Situația în care trebuie să alegem între anumite sectoare economice și anumite pături sociale foarte mult expuse este cel mai prost scenariu.
Dacă se opresc complet gazele care vin din Rusia către Uniunea Europeană, putem fi în situația în care nu mai putem controla nici prețurile, care rămân mult în sus și nu avem nici predictibilitate pe cantitatea de energie de care avem nevoie ca să ieșim din iarnă, atrage atenția europarlamentarul Dacian Cioloș (REPER/Renew Europe), într-un interviu acordat pentru rubrica Spot on Europe.
Cum stau lucrurile în privința politicilor de energie, unde am văzut marți măsurile pe care le-ar intenționa Comisia Europeană? Cuvântul cheie este solidaritatea. Dar cum funcționează solidaritatea în condițiile în care statele au greutăți diferite, dar și dependențe diferite față de hidrocarburile rusești, au alternative diferite și metode diferite? Franța merge pe metode etatiste și umblă puțin la prețul de pe piață, iar Germania ajută direct cetățeanul.
Toate acestea sunt soluții temporare și care oricum nu rezolvă problemele, nici pe termen lung și nici nu le rezolvă de tot.
Eu, după cum am spus chiar marți în plenul Parlamentului, cred că multe state membre au înțeles, încă de pe vremea pandemiei, că dacă pe termen scurt au luat, pe cont propriu, decizii naționale izolate, care pot să rezolve punctual o problemă, pe termen mediu niciun stat membru nu se poate descurca singur. Nici măcar cele mai puternice state membre.
Atunci când anumite state membre caută soluții individuale, o fac uneori tocmai pentru că nu se pot lua decizii colective la nivel european.
Pentru anumite decizii, cum spuneam, avem nevoie de unanimitate. Pentru energie este însă vorba despre decizii cu majoritate calificată.
Comisia Europeană a făcut niște propuneri, de plafonare a prețului la gaze, de achiziție comună și de solidaritate obligatorie. Dacă propunerile Comisiei vor fi adoptate de Consiliu, pentru că asta este etapa următoare, înseamnă că fiecare stat membru va fi obligat să încheie acorduri de parteneriat și de înțelegere cu țările vecine sau cu țările cu care are inter-conectări, în așa fel încât în situații dificile să poată să ajute țările respective.
Pentru ca și în situații dificile pentru ele să fie ajutate la rândul lor și astfel să existe un sistem de solidaritate reglementat, practic obligatoriu.
Cred că este un lucru bun faptul că este pus subiectul pe masă acum, după ce am trecut prin situații dificile, de la pandemie încoace și am realizat că numai dacă lucrăm împreună putem să o scoatem la capăt.
Plafonarea prețurilor la gaz iarăși este un lucru bun. Faptul că vom avea un indicator separat la gazul lichefiat, pe care îl aducem din import și care până acum avea prețuri ridicate tocmai pentru că era de pe aceeași piață “spot”.
Și pentru care n-avem încă toată infrastructura, conductele.
Este păcat că nu avem nici infrastructura de transport și nici infrastructura de negociere a prețurilor, specifică, separată, pentru că erau puse la grămadă gazele lichefiate cu cele care vin pe conductă.
Deci faptul că vom avea indicatori separați s-ar putea să țină mai jos prețul la gazul lichefiat, chiar dacă în unele momente prețul la gazul pe conductă poate să crească. Deși și acolo va fi o limitare.
Sunt câteva idei care au tot fost vehiculate în aceste ultime săptămâni și ultimele zile, inclusiv în Parlament. Grupul din care fac parte a făcut propuneri care se regăsesc în propunerile legislative ale Comisiei. Sigur, acuma trebuie să decidă Consiliul.
Să vedem și cât de cât de tare va suporta societatea, pentru că vedem ce se întâmplă în state mai puternice și cu un nivel de trai mai bun, cum este Franța. În Franța sunt deja mișcări sociale, putem să spunem că acolo este tradiție de mișcări sociale, dar acum au apărut cozi de la benzinării, deci criza socială și economică deja se simte. Cum va suporta un stat mai mic și mai sărac cum e România? Aici solidaritatea nu pare că mai funcționează.
Aici este vorba și de capacitatea economică de a acoperi astfel de perioade de criză. La noi, guvernele au risipit bani pe populisme ieftine.
Atrăgeam atenția, încă din 2018, când eram încă departe de pandemie și de crizele care au venit după, că se crește deficitul doar ca să alimenteze măsuri populiste pentru campania care urma. Iată că acum ne-a slăbit capacitatea și marja de manevră.
Mai avem, totuși, încă o marjă, pentru că Guvernul va avea posibilitatea să folosească 10% din fondurile de coeziune care ne mai sunt disponibile, necheltuite. România n-a cheltuit bani pentru că noi avem întotdeauna problema asta, capacitatea limitată de a folosi fonduri europene.
Apropo de guvernele PNL-PSD, care ne arată acum pe noi cu degetul, pe cei care suntem în Opoziție, și spun că din cauza noastră se întâmplă toate relele: ei sunt la guvernare de la aderare încoace, din ultimii 15 ani, 14 ani au fost PNL, sau PSD, sau împreună la guvernare și nu au folosit aceste fonduri.
Acum vor avea posibilitatea să canalizeze o parte din fondurile de coeziune și din planul național de redresare și reziliență pentru a susține companii mici și mijlocii, care pot să fie puternic afectate de creșterea facturilor la energie, ca să nu aruncăm în aer un țesut economic care este unul cheie pentru noi. Precum și să susțină, cel puțin parțial, problemele care vor apărea în gospodării pe perioada iernii.
Aici vreau să vă întreb cum putem folosi în avantajul nostru un decalaj care îndeobște este unul negativ: România se încălzește, majoritar, cu lemne, nu cu gaze.
În perioada aceasta de criză trebuie să folosim, pe termen scurt, toate mijloacele pe care le avem.
Eu am o casă la munte, la Măgura, în județul Brașov și acolo ne încălzim cu lemne și cu curent electric, pentru că acestea sunt resursele pe care le avem. Am sobe și am luat și lemne, dar mă gândesc acum - și îmi fac calculele, fără să aștept o subvenție de la stat, cu toate că ea ar trebui să vină - , să investesc în panouri solare. Pentru că mă gândesc nu doar la iarna asta, ci și la iarna care vine.
Iarna asta pare chiar mai bine, pentru că deja am cumpărat gaze de la ruși în primăvară, dar pentru iarna viitoare nu vom mai avea deloc gaze rusești.
Cred că este un lucru pe care trebuie să-l înțelegem cu toții: s-a cam terminat cu prețurile scăzute, cu energie ieftină provenită din resurse fosile, gaz, cărbune sau petrol.
După părerea mea, în anii următori nu prea mai putem, cu sau fără război, să ne așteptăm la energie ieftină din resurse fosile. De asta avem nevoie să investim și ca stat, și noi, fiecare după puterile lui, în energie regenerabilă.
Apropo de responsabilitatea statului și a guvernanților: în momentul de față, banii, inclusiv cei europeni pe care îi avem, vor trebui folosiți ca să investim în infrastructură de transport și de stocare a energiei electrice din surse regenerabile. Pentru că la noi, dacă, să zicem, într-o situație super optimistă, foarte multă lume ar investi acum, imediat, în resurse regenerabile, panouri solare și altele, mă tem că am ajunge destul de repede la un blocaj, din cauza incapacității sistemului național de transport de energie electrică de a prelua toată această energie în sistem.
Acolo mă aștept să văd nu doar peticeli, de pe o lună pe alta, ca să iasă unii cu fața curată politic din iarnă și să poată negocia pe urmă rămânerea la guvernare.
Vreau să văd oameni de stat cu viziune, care vin și ne spun nu doar ce fac pe termen scurt, dar și ce au de gând să facă pe termen mediu ca să putem rezolva problema aceasta.
Să văd propuneri de parteneriat cu companiile, cu gospodăriile, cu societatea, de a investi în resurse care să ne poată da mai multă autonomie.
Da, gazul stocat ne poate da un anumit grad de autonomie, iar noi avem resurse de gaz în România, dar vedem, în mod clar, că nu ne mai putem baza doar pe asta.
Avem resurse de gaz pe care nu le folosim, din Marea Neagră sau depozitele de la Caragele. Dar și Olanda are cea mai cea mai mare resursă de gaz nefolosită din Europa, la Groningen.
Chiar și așa, cu resursele de gaz pe care le avem, nu trebuie să ne gândim doar la noi, pentru că în situații dificile noi contăm pe alții, dar, în situații dificile pentru ei și alții contează pe noi.
Aici mă gândesc, în primul rând, la Republica Moldova. Eu, să fiu acum la guvernare și să am puterea de decizie, aș lua deja astfel de decizii.
Nu spun că nu se întâmplă, nu știu, pentru că nu ni se spune, sunt foarte scumpi la vorbă guvernanții noștri în momentul de față.
Eu aș integra Republica Moldova în toate calculele pe care le facem pentru autonomia energetică a țării. Este o țară parteneră, nu mai este cazul să dezvolt de ce e foarte importantă Republica Moldova pentru noi.
Ei sunt într-un pericol mult mai mare, pentru că sunt dependenți total de gazul rusesc și pentru că acolo Rusia, prin platformele rusești, speculează foarte bine criza și destabilizează țara.
Toate calculele pe care ni le facem ar trebui să includă, pe cât posibil, și autonomia energetică a Republicii Moldova. Cel puțin atât cât ne țin pe noi curelele și cât putem să ajutăm.
Care este cel mai prost scenariu pe termen scurt pentru această iarnă?
Cel mai prost scenariu este acela în care statele membre nu se înțeleg, nu se pun de acord să ia decizii comune la nivel european și în care fiecare stat membru rămâne pe cont propriu.
Dacă se opresc complet gazele care vin din Rusia către Uniunea Europeană, indiferent de care stat membru vorbim, putem fi în situația în care nu mai putem controla nici prețurile, care rămân mult în sus și nu avem nici predictibilitate pe cantitatea de energie de care avem nevoie ca să ieșim din iarnă. Adică situația în care trebuie să alegem între anumite sectoare economice și anumite pături sociale foarte mult expuse.
Acesta este un risc major, din punctul meu de vedere, pentru Uniunea Europeană în ansamblu, pentru credibilitatea UE și a proiectului european.
Practic, de la pandemie încoace, cu fiecare criză se joacă credibilitatea proiectului european și tocmai de asta unitatea statelor membre este cheia ca să putem merge mai departe.
Dacă mergem mai departe și ieșim bine din iarnă, proiectul european poate să iasă întărit. Dacă nu ieșim bine din iarnă, proiectul european poate să fie foarte mult afectat, deci nu prea avem zonă neutră, să băgăm capul între umeri și să sperăm doar că lucrurile vor ieși bine.