Negocierile premergătoare venirii în fruntea Guvernului a liderului PSD, Marcel Ciolacu, nu au pe agendă ținte reale pentru România.
Cele mai mari partide autohtone ar avea pentru prima dată în ultimii 30 de ani posibilitatea să gândească politici pe termen lung. Să propună obiective clare, care să grăbească trecerea României în rândul statelor dezvoltate.
PNL, PSD și UDMR se află de mai bine de un an într-o coaliție de guvernare pe care ar vrea să o prelungească după alegerile de anul viitor. În toată această perioadă, cu toate că au avut în Parlament o majoritate largă de partea lor, aceste formațiuni nu au reușit să ducă țara înainte. Cum spunea liderul liberal de Bihor, Ilie Bolojan, „Guvernul nu face altceva decât să fie un amărât de administrator și ăla de multe ori foarte slab și lipsit de viziune”.
Înainte de Rotativă, ar fi fost normal ca prim-ministrul să ceară un audit independent, o evaluare a eficienței fiecărui minister în parte și a Guvernului per-total, pentru a vedea câte din obiective au fost atinse, care au fost performanțele și de unde vin eșecurile.
Altminteri, negocierile care au loc în aceste zile par să aibă ca obiect doar reîmpărțirea prăzii între aceiași actori cu interese înguste.
Criteriul utilității de grup primează și de această dată în fața interesului național. Marea coaliție nu are ținte reale pentru România. PSD, PNL și UDMR vor să-și păstreze votanții și să-și conserve pozițiile pentru o nouă guvernare după alegerile din 2024 și niciunul din aceste partide nu are conștiința ocaziilor ratate.
Reforma pensiilor speciale a eșuat; reforma administrativă nici nu a fost luată în discuție, cu toate că România e singura țară din blocul comunist care încă funcționează după legile vechiului regim; Legile Educației au fost făcute în grabă sau cu rea voință, iar profesorii și învățătorii se pregătesc de grevă; statul nu a reușit să inaugureze niciun spital mare în ultimii 30 de ani, refacerea căilor ferate e un deziderat uitat, terminarea coridorului paneuropean Dresda-Istanbul, care în România merge din Constanța spre Arad, nu are acoperire nici pe autostradă, nici pe calea ferată; finanțarea partidelor rămâne arbitrară, iar formațiunile politice nu vor să publice informațiile despre subvențiile de milioane de euro pe care le primesc de la stat.
Schimbarea premierului liberal Nicolae Ciucă și venirea în fruntea Guvernului a social-democratului Marcel Ciolacu înseamnă doar permutări de persoane și fotolii.
Echivocul rămâne politică de stat și totul se tranzacționează, mai ales între PSD și PNL. Social-democrații sunt în avantaj după un an și jumătate de guvernare comună, în vreme ce liberalii pierd teren.
Rotativa ar fi fost un moment bun pentru PNL să facă un pas în față sau în lateral. Există printre liberali o facțiune care ar vrea ieșirea de la guvernare, ca soluție ultimă de salvare a imaginii partidului, după ce a defilat cu oameni de calibru redus în Cabinetul Ciucă, lăsându-se dominați în jocul cu PSD.
Care va fi strategia electorală a liberalilor, dacă ei vor fi în continuare într-o barcă în care PSD face regulile? Cum vor putea să-și recupereze electoratul? Împotriva cui se vor bate și mai ales cu cine?
Ministerele girate de ei sunt perdante pe linie: la Justiție, gafele lui Cătălin Predoiu nu i-au ajutat deloc, la Educație, Ligia Deca militează împotriva modernizării învățământului și are deja împotriva ei părinții și profesorii, la Externe, Bogdan Aurescu, deși a mers onorabil pe linia euroatlantică, nu a reușit să prevadă și să evite neprimirea în Schengen, la Interne, Lucian Bode, cu doctoratul plagiat, și-a pierdut demult credibilitatea.
Ei, în frunte cu Nicolae Ciucă, sunt oamenii președintelui, dar mai poate merge PNL pe mâna lui Klaus Ioahnnis? După cum arată configurația discuțiilor, liberalii nu și-au pierdut încrederea în formula magică a președintelui, care i-a înghesuit în coaliția cu PSD.
Incapacitatea PNL de a se impune în fața PSD nu e nouă. România pierde însă din nou ocazia de a avea un proiect de țară la care să se înhame cele două mari partide, care își propun oricum să conviețuiască pe termen lung.
Țara pierde timp și probabil bani, mai ales din cele trei miliarde de euro pe care Bruxelles-ul i-a oferit României prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Sabina Fati