Dominic Fritz avea obligația să se abțină de la semnarea unui document pentru un proiect urbanistic la care lucrase firma arhitectului care îi împrumutase bani pentru campania electorală. Aceasta este concluzia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), care explică, în motivarea deciziei definitive din dosarul conflictului de interese, că fostul primar al Timișoarei a acționat „conștient și deliberat”, iar lipsa unui prejudiciu pentru municipalitate nu înlătură încălcarea legii.
Instanța supremă a publicat motivarea hotărârii din 18 iunie, prin care a respins recursul lui Fritz și a menținut constatarea Agenției Naționale de Integritate (ANI), relatează News.ro. Dosarul a dus, în cele din urmă, la pierderea mandatului său de primar.
Judecătorii arată că normele privind conflictul de interese protejează și încrederea cetățenilor în imparțialitatea autorităților, fără să fie necesară demonstrarea unei favorizări efective.
Speța: un împrumut de campanie și un proiect urbanistic
Cazul pornește de la un împrumut de 25.000 de lei acordat lui Dominic Fritz pentru campania electorală din 2020 de arhitectul Răzvan Negrișanu, consilier local USR.
După preluarea mandatului de primar, Fritz a semnat, pe 2 noiembrie 2020, un referat de aprobare pentru modificarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ). Documentația tehnică fusese realizată de firma arhitectului care îl împrumutase.
Referatul este documentul prin care primarul își asumă proiectul și îl înaintează Consiliului Local pentru dezbatere și vot. Consiliul a aprobat proiectul pe 27 noiembrie 2020.
Problema identificată de ANI a fost suprapunerea dintre relația financiară privată și exercitarea funcției publice: Fritz a participat la promovarea unui act care putea aduce un avantaj patrimonial unei persoane căreia îi datora bani.
Raportul ANI a fost emis în iulie 2024. Fritz l-a contestat, dar Curtea de Apel Timișoara i-a respins acțiunea pe 10 februarie 2026, iar Înalta Curte a menținut definitiv soluția pe 18 iunie.
De ce semnătura nu a fost considerată o simplă formalitate
În apărare, Fritz a susținut că procedura fusese inițiată de fostul primar Nicolae Robu, care semnase deja referatul de aprobare, și că el doar confirmase continuarea acesteia. Documentul semnat de Fritz avea un conținut identic cu cel anterior.
Înalta Curte a respins argumentul. Potrivit judecătorilor, referatul de aprobare reprezintă o condiție necesară pentru ca proiectul să fie supus dezbaterii Consiliului Local și exprimă voința primarului de a-l promova.
„Împrejurarea că referatul semnat de recurent la 02.11.2020 avea un conținut identic cu cel anterior nu îl plasează în afara sferei de incidență a normei, ci confirmă asumarea de către recurent a conținutului proiectului”, se arată în motivarea citată de News.ro.
Instanța a reținut și explicația lui Fritz că semnase pentru a confirma că schimbarea primarului nu însemna revocarea referatului inițial. Judecătorii au considerat însă că această afirmație dovedește o decizie conștientă de a continua procedura.
Cum putea beneficia arhitectul de aprobarea PUZ-ului
Fritz a contestat și existența unui folos material pentru creditorul său, arătând că arhitectul nu era beneficiarul investiției, ci realizase documentația pentru un client.
Instanța explică însă că același act administrativ poate aduce avantaje mai multor persoane, inclusiv proiectantului.
În raționamentul judecătorilor, aprobarea PUZ-ului finalizează și validează procesul de proiectare, condiționează recepția serviciului și justifică încasarea integrală a onorariului. Era suficient ca actul să poată produce un avantaj patrimonial persoanei care îl împrumutase pe primar.
Înalta Curte a invocat și faptul că Negrișanu, în calitate de consilier local, s-a abținut de la votul asupra proiectului. Judecătorii au considerat această conduită o confirmare a interesului său patrimonial în aprobarea documentației.
Legea nu stabilește o valoare minimă a avantajului pentru existența conflictului de interese. Valoarea acestuia poate conta la evaluarea gravității faptei, dar nu înlătură conflictul.
„Două zile lucrătoare” în funcție nu înlătură obligația de abținere
Fritz a invocat și experiența redusă în funcție la momentul semnării și recomandările primite de la funcționarii primăriei.
Judecătorii au respins și aceste argumente. Obligația de abținere este personală și nu depinde de vechimea în funcție, iar existența recomandărilor invocate nu fusese dovedită prin probe.
„Însăși motivația invocată de recurent – că a semnat referatul pentru a confirma continuitatea procedurii – demonstrează că a acționat în mod conștient și deliberat, cunoscând atât existența proiectului, cât și propria calitate de debitor”, arată instanța.
Faptul că împrumutul fusese declarat public dovedește că relația financiară nu a fost ascunsă, dar confirmă totodată că Fritz știa că îi datora bani arhitectului, potrivit motivării.
Lipsa unui prejudiciu nu înlătură conflictul de interese
Înalta Curte mai susține că normele de integritate urmăresc să prevină situațiile în care relațiile private pot pune sub semnul întrebării imparțialitatea unei decizii publice.
„Gravitatea nu rezultă neapărat din valoarea economică a PUZ-ului sau din existența unui prejudiciu pentru municipiu. Ea rezultă din faptul că titularul unei funcții publice a exercitat autoritatea funcției într-o procedură în care avea o relație financiară personală cu persoana interesată de rezultatul acelei proceduri”, subliniază judecătorii.
În acest context, instanța consideră că aparența de părtinire și afectarea încrederii publice constituie ele însele atingerea pe care legea urmărește să o prevină.
Instanța recunoaște impactul sever al interdicției de trei ani
Fritz a susținut că interdicția de a ocupa funcții alese timp de trei ani îi afectează grav cariera politică, posibilitatea de a candida și activitatea de lider al unui partid parlamentar.
Înalta Curte a recunoscut că impactul este „real și sever”, dar a apreciat că nu există motive excepționale pentru înlăturarea sancțiunii.
Judecătorii arată că interdicția este limitată în timp și că Fritz poate desfășura activități profesionale în mediul privat, precum și în funcții publice care nu presupun depunerea declarațiilor de avere și de interese.
„Legitimitatea democratică a mandatului nu exonerează alesul de respectarea regimului juridic al conflictului de interese”, se mai arată în motivare.
Instanța a respins și argumentele privind prescripția, reținând că ANI s-a autosesizat pe 6 iulie 2021, în interiorul termenului de trei ani de la faptă, precum și criticile privind încălcarea dreptului la apărare. Potrivit judecătorilor, Fritz a beneficiat de asistență juridică și a putut depune apărări scrise pe parcursul procesului.
După decizia definitivă din 18 iunie, Dominic Fritz a anunțat că o va contesta la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Premiul Nobel pentru Chimie 2026: Doi cercetători au fost recompensați pentru o descoperire revoluționară
Cinci exerciții pentru un gât mai puternic, recomandate de un neurochirurg
De ce a ajuns FCSB pe locul 11: Prăbușirea roș-albaștrilor, explicată cu date concrete
Luca Niculescu poate să și renunțe. Libertate de la Bolojan și pretențiile PSD
