PSD face o nouă piruetă ideologică după moartea fondatorului său comunist: renunță la ipocrizia din ultimii 20 de ani și își recunoaște tendințele naționalist-suveraniste, devenind un epigon al AUR.
Social-democrații români au decis să-și abandoneze idealurile progresiste pe care le asociază culturii woke, în care lupta împotriva rasismului, sexismului, apărării drepturilor LGBTQ au devenit axe ale stângii americane.
În general, excesele woke nu sunt văzute mereu bine de socialiștii europeni, care au fost în ultimii o sută de ani mereu în situația de a aduce la același numitor comun intelectuali subtili de stânga și sindicaliști reprezentanți ai proletarilor, pentru care bărbatul era șeful casei, familia tradițională nu putea fi pusă în discuție, iar drepturile femeilor nu erau pe agenda lor.
Proletarii zilelor noastre, lucrătorii în servicii, micii funcționari, muncitorii de pe șantiere, foștii sindicaliști pensionari, nu sunt cu mult diferiți de socialiștii secolului 20. Mulți dintre ei se consideră perdanții tranziției autohtone, iar judecățile lor culturale nu sunt foarte diferite de cele ale vechilor proletari și vin în conflict cu viziunile complet diferite ale clasei de mijloc progresiste și ale elitelor culturale, mai ales în orașele universitare.
PSD, la fel ca multe partide social-democrate din Europa, și-a pierdut masiv din electorat în ultimii ani: în 2024 scorul obținut la alegerile parlamentare a fost de 22%, în 2020 a fost de 29%, iar în 2016 era de 45%.
Studiile arată că în vechile democrații europene, electoratul social-democrat s-a dus spre formațiunile ecologiste și cele radicale de stânga și mai puțin spre populiști-suveraniști, în România, însă, o parte a alegătorilor PSD au dispărut în mod natural, fiindcă erau persoane învârstă, în vreme ce mulți alții au migrat spre AUR nemulțumiți de corupția, incompetența și lipsa soluțiilor venite de la social-democrați.
Au pierdut inclusiv o parte din pensionari, cu toate că PSD și-a asumat pentru 2024 creșterea și recalcularea pensiilor, iar în medie majorările au fost de peste 600 de lei pentru 4,6 milioane de pensionari.
Inflația și criza economică, vizibilă deja înainte de alegeri, au decredibilizat măsurile pentru care a insistat fostul premier și președinte PSD, Marcel Ciolacu, singurul dintre candidații partidului care nu a reușit să intre în turul al doilea al prezidențialelor.
Liderii PSD fac o clarificare ideologică
Cu trei săptămâni înaintea congresului PSD programat pentru 7 noiembrie, liderii formațiunii au vrut să facă o clarificare ideologică: renunțarea la ideea de partid progresist introdusă în perioada în care șeful partidului era Adrian Năstase, care viza cel puțin două efecte - primirea partidului în Internaționala Socialistă și atragerea în PSD a elitelor culturale cu viziuni de stânga.
Atunci PSD era încă văzut ca o formațiune post-comunistă, în care vechii tovarăși aveau funcții importante, Ion Iliescu, aflat în al treilea mandat de președinte, era considerat înăuntru și în afara țării, fondatorul și ideologul PSD.
Chiar și așa, în 2003, PSD a fost primit în Internaționala Socialistă, fără să reușească, în schimb, să adune în jurul său intelectuali de marcă așa cum își dorise Năstase.
Acum, după moartea singurului șef de stat pe care l-au avut, social-democrații români se dezic de stânga în general și de stânga progresistă în special. Se etichetează de „centru-stânga”, „național”, care promovează „echitatea socială” și „respectul pentru valorile democratice, religioase, tradiționale și culturale ale poporului român”.
Această mișcare mută PSD spre dreapta, dar când a fost PSD de stânga? Cumva în primii ani după 1989, dar și atunci era vorba despre un post-comunism naționalist. Legăturile cu Biserica Ortodoxă Română au fost până de curând puternice și bilateral avantajoase, iar de la Mircea Geoană încoace toți președinții PSD își încheiau discursurile cu „Doamne ajută”, stăteau la toate marile sărbători în biserică să fie filmați cu ușurință și făceau turul mănăstirilor, cu gândul că astfel de evenimente îi convingeau pe enoriași să-i voteze pe tovarăși.
Sorin Grindeanu, deocamdată singurul candidat pentru șefia PSD, vrea să renunțe la această ipocrizie și să aibă religia, tradiția și naționalismul în statut. O formulă care transformă vechiul partid al lui Iliescu într-un concurent neadecvat și neconvingător al AUR.
Când au propus această schimbare, strategii PSD nu au citit cu mare atenție studiile sociologice care arată spre ce se îndreaptă tinerii. La prima vedere, într-adevăr, majoritatea românilor cu vârste între 14 și 29 de ani se consideră de dreapta, dar atunci când vorbesc de valorile lor devine destul de evident că sunt mai degrabă de stânga.
Tinerii gândesc diferit faţă de schimbările propuse de PSD
Un studiu realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung și intitulat „Opinii, temeri și aspirații ale tinerilor într-o Românie a inegalităților sociale” (bazat pe sondajul IPSOS, februarie-martie 2024) scoate în evidență câteva detalii care sugerează că tinerii gândesc în opoziție cu schimbările pe care vrea să le facă PSD:
(i) întrebați despre influența bisericilor și a organizațiilor religioase, dacă au prea puțină sau prea multă putere, mai mult de jumătate din tinerii români (53%) consideră că bisericile au prea multă putere, 34% că au câtă putere ar trebui să aibă, iar 13% că au insuficientă putere;
(ii) gradul maxim de respingere față de grupurile așa-zis marginale se referă la persoanele dependente de droguri (69% respingere). Pe al doilea loc se află minoritățile sexuale, pe care 36% dintre tineri le resping, 30% le acceptă și 34% le tratează în mod neutru. Ar fi deci aproape 70% dintre persoane care acceptă sau nu sunt deranjați de minoritățile sexuale, oricare ar fi ele. Pe al treilea loc se află rromii, cu procente similare: 32% din tinerii români îi resping, 40% îi tratează în mod neutru și doar 28% îi acceptă. Pentru celelalte grupuri (musulmani, evrei, creștini) răspunsurile reflectă un grad mare de acceptare;
(iii) prin comparație cu 15 ani în urmă, când elevii de liceu respingeau în proporție de 75% persoanele LGBTQ+, azi majoritatea e în sens invers și doar 43% le resping, în vreme ce în cazul rromilor s-a redus la 41%;
(iv) tinerele femei sunt mult mai tolerante decât bărbații și consideră în număr mult mai mare că grupurile minoritare sunt dezavantajate, iar diferența principală e înregistrată în ceea ce privește drepturile femeilor: dacă 29% dintre bărbați consideră că femeile nu au suficiente drepturi în România, în cazul femeilor procentul este aproape dublu: 56%. În cazul membrilor LGBTQIA+ diferența este de 21%, iar în cazul tinerilor, oamenilor săraci și minorităților etnice diferența variază între 13% și 17%. Aceste rezultate de toleranță din partea femeilor sunt similare cu cele înregistrate în ultimul deceniu în alte societăți vestice, unde femeile tinere par să devină mai liberale decât bărbații tineri.
Sunt și detalii care merg în sens invers: 25% dintre tinerii români sunt de acord că dictatura poate fi o formă de guvernare mai bună decât democrația în anumite situații, totuși 47% resping această soluție.
Apoi, 33% dintre tineri ar renunța la anumite libertăți civile pentru a avea un trai mai bun, iar 40% ar renunța la unele dintre aceste libertăți pentru o viață mai sigură. Un procent similar, 41%, consideră că ar fi bine pentru România să aibă un lider puternic, care nu își bate capul cu Parlamentul și cu alegerile.
Deocamdată, astfel de reflexe autoritariste ale tinerilor sunt mai mici decât toleranța pe care o au față de grupurile minoritare. S-ar putea ca valorile lor să se schimbe în timp, în funcție de trendurile internaționale, de complicațiile interne, de absența unei formațiuni în care să creadă.
E, totuși, puțin probabil ca PSD să fie pentru ei o soluție. Și e la fel de puțin probabil ca social-democrații să recâștige electoratul plecat la AUR, în fond, nu e deloc greu de înțeles, că PSD e doar un epigon al suveraniștilor.