum, imediat, în secunda doi, cu ce putem să îi cumpărăm ca să mai rămână aici. Or, ratăm faptul că nu e vorba de asta sau nu e vorba doar de asta.
Să nu negăm, sunt state în jurul nostru care au oferit administrației și familiei Trump inclusiv acest tip de interese nemijlocite imobiliare, de exemplu, sau de business. Deci da, sigur, funcționează și abordarea asta, dar singură nu funcționează pentru că, dacă la nivelul ăsta te vei situa, la nivelul ăsta vei fi tratat. Or, pe de-o parte, ratăm partea mult mai substanțială, strategică.
Ce încercăm noi să dăm nu e strategic. Este absolut contabil, așa cum spuneam. Ce e nevoie este să dăm ceva strategic, mult mai amplu și mai solid decât o facem acum.”
Ce ar putea oferi România pentru apărarea comună
O contribuție mai substanțială ar trebui să pornească, în opinia Oanei Popescu-Zamfir, de la responsabilitățile României în regiune. Ea menționează protejarea infrastructurii critice din zona economică exclusivă a țării, siguranța exporturilor ucrainene și cooperarea cu vecinii și cu partenerii europeni.
„Trebuie să ne sporim capacitatea de a asigura un tranzit netulburat al exporturilor ucrainene de cereale în zona Mării Negre și pe pământ.
Trebuie să încercăm împreună cu Bulgaria și Turcia, oricât de greu este, și este foarte greu și e o sarcină titanică pentru România, dar trebuie să încercăm ca la nivel operațional să facem mai mult împreună în plan regional, să aducem Ucraina mult mai aproape în tot ceea ce facem în această zonă, să cooptăm partenerii importanți cum sunt Germania, Franța, care au interese directe aici în acest efort de consolidare a zonei acesteia a flancului sud-estic.
Și în momentul în care noi o să facem lucrurile astea și o să ne demonstrăm utilitatea pentru Alianță și pentru Statele Unite exact în sensul în care ne asumăm aceste răspunderi, atunci o să avem mult mai multă legitimitate să cerem exact ceea ce am vorbit mai devreme, că asta ne trebuie.
Ne trebuie ca Statele Unite să ne țină spatele, ca să zic așa. Ca în momente cruciale, când există o amenințare căreia nu putem să îi facem față cu partenerii menționați, să existe și un sprijin din partea Statelor Unite și un mesaj la adresa Rusiei.”
Riscul de a miza pe un singur cerc de putere
O a doua greșeală identificată de expertă este concentrarea pe un singur canal de acces la administrația Trump. Pentru că, relațiile construite în jurul unor persoane pot deveni fragile atunci când influența acestora scade sau când dispar din funcții.
„Iar al doilea lucru pe care cred că-l ratăm este că ne-am ales un singur canal. Încercăm să ne apropiem de Donald Trump și de cei din jurul lui, de cercul decizional din jurul lui, indiferent pe ce canale. Și nu ne-a dat prin cap că niște canale foarte personalizate, care să ducă acolo, așa cum am văzut în ultimele săptămâni, în urma unor scandaluri, pot pur și simplu să dispară din peisaj.
Pentru că se compromit ușor. Dacă încercăm să ne bazăm pe oameni care sunt ușor de compromis sau se lasă ușor compromiși, riscul ca asta să se întâmple este mare. Și atunci, dincolo de canalele astea directe, noi ar fi trebuit să încercăm mult mai mult la nivel diplomatic, la nivel strategic, la nivelul relațiilor pe care să le construim cu Casa Albă, prin diverși alți parteneri și aliați care au intrare acolo.
Or, noi nu ne-am diversificat deloc abordarea și am încercat pur și simplu aceste forme de lobby, de acces personalizat pe care le-am văzut. Și, așa cum toată presa comentează de la rezultatul alegerilor intermediare începând, acum sunt sigură că dăm un pic din colț în colț că ce ne facem. Elbridge Colby poate nu va mai fi acolo. Deja în momentul în care era prezent la București știa și el că se află pe nisipuri mișcătoare.
Cei pe care i-am cultivat noi de luni de zile este posibil să aibă o influență mult mai scăzută. Faptul că Donald Trump era contestat deja, nu foarte vizibil în spațiul public, dar extrem de vizibil la Washington, de către actori din interiorul mișcării MAGA și din interiorul Partidului Republican se știa deja. Și dacă acum Donald Trump o să-și vadă puterea diminuată, poate o să crească în influență, JD Vance, altă aripă MAGA. Nu cred că suntem pregătiți pentru asta și tot ce am avut noi de oferit am încercat să oferim foarte nișat și pe un singur canal.”
Ce pot schimba alegerile americane
Oana Popescu-Zamfir consideră că rezultatul alegerilor intermediare poate limita unele dintre politicile lui Donald Trump, fără să însemne automat o revenire la vechiul rol american în securitatea Europei. Ea distinge între schimbarea raporturilor de putere de la Washington și interesele strategice de durată ale SUA.
„Ce știm în momentul de față este că democrații vor avea capacitatea să blocheze evoluțiile cele mai dramatice, să spunem, în politicile lui Donald Trump.
Nu știm că vor avea capacitatea să schimbe radical politicile Statelor Unite, nu știm dacă asta, în politica externă și de securitate, unde președintele are puteri sporite, va influența foarte mult agenda. Repet, cred că putem să presupunem că vor fi foarte multe anchete, investigații care vor viza pe cei din jurul președintelui și deci unii dintre ei probabil vor fi înlocuiți, puterea președintelui va fi diminuată și a cercului lui, vor putea să se opună unor măsuri la nivelul Congresului.
Donald Trump, la rândul lui, probabil că va fi sub presiune și din partea Partidului Republican, care a înregistrat niște pierderi semnificative și atunci ori își va radicaliza pozițiile, fără foarte mult impact neapărat, ori va încerca să negocieze mai mult decât până acum, deci va fi mai dispus la compromis.
Dar, repet, asta nu va schimba fundamental, de pildă, reducerea prezenței americane în Europa, pentru că asta realmente corespunde intereselor naționale americane, transcende administrații și contexte de moment. Deci, pentru România, asta doar introduce niște volatilitate și complexitate suplimentară, nu înseamnă că îmbunătățește neapărat situația semnificativ.”
O instabilitate care poate dura ani
Aceste alegeri diplomatice au consecințe într-o Europă în care amenințările pot lua forme foarte diferite. Oana Popescu-Zamfir explică de ce sabotajele, atacurile cibernetice și manipularea societăților trebuie privite ca părți ale aceleiași presiuni asupra securității.
„Pentru Rusia, spuneam, există un continuum de la hibrid la convențional în materie de atacuri și modalități de amenințare, diminuare a stării de securitate pe continentul european, în timp ce noi încă în Europa ne gândim la aceste lucruri ca fiind două realități opuse. Una este cea în care ne aflăm în timp de pace și una este cea a unui conflict, război, în fine. Or, nu mai trăim în momentul de față nici în timpuri de pace, dar nu suntem nici într-un conflict deschis și declarat.
Și cel mai probabil așa va rămâne situația în anii următori. Înainte de a ne confrunta cu o amenințare de tip convențional în Europa, ne vom confrunta în mod constant cu o serie de atacuri numite hibride, în lipsa unui termen mai precis în momentul de față, care înseamnă de la sabotaj la adresa infrastructurii critice, la atacuri cibernetice, la încercări de manipulare a populației și a societăților noastre pentru scăderea unității între aliați, pentru scăderea sprijinului față de Ucraina, pentru crearea unei atmosfere politice. Și cu declinare inclusiv în alegerile care au loc în Europa în perioada care vine, alegeri importante, astfel încât să se creeze contextul unei disponibilități mai mari de compromis cu Rusia.
Deci cred că trebuie să ne obișnuim cu faptul că Europa se va confrunta în perioada următoare, și asta înseamnă probabil mulți ani de acum înainte, cu acest tip de situație mult mai instabilă decât înainte, mai puțin confortabilă și care va avea forme de manifestare diverse, multe dintre ele plecând de la golurile pe care noi le lăsăm în reziliența și capacitatea noastră de descurajare.”
Ce mai puteți afla din podcastul integral
- De ce s-a retras din grupul de reflecție strategică de la Cotroceni și ce întrebare a rămas fără răspuns: „Nu îmi doresc să fiu în poziția în care să fiu folosită la nivel de PR”.
- De ce se teme că președintele se înconjoară de „camere de ecou” și cât de important este ca un lider să aibă consilieri care îi contestă ideile.
- De ce autoritățile trebuie să pregătească populația înaintea unei crize: „În orice moment putem să avem incidente grave”.
- Ce face Republica Moldova mai bine în protejarea instituțiilor și a alegerilor și de ce România ar trebui să fie „mult mai modestă” în relația cu vecinii.
- Ce fel de pace în Ucraina ar spori siguranța României și ce riscuri vede într-o înțelegere între Washington și Moscova peste capul ucrainenilor și europenilor.
- De ce ajung oameni care nu împărtășesc valorile extremiștilor să îi voteze și ce alternativă propune la sentimentul că fiecare a rămas pe cont propriu.
Abonează-te, dacă nu ești încă abonat, pentru a nu pierde următoarele interviuri, emisiuni sau podcasturi SpotMedia.ro.
În fiecare luni apare un nou episod din emisiunea Controverse, realizată de jurnaliștii Emilian Isailă și Matei Udrea, în weekend urmărești Cum supraviețuim? - un podcast realizat de Adriana Nedelea, iar în fiecare miercuri apare un nou episod din Defense Translate. În fiecare săptămână publicăm și interviuri video în care explicăm miza și efectele celor mai importante evenimente. Abonează-te aici!
