Motto:
„Istoria o creează eroii. Dar n-ar exista eroi, dacă nu i-ar crea istoria”.
Stefan Zweig – memorialist
Succesul partidului de orientare pro-europeană PAS din țara vecină era de așteptat. Toate sondajele îl dădeau câștigător net al alegerilor, chiar dacă unele din ele nu îndrăzneau să urce previziunile lor peste simbolicul prag de 50%.
Panica în rândul anti-europenilor pro-ruși era atât de mare încât foștii rivali s-au unit în tandemul aproape imposibil Dodon-Voronin, iar Kremlinul n-a precupețit să învestească milioane de euro, ca să „salveze” Chișinăul în zona sa de influență.
Fără îndoială, foștii președinți scoși de la naftalină au fost puși la o ultimă încercare, după eșecul major din toamna trecută, când Moscova stipendiase zdravăn campania candidatului pro-rus Dodon. Toți banii s-au dus pe apa Sâmbetei, după înfrângerea lui rușinoasă, din primul tur, în fața candidatei Maia Sandu, actualul președinte.
Scorul de 57,75% obținut atunci de câștigătoare previziona clar că Republica Moldova se înscrie ferm pe traiectoria sa europeană. Acum, încercarea disperată a grupărilor de stânga de a abate țara de pe această traiectorie a eșuat din nou.
Fostului președinte Dodon nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să-și îndeplinească datoria protocolară de a-i felicita pe adversari, punctând pe bună dreptate rolul asumat de actualul președinte:
„Eu vreau să îi felicit pe cei din PAS. Vreau să o felicit pe doamna preşedintă Maia Sandu cu rezultatul pe care l-a obţinut. Începând cu ziua de astăzi au toată puterea în stat, şi Preşedinţia, şi Guvernul, şi Parlamentul…”.
Un val de laude către electoratul moldovean, către PAS și președintele Maia Sandu s-a declanșat și de la București. Președintele Iohannis a reacționat primul, punctând pragmatic sensul victoriei de la Chișinău:
„Felicitări cetățenilor R. Moldova pentru spiritul civic și opțiunea clară pentru reforme, stat de drept și integrare europeană. Felicitări Maia Sandu pentru curaj, perseverenţă şi viziune!”.
Aproape toți liderii noștri politici de la București au simțit nevoia să reacționeze, felicitându-i pe învingători, mai ales cu gândul că ar avea numai de câștigat dacă și-ar asocia imaginea cu o incontesabilă biruitoare, chiar dacă dânsa nu a făcut obiectul scrutinului.
Mesajul domnului Orban este, de asemenea, corect și pragmatic: ”Salut victoria Partidului Acţiune şi Solidaritate! Este o veste extraordinară care vine din Republica Moldova, ai cărei cetăţeni au luat o decizie fermă, pro-europeană! Felicitări preşedintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, pentru decizia organizării alegerilor anticipate…”.
Prim ministrul Cîțu informează presa că a sunat-o direct pe Maia Sandu la telefon și „am felicitat-o pentru succesul inregistrat”.
Nici șefa Senatului, Anca Dragu, nu a pierdut ocazia să-i felicite pe moldoveni, punctând, de asemenea, încrederea sa în doamna Maia Sandu.
Un torent festivist s-a revărsat deodată asupra tuturor din partea șefului opoziției bucureștene:
„Veşti extraordinare de la fraţii noştri din Republica Moldova! Tot respectul şi admiraţia pentru cetăţenii moldoveni (…) PSD va sprijini demersurile noii majorităţi proeuropene din Parlamentul de la Chişinău! (…) Împreună suntem mai puternici!”.
Cine cu cine este mai puternic împreună, domnu’ Ciolacu? Căci nu mai departe decât acum vreo două luni, exact în mai, președintele PSD semna un acord nu cu PAS, cel felicitat azi, ci cu PDM, un partid rival al actualilor biruitori.
Citez exact declarația domnul Ciolacu, dată cu acea ocazie:
„Am semnat un acord intre Partidul Democrat din Moldova (PDM) și Partidul Social Democrat (PSD). De fapt, am semnat un acord cu frații noștri din R. Moldova, cu unicul partid asociat Partidului Socialiștilor Europeni din Moldova. Situația de la Chișinau, din punctul nostru de vedere, este una incordată, existând riscul ca în R. Moldova să nu se poată crea o majoritate pro-europeană”.
Atunci, majoritatea pro-oeuropeană era un risc, acum a devenit deodată o șansă care ne face mai puternici! Bineînțeles, împreună!
Santa ipocrisia!
Și când te gândești că acel PDM, cu care domnul Ciolacu semna atunci acordul, a obținut la recentele alegeri exact 2,31% din voturi, scor cu care, bineînțeles, n-a putut intra în Parlamentul din Chișinău!
Este ușor de observat că numitorul comun al alegerilor din Republica Moldova nu-l constituie în așa măsură personalitatea vreunui lider participant la scrutin – președintele PAS, de exemplu – pe cât numele președintelui acestei țări, doamna Maria Sandu, socotită pe drept cuvânt autoare a noii orientări pro-europene în politica moldovenească, dar neparticipantă direct la alegeri.
Mă întreb și cred că se întreabă mulți ca mine: oare, la nivelul anului 2024, când vom avea alegeri prezidențiale la București, se prefigurează cumva apariția unei personalități care să se impună în fața alegătorilor și a opiniei publice așa cum se impune astăzi Maia Sandu la Chișinău?
Vă propun următorul scenariu. Am ajuns în 2024, anul viitoarelor prezidențiale, domnul Klaus Iohannis își încheie cel de al doilea mandat și nu mai poate aspira la încă unul, iar prezidențiabilii momentului sunt tot aceiași pe care îi știam în 2021:
- de la liberali, Florin Cîțu sau Ludovic Orban (în funcție de cum evoluează fiecare)
- de la USR+PLUS Dan Barna sau Dacian Cioloș (în funcție de cum se vor înțelege între ei)
- de la PSD Rafila sau Ciolacu (în afară de cazul când s-ar libera Dragnea de la zdup, cu dreptul de a fi ales)
Și acum, o întrebare retorică: pe care dintre toți aceștia l-ați alege să ne fie președinte?
Sau încă o întrebare, retorică și ea: l-ați alege pe vreunul din ei, dacă, prin absurd, și-ar prezenta candidatura și la București Maia Sandu de la Chișinău?
N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Nu folosesc asemenea prilej ca să sugerez cumva soluții unioniste. România se află în Uniunea Europeană, Republica Moldova s-a înscris pe aceeași traiectorie. Ideea de unire are alte valențe în secolul XXI, decât cele din secolul XIX. Epoca lui Cuza Vodă a fost glorioasă, ne este dragă și astăzi, dar a apus.
Poate se deschide epoca Maia Sandu, tot glorioasă, este posibil, dar numai în parametri europeni, în niciun caz în coordonatele locale de acum aproape două secole. Apartenența la comuniunea europeană deschide astăzi orizonturi mult mai largi decât cele de pe vremea domnitorului Cuza.
Și atunci, mă întorc la scenariul meu și mă întreb iarăși: unde este la București acea personalitate notorie, care să preia ștafeta Cotrocenilor și să se impună demnă și cu prestanță?
Recunosc, oarecum jenat: la Chișinău a apărut asemenea personalitate. La București, nu. Nu, sau poate nu încă.
Avem obligația s-o găsim. Dar și ea are obligația să apară.
Altfel, mă întorc la scenariul meu și parcă mi-aș dori candidatura și la București a doamnei Maia Sandu, ca să nu fiu pus în situația penibilă de a alege între Orban, Cîțu, Barna, Cioloș, Ciolacu sau o personalitate de vază, care nu țintește lozul cel mare acolo unde este expert de prima clasă, ci încearcă la nimereală un bilet de loterie ca debutant, acolo unde chiar și doamna Viorica Dăncilă era ceva mai specializată.
Citește și: Cum a reușit partidul Maiei Sandu să obțină de unul singur majoritate parlamentară la Chișinău dar şi A cui este victoria și cum îi zice secretului Moldovei
Pe aceeași temă:
