Prioritatea este să securizăm în această perioadă Ierusalimul, în așa fel încât să-l ținem deschis pentru credincioșii de orice religie și nu vom permite ca amenințările teroriste să oprească ceremoniile. Protestele sociale nu slăbesc Israelul, oricât și-ar dori Iranul și organizațiile teroriste să inducă această idee.
Reuven Azar, ambasadorul Israelului la București, vorbește, într-un interviu acordat Spotmedia.ro, despre cele două mari teme de pe agenda Israelului: atacurile teroriste, pe de o parte – unul dintre cele mai dramatice a ucis o mamă și două fiice ale ei, un altul a avut victimă un turist italian – și pe de altă parte atacurile cu rachete lansate din Liban și criza politică internă, cu proteste sociale masive, față de reforma judiciară pe care și-ar dori-o noul cabinet Netanyahu.
Principalele idei din interviu:
- Aceste atacuri multiple sunt parte dintr-o nouă strategie a Iranului și a organizațiilor teroriste, de a crea senzația că Israelul este fragil și poate fi atacat din mai multe locuri. Suntem îngrijorați de asta și răspundem în conformitate, dar fără a intenționa escaladarea situației într-un război, pentru că ei asta ar vrea, ca Israelul să fie în stare de război mereu.
- Prioritatea noastră este să securizăm în această perioadă Ierusalimul, în așa fel încât să-l ținem deschis pentru credincioșii de orice religie.
- Una dintre sursele crizei actuale a fost senzația părții mai tradiționale a societății că sistemul de justiție este mult prea liberal, prea pro-secular, așadar și-a dorit ca sistemul de justiție și Curtea Supremă să reprezinte mai echilibrat, în această viziune, diferitele părți și nuanțe ale societății israeliene. Spre exemplu, să existe judecători cu orientare religioasă care să facă parte Curtea Supremă, mai mulți, oricum, decât sunt acum.
- Serviciile de informații israeliene sunt complet apolitice, nu sunt implicate în organizarea niciunui fel de activități politice. Lucrătorilor din agențiile guvernamentale le este permis, până la un anumit nivel al ierarhiei, să participe la demonstrații, dar nici asta nu înseamnă că serviciile de informații ar fi implicate în vreun fel în politică.
- Iranul este un furnizor de tehnologie și echipamente militare pentru Rusia, dar mai există apoi și amenințarea nucleară și a rachetelor iraniene. Rachetele lansate din Iran pot lovi astăzi Europa, iar potențialul nuclear al Iranului este devastator nu doar pentru noi, ci și pentru restul lumii.
- Protestele sociale actuale sunt mai degrabă un semn de putere a democrației; doar cei care nu cred în democrație văd dezbaterile ca un semn de slăbiciune.
- Nu vrem să fim în situația în care am ajuns după ce ne-am retras din Gaza, iar Hamas a preluat imediat conducerea regiunii și a transformat-o într-un stat terorist. Nu ne putem permite crearea unui alt stat terorist și în Cisiordania.
Israelul ține prima pagina a ziarelor de câteva zile, în principal avem două teme mari. Prima este aceea a atacurilor la care este supus Israelul, pe un front multiplu – după multă vreme, rachete lansate din Liban și o serie de atentate teroriste – numai in ultimele zile, au fost ucise două surori și, chiar în Tel Aviv, un turist italian, alții au fost răniți. A doua temă este aceea a protestelor ample, față de reforma justiției, pe care noul guvern Netanyahu vrea să o facă. Sunt legate cele două? Mai direct: situația internă, protestele sociale mari au vulnerabilizat Israelul?
Nu sunt sigur dacă au legătură. Nu i-am întrebat pe inamicii noștri despre asta, dar cred că știți că există câteva teorii, în special lansate de Hezbollah, cum că prezența Israelului nu este foarte puternică, nu este așezată pe fundamente solide și, de aceea, ar fi ușor de înlăturat. Această așa-zisă teorie nu funcționează, Israelul e foarte puternic, prezența evreiască în Israel este foarte puternică și nu suntem așa ușor de înlăturat.
Cred că protestele sociale actuale sunt mai degrabă un semn de putere a democrației; doar cei care nu cred în democrație văd dezbaterile ca un semn de slăbiciune, ele însă, din contra chiar, sunt un semn de putere. Democrația nu este doar despre alegeri, e despre felul în care societatea se exprimă prin media și prin intermediul acțiunilor, fără restricții.
Nu suntem Liban sau altă țară din Orientul Mijlociu, în care libertatea de exprimare să nu fie permisă. În Israel este permisă și nu trebuie să suportăm amenințări din partea organizațiilor teroriste, cum este Hezbollah, în viața de zi cu zi. Așadar, nu suntem îngrijorați în această privință.
Suntem îngrijorați, însă, de faptul că aceste noi atacuri multiple pe care le suferim sunt parte dintr-o nouă strategie a Iranului și a organizațiilor teroriste, de a crea senzația că Israelul este fragil și poate fi atacat din mai multe locuri. Suntem îngrijorați de asta și răspundem în conformitate, dar fără a intenționa escaladarea situației într-un război, pentru că ei asta ar vrea, ca Israelul să fie în stare de război mereu.
Israelul se străduiește să fie pace și să lărgească cercurile de pace din jurul lui. În ultimii ani, am avut acordurile Abraham, normalizarea relațiilor cu lumea arabă, cu Turcia și cu alte țări din regiune.
Trebuie să luptăm contra terorismului și sunt convins că vom reuși, chiar dacă din timp în timp vor fi provocări.
Care sunt în acest moment cele mari amenințări de securitate și la ce escaladări vă mai așteptați din partea Iranului?
Prioritatea noastră este să securizăm în această perioadă Ierusalimul, în așa fel încât să-l ținem deschis pentru credincioșii de orice religie, pentru că noi credem în libertatea credinței religioase și nu vom permite ca amenințările teroriste să oprească ceremoniile din Ierusalim, nu doar pentru evrei, ci și pentru creștini și musulmani, care trebuie să-și exercite drepturile, așa cum au făcut-o până acum.
Și asta se întâmplă în fiecare seară, avem 25.000 de musulmani care vin să se roage la moscheea Al-Aqsa, la fel cum vin să se roage la Zid evreii, de Pesah. În weekend-ul care urmează vor veni credincioșii ortodocși, pentru ceremoniile frumoase care vor avea loc, în ciuda amenințărilor teroriste cu care ne confruntăm.
Într-un sens mai larg, avem amenințarea cu care Israelul se confruntă zilnic, din Gaza, Siria, Liban, aici trebuie să strângem informații, să cooperăm cu aliații noștri și să-i identificăm și vânăm pe teroriști, cu orice ocazie.
Cât de sensibilă e situația din Gaza, ținând cont de faptul că și Palestina, și Israelul se confruntă cu crize interne? Cine câștigă din asta?
Profită de situație cei care sunt agenți ai haosului, care vor să creeze haos. Dar am mai spus, ei se înșală dacă cred că, dacă în Israel sunt proteste, aceasta e un semn de slăbiciune.
Așa cum am mai spus, protestele sociale sunt un semn de putere și sunt convins că până la final vom ajunge la un compromis.
Așa cum știți, există inițiativa președintelui Israelului de a aduce la masa negocierilor toate părțile. Nu cred că situația este în alb și negru, sunt mulți cei care cred că anumite ajustări trebuie făcute.
Problema e care sunt acele modificări, astfel încât să se poată ajunge la un compromis, dar chiar dacă acesta nu este obținut imediat, el va fi în cele din urmă, fie prin dezbaterile din Parlament, fie prin cele din interiorul Curții Supreme, prin alegeri, prin manifestații, sunt multe instrumente într-o democrație atunci când apar diferendele de opinie între partidele politice sau între segmente ale populației.
Știu că nu puteți comenta în detaliu situația politică internă, dar cât de mare e polarizarea socială în Israel? Pentru că Israelul nu se reduce la conflictul israelo-palestinian, sunt și clivaje sociale interne.
Suntem o societate bazată pe diversitate și suntem mândri de asta, cu persoane care au opinii diferite și feluri diferite de viață și asta e ceva frumos, dar poate deveni și provocator uneori și cu dezbateri pasionale, despre cum să găsești calea de a gestiona spațiul public, de a împăca libertatea privată a fiecăruia.
Întrebarea este cum va arăta spațiul public, de exemplu, cum va arăta prezervarea tradițiilor, spre exemplu, una din discuții este dacă ar trebui totuși să permitem funcționarea serviciilor publice de Șabat.
Toate acestea se dezbat în Parlament și una dintre sursele crizei actuale a fost senzația părții mai tradiționale a societății că sistemul de justiție este mult prea liberal, prea pro-secular, așadar, și-a dorit ca sistemul de justiție și Curtea Supremă să reprezinte mai echilibrat, în această viziune, diferitele părți și nuanțe ale societății israeliene. Spre exemplu, să existe judecători cu orientare religioasă, care să facă parte Curtea Supremă, mai mulți, oricum, decât sunt acum.
Aceasta este dezbaterea și ea poate deveni pasională, pentru că în Israel fiecare este implicat și fiecăruia îi pasă de țară. Știți că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența, pentru că atunci când iubești sau când urăști pe cineva, îți pasă într-un fel de acea persoană și cea mai rea situație este când ești indiferent, asta înseamnă că nu-ți pasă deloc.
Amos Oz mi-a spus cândva, într-un interviu, că opusul compromisului este fanatismul. Cât de fanatice sunt totuși părțile acestea care se dispută? Președintele Israelului avertiza zilele trecute că Israelul e în pericol de război civil.
Cred că încă avem, cu toții, conștiința destinului nostru comun și, de aceea, în pofida protestelor, există multă voință din partea oamenilor să rezolve lucrurile, să încerce să găsească un compromis. Nu doar asta, dar manifestațiile au fost non-violente, nu cum se întâmplă în alte locuri din lume.
Asta înseamnă că sunt condițiile ca oamenii să înțeleagă că, până la urmă, pot fi pătimași cu privire la unele lucruri, dar totuși doresc să respecte regulile jocului. Acesta este un ingredient al rețetei de succes a unei democrații, dacă oamenii se pot opri pentru a respecta regulile jocului, în acest fel vindecarea poate fi rapidă.
Ce ne puteți spune despre scurgerile din presă din partea agențiilor de informații americane care ar arăta că Mossadul a încurajat protestele?
Singura parte care pare adevărată din povestea asta este că într-adevăr unele documente secrete au ajuns la presă. Dar în ceea ce privește analiza lor, eu cred că s-au făcut niște confuzii acolo, în sensul că este vorba de fapt de foști lucrători ai Mossadului, care au fost implicați în organizarea manifestațiilor.
Serviciile de informații israeliene sunt complet apolitice, nu sunt implicate în organizarea niciunui fel de activități politice. Lucrătorilor din agențiile guvernamentale le este permis, până la un anumit nivel al ierarhiei, să participe la demonstrații, dar nici asta nu înseamnă că serviciile de informații ar fi implicate în vreun fel în politică.
Vorbim, totuși, de o slăbire a serviciilor de informații, altfel cum să ne explicăm cum a fost posibil acest recent atac chiar pe faleza orașului Tel-Aviv?
După cum știți, există un flux permanent de persoane între Israel și Cisiordania. Statul Israel permite rezidenților din zonele aflate sub controlul Autorității Palestiniene să intre în țară și sunt multe motive pentru asta: oamenii pot veni pentru a lucra, pentru a căuta îngrijiri medicale, pentru afaceri.
Nu este foarte dificil pentru ei să intre în Israel, prin urmare, atacurile nu pot fi complet excluse. Noi folosim alte metode pentru a ne apăra, ne bazăm mai mult pe serviciile de informații și pe capacitatea foarte rapidă a forțelor de securitate de a acționa pe baza acestor informații și de a preveni atacurile.
Chiar în ziua în care vorbim, în această dimineață, un atac major a fost dejucat, așadar, pot spune că serviciile de securitate lucrează neîncetat pentru a apăra Israelul. Nu pot obține tot timpul 100% succes, din păcate.
Confruntările dintre poliția israeliană și credincioșii musulmani, de la moscheea Al-Aqsa, chiar în timpul Ramadanului și în ajunul Paștelui evreiesc - Pesah, au alimentat temerile privind noi violențe. Ar fi sigur pentru români, de exemplu, să vină în Israel de Paștele ortodox?
Este absolut sigur și noi demonstrăm asta în fiecare zi.
În ciuda acelor provocatori care au decis să stea în moschee după ce rugăciunile se terminaseră, doar în scopul de a provoca acele violențe, mai exact au încercat asta, dar poliția israeliană i-a împiedicat. În fiecare zi din aceste sărbători, Paștele evreiesc, Ramadam, Paștele creștin, oamenii continuă să vină cu miile în Ierusalim și se află în deplină siguranță.
Există și imagini recente cu mulțimile, foarte impresionante și foarte frumoase, iar noi nu vom permite teroriștilor să ne împiedice să ne exercităm drepturile și să găzduim turiști veniți din toată lumea. Iar românii sunt întotdeauna foarte bine veniți.
Întrebarea care se pune la nesfârșit: mai este, în vreun fel, pe masă soluția celor două state? Care ar fi alternativa?
În Israel există sentimentul, mai exact este un consens asupra faptului că palestinienii trebuie să se guverneze singuri.
Noi nu dorim să controlăm cum își duc ei viața. Noi ne dorim să aibă o organizare statală, care să fie cât se poate de eficientă pentru nevoile lor. Din nefericire, nu depinde de noi, ci este integral problema lor.
Adevărul este că au avut performanțe foarte proaste în privința asta. Instituțiile lor nu sunt prea puternice, pentru că, dacă s-ar întări și ar funcționa mai eficient, atunci și noi ne-am permite să ne asumăm mai multe riscuri, să avem o prezență mai redusă în zonele sub controlul Autorității Palestiniene.
Dacă lucrurile ar avansa în sensul în care conducerea palestiniană ar fi mai eficientă, eu cred că am putea ajunge la un compromis și am ajuta la o auto-guvernare mai robustă a palestinienilor. Ajungând chiar până acolo unde ei s-ar numi stat.
În momentul de față nu pare a fi ceva practic, nu există condiții de implementare.
Nu putem discuta doar teoretic, e nevoie ca lucrurile să poată fi puse în practică, or acum, pentru a ne putea apăra, trebuie să fim prezenți acolo. Forțele noastre de securitate trebuie să fie prezente în acele regiuni pentru a putea contracara amenințările la adresa Israelului.
Nu vrem să fim în situația în care am ajuns după ce ne-am retras din Gaza, iar Hamas a preluat imediat conducerea regiunii și a transformat-o într-un stat terorist. Nu ne putem permite crearea unui alt stat terorist și în Cisiordania.
Alternativa este așadar în mâinile palestinienilor, ei trebuie să creeze instituții mai performante, pentru ei înșiși, iar în acest fel auto-guvernarea se va putea extinde.
Politica Israelului este aceea de a riposta, de a nu lăsa vreun atac asupra lui fără replică. Mai este această strategie una eficientă? Cum se oprește astfel spirala violenței?
Eu cred că este o confuzie aici, din cauză că mass-media vede doar o parte din tabloul situației. Riposta este doar una dintre tacticile de a răspunde amenințărilor, mai folosim și alte metode: culegerea de informații, ajutorarea populației civile de a-și putea duce o viață normală.
Sunt multe astfel de măsuri pe care Israelul le-a adoptat cu ocazia Ramadamului, de exemplu, pentru a putea permite populației palestiniene să poată sărbători în liniște cum dorește. Le-a fost permis accesul neîngrădit de a veni în Israel, pe plaje, sau chiar să vină din Gaza la Ierusalim.
Acestea sunt măsuri complexe, care vizează cooperarea cu populația civilă, măsuri de prevenire a atacurilor, răspunsul în forță este ultimul resort pe care ni-l rezervăm. Preferăm cooperarea și diplomația, noi avem relații permanente cu autoritățile palestiniene și cu aparatul lor de securitate. Există multe planuri pe care cooperăm cu succes, riposta armată este doar un aspect al situației, dar nu cel mai important.
Ce așteptări aveți de la Statele Unite ale Americii și de la Uniunea Europeană în privința Iranului?
Noi considerăm SUA și UE drept aliații noștri împotriva amenințărilor care vin dinspre Iran. Amenințările acestea nu vizează doar Israelul și Orientul Mijlociu, ci sunt amenințări globale.
În contextul războiului din Ucraina, Iranul este un furnizor de tehnologie și echipamente militare pentru Rusia, dar mai există apoi și amenințarea nucleară și a rachetelor iraniene. Rachetele lansate din Iran pot lovi astăzi Europa, iar potențialul nuclear al Iranului este devastator nu doar pentru noi, ci și pentru restul lumii.
Așadar, cooperăm cu Statele Unite și cu Europa, furnizăm informații relevante pentru a susține sancțiunile contra Iranului, noi credem că Gărzile Revoluționare iraniene ar trebui să fie recunoscute ca organizație teroristă, în scopul contracarării lor.
Suntem bucuroși că Uniunea Europeană a adoptat deja câteva sancțiuni contra Iranului, dar credem că trebuie extinse. Lucrăm cu Statele Unite pe planul securității, dezvoltăm împreună strategii, alături de ceilalți parteneri din regiune, pentru a ne apăra de amenințarea rachetelor iraniene.
Cooperăm pe multiple planuri și suntem foarte încrezători în aceste bune relații și ne dorim să se dezvolte și să se intensifice, fapt care deja se întâmplă. Cooperarea cu SUA și cu Europa va continua.