În lipsa războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, atacul terorist al Hamas asupra Israelului nu s-ar fi întâmplat.
Moscova seamănă sau doar profită de haos, dar primește ajutoare atât pentru cutremurele geopolitice pe care le vrea, cât și pentru a ocoli sancțiunile occidentale, arată istoricul Cosmin Popa într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Cosmin Popa este specializat în istoria URSS și a Rusiei, precum și în istoria Europei Centrale și de Sud-Est
Cosmin Popa, ce înseamnă această situație din Israel pentru întregul context geopolitic? Mă uit și spre Rusia și Ucraina și spre Iran.
În primul rând, cred că tot ceea ce se întâmplă în Israel este un act terorist, dincolo de orice discuție.
Sigur, populația palestiniană poate să fie vexată de felul în care Israelul înțelege să crească sistemul de securitate, să-și administreze zonele. Însă de aici până la ceea ce se întâmplă în Israel este o distanță ca de la cer la pământ, nimic nu justifică din politica Israelului ceea ce se întâmplă astăzi acolo, ceea ce face Hamas.
Aceasta, din punct de vedere în primul rând uman. Din punct de vedere politic, acest război nu face decât să atenueze stringența conflictului din Ucraina, să-l coboare oarecum, să-l dizolve într-o agendă politică și mai complicată decât era.
Sigur că pentru Rusia orice conflict, orice alt conflict, cu excepția războiului pe care îl duce, nu face decât să o ajute, decât să relativizeze lucrurile, însă, pe fond, Rusia nu poate face foarte multe în Israel, pentru că este prizoniera propriilor slăbiciuni.
Are o relație destul de consolidată cu Iranul, dorește să mențină o relație previzibilă și destul de caldă cu Israelul, pentru a se bucura în continuare de neutralitatea Israelului în conflictul din Ucraina, însă asta nu înseamnă că ea devine prin aceasta mai influentă.
De altfel, dacă ne uităm la comunicatul pe care l-a emis Ministerul de Externe rus, vom vedea că el tratează ambele părți din conflict ca egale, ceea ce este foarte departe de adevăr.
Deci în momentul de față conflictul din Orientul Mijlociu ajută foarte mult Rusia, pentru că micșorează stringența conflictului din Ucraina și pentru că creează o altă posibilitate de implicare politică a Rusiei, plecând de la supoziția că ea ar avea o influență foarte puternică, cel puțin pentru o parte dintre actorii implicați în războiul din Israel.
Am mai avut această discuție la începutul războiului din Ucraina. Atunci, liderii Hamas au fost printre primii care l-au felicitat, să spun așa, pe Putin pentru război. Apoi, au fost câteva vizite ale Hamas la Moscova. Putem vorbi despre o legătură între Rusia și gruparea teroristă Hamas?
Sigur că da. Cred că spuneam atunci că mai devreme sau mai târziu Israelul va fi obligat să acționeze în consecință.
Israelul este o țară care nu-și dorește războiul cu orice preț și caută parteneri politici în interiorul populației. A crezut foarte multă vreme că Hamas poate să fie, deși un partener incomod, totuși un partener de condiționalitate, pe rațiunea căruia s-ar putea baza.
Lucrurile s-au dovedit departe de a se fi întâmplat așa, iar Rusia cu siguranță a menținut această relație cu Hamas, pentru a-și susține influența tradițional în rândul populației din Orientul Mijlociu, pentru că, din acest punct de vedere, Rusia este, dacă vreți, puterea care exercită o fascinație culturală mai mare în rândul popoarelor de Orientul Mijlociu decât orice alte mari puteri.
În ce măsură Rusia este implicată direct în ceea ce se întâmplă în Israel este foarte greu de spus. Însă cu siguranță pot afirma că aproape nimic din ceea ce se întâmplă astăzi în Israel nu s-ar fi întâmplat în absența războiului Rusiei în Ucraina. Războiul Rusiei în Ucraina creează largi posibilități de manifestare tuturor mișcărilor teroriste și tuturor țărilor care își propun practic distrugerea sistemului internațional. Ce se întâmplă aici în Israel este unul dintre efectele acestui război pe termen scurt. Sigur, pe termen lung există cauze mai adânci.
În același registru al consecințelor războiului sau al lucrurilor care nu s-ar fi întâmplat în absența războiului din Ucraina punem și situația din Nagorno-Karabah și exodul populației spre Armenia?
Sigur că da. Gândiți-vă în ce condiții, pentru că tocmai această situație incertă avantaja Rusia. Cu un statut neoficializat, dar totuși protejat, un Azerbaidjan interesat în menținerea unei relații de parteneriat cu Rusia ar fi avantajat pe toate planurile politica rusească din Caucaz.
Or, numai acest război a făcut posibil ca, în cele din urmă, Rusia să fie nevoită nu doar să tolereze politica Azerbaidjanului de reinstaurare a controlului național asupra enclavei armene, dar mai mult decât atât, să o și favorizeze prin lipsa de acțiune, încercând ulterior să transfere responsabilitatea exclusiv asupra premierului armean, de care o desparte o serie de alte conflicte politice, nu mai cel legat de Karabah.
Așa s-a produs exodul armean, în astfel de condiții, în care nu a existat niciun control internațional, nu au existat garanții internaționale legate de tratamentul minorităților, pentru că trebuie să admitem că nici Azerbaidjan și nici Armenia nu au reputații foarte bune în materie de administrare a relației cu minoritățile naționale.
Acest război a fost de la debutul lui din 1988 însoțit de episoade de epurare etnică, atât de o parte, cât și de cealaltă. Așa că nu e de mirare că acest exod, aparent voluntar, s-a petrecut.
Rusiei, să zicem, îi convine haosul în această parte a lumii. Punem și Israelul aici, dar vedem haos și în țări africane.
Da, și de ocupare a pozițiilor acolo unde acest lucru este posibil, cu niște costuri politice și materiale foarte mici.
Trebuie să admitem cu toții că principala armă a Rusiei în acest război pe care îl duce nu doar împotriva în Ucrainei, ci împotriva întregului sistem internațional, ceea ce și admit în mod oficial liderii Rusiei, este această semănare a haosului, a violenței și de adâncire a războaielor, confruntărilor civile acolo unde se întâmplă ele sau a celorlalte tipuri de conflict.
Totul pentru a crea, dacă vreți, premisele implicării unei puteri regionale, cum este Rusia. Cu cât este mai tensionată, mai explozivă situația, cu atât este nevoie de implicarea mai multor actori.
Cine stă alături de Rusia în acest taler al ei de încurajare a haosului și a mișcărilor nedemocratice, până la urmă?
Alături de Rusia, cu părere de rău, trebuie să spunem că stă foarte multă lume. Sunt țări care stau alături de Rusia, pe care le știe toată lumea, Iranul și Coreea de Nord, țări din Africa, ș.a.m.d. Dar stau și o serie de actori, entități care sunt interesate într-un fel sau altul de slăbirea regimului de sancțiuni la care este supusă Rusia.
Așa că despre oricine dintre cei care într-un fel sau altul ajută Rusia să ocolească sau să-și ușureze regimul de sancțiuni putem să spunem că este un aliat indirect sau direct al Rusiei. Acesta este și cazul țărilor din Comunitatea Statelor Independente.
În ultima vreme, în pofida faptului că președintele Kazahstanului, Tokaev, a avut numite poziții care păreau că se alătură politicii de sancțiuni, totuși lucrurile se întâmplă cum se întâmplă, la fel și Azerbaidjan.
Toate aceste țări sunt implicate în ajutorarea Rusiei de ocolirea a regimului de sancțiuni. Dacă dacă ne uităm pe datele statistice ale acestora, vom vedea că avem de-a face cu explozii ale comerțului bilateral.