Țara se scufundă în abuzuri de tot felul în vreme ce puterea își face zid legislativ pentru a se apăra de viitoare proteste.
Lucian Bode scapă de moțiunea pe plagiat și anunță modificări ale Codului Penal care pot afecta libera exprimare și întrunirile publice. Banalizarea exceselor, absența criticilor la televiziunile de mare audiență și apatia publică îi încurajează pe politicienii aflați la guvernare să-și conserve derapajele și să-și întărească pozițiile de forță.
Liberalii își apără liderii compromiși cu ajutorul social-democraților, care le sunt complici, fiindcă și ei au nevoie de protecție pentru oamenii lor cu biografii compromițătoare.
Acest marș comun continuă fiindcă nu e întrerupt de niciun obstacol. Nu mai există ca în 2017 un adversar clar al statului de drept, un personaj ca Liviu Dragnea care să întruchipeze răul suprem și potențiala cădere în hăul autocrației antioccidentale.
Care să adune furia populară prin discursurile sale pastișate după cele ale lui Viktor Orban, care să-și asume deschis mersul în direcția greșită și care să-i facă pe români să iasă în stradă să-și apere valorile. Azi, deși pericolul e la fel de mare, totul e mascat de falsa retorica proeuropeană, de omerta PNL-PSD-UDMR, de capacitatea acestei largi coaliții de a jongla cu legile și de a impune un pact al tăcerii care aliniază marile televiziuni în spatele politicii compromisului.
Dincolo de strategia lui distructivă, Liviu Dragnea a jucat rolul unui paratrăsnet, fiindcă el era imaginea celui care putea schimba direcția de mers a României. Putea fi arătat cu degetul și mulți puteau înțelege că e gata să arunce țara în aer pentru a-și salva propria piele.
Acum, răul e disipat și o mișcare de masă e greu de urnit fără o țintă clară. În plus, războiul din apropierea graniței inhibă ideea de protest, pentru că marile manifestații pot duce la instabilitate și se pot transforma într-un joc în favoarea Rusiei, gata să profite de orice nișă pe care o poate forța prin pârghii hibride.
În umbra războiului, care impune stabilitatea ca armă preventivă, liderii români au votat legi care să-i ajute pe corupți şi au abuzat de justiţie fără scrupule:
- prim-ministrul a fugit în instanță cu dosarul în care este acuzat că a plagiat o bună parte din lucrarea sa de doctorat și acolo a fost ajutat de un judecător să iasă basma curată prin jonglerii;
- Lucian Bode, ministrul de Interne acuzat de plagiat, se agață de funcția pe care o are și speră să iasă învingător prin metode similare, în paralel, vrea să blocheze arhivele istorice pentru cercetătorii care scriu despre trecutul recent, iar la dezbaterile parlamentare care au precedat moțiunea simplă împotriva lui a atacat-o pe Emilia Șercan, jurnalista care a scos la iveală teza sa de doctorat șubredă, acuzând-o că face politica USR;
- ministrul Justiției se pronunță într-un dosar aflat pe rol, aruncă în aer credibilitatea magistraților și se consideră exonerat de răspundere doar fiindcă inculpatul a decedat, numai că cel care-și aștepta verdictul era soțul fostei șefe a parchetului anti-mafia, pe care el o propusese în această poziție știindu-i vulnerabilitățile;
- ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, este suspectat de furt intelectual după ce a refuzat să prezinte public o carte pe care acesta a semnat-o împreună cu tatăl său;
- liderul PSD, Marcel Ciolacu, viitorul prim-ministru, are o pauză de zece ani în CV;
- ministrul Apărării Angel Tîlvăr, nu și-ar fi scris singur teza de doctorat, potrivit unui angajat de la Muzeul Vrancei, care a muncit la lucrarea lui.
Guvernul României este ca o sită, plin de oameni vulnerabili, împinși în posturi cheie, care adesea îi depășesc și de unde îi recompensează pe cei cărora le sunt obligați, care i-au propulsat din umbră și care își așteaptă plata.
Poate că premierul Ciucă și ministrul de Interne își dau seama că la un moment dat paharul răbdării se va umple și oamenii vor ieși în stradă, de aceea, au anunțat înăsprirea pedepselor pentru fapte precum ultrajul și tulburarea liniștii publice.
Nouă organizații neguvernamentale au atras atenția că proiectul este similar cu cel depus de PSD în perioada Liviu Dragnea și că urmărește majorarea pedepsei cu închisoarea, eliminând posibilitatea de a sancționa doar cu amendă eventualele proteste politice.
Guvernul vrea liniște, vrea să-și conserve clientela, slăbiciunile, interesele de grup și puterea, cu prețul slăbirii statului și cu toate riscurile care derivă din această slăbiciune în vremuri tulburi.
Cine mai poate salva țara de propriul ei guvern?
Sabina Fati