Politica internă a fost pusă cumva între paranteze de criza ucraineană, arată cel mai recent sondaj INSCOP, realizat între 2 și 7 martie. Partidele coaliției nu manifestă o erodare majoră, în pofida crizei facturilor, pentru că, în general, situațiile de criză gravă, cum este aceasta, au ca efect reflex o reducere a contestării autorității și de coagulare.
Tot emoțională, după cum spune directorul INSCOP Remus Stefureac, ar putea fi și creșterea substanțială a numărului celor care consideră că România merge într-o direcție bună, de la 18-20% la 35%:
“Pare paradoxal, însa bănuiala mea e că tocmai comparația cu situația disperată a Ucrainei a trezit ceva în noi și a dus la perceperea mai clară de către populația României a avantajelor noastre reale.
Poate este doar o emoție de moment, iar peste câteva săptămâni vom reveni la cifrele obișnuite de pesimism cronic. Sau poate că nu este doar un blitz temporar și asistăm la un moment de inflexiune în care vom învăța cu toții să apreciem mai mult părtile bune ale României euro-atlantice.“
PSD pierde foarte puțin, 32% față de 32,7%, cel mai probabil, pe zona celor mai loviți de criza facturilor și de imposibilitatea satisfacerii unor așteptări majore în zona pensiilor, salariilor și alocațiilor. Fără context este posibil ca scăderea să fi fost chiar mai drastică.
Dar emoția se va spulbera la un moment dat. Potrivit sociologului Barbu Mateescu și de această dată răul se va banaliza „Niciun război european nu a fost atât de acoperit informațional. În câteva zile, fiecare a acumulat informații despre victime, atacuri și pierderi materiale cât un român într-un an întreg din Primul Război Mondial. Vom obosi.”
Și când greul cotidian va reveni cap de agendă este posibil ca scăderea PSD să devină mai importantă, e drept nu cât ar fi fost fără alibiul efectelor războiului.
Stategia învinuirii PNL pentru tot și pentru toate pare a avea efecte modeste, cât timp PNL este singurul partid care înregistrează o creștere de peste 3%, de la 16,6 la 19,9%, și revine pe locul al doilea.
Ar putea fi vorba despre efectul Ciucă care transmite mai multă încredere decât Florin Cîțu, mai ales în condiții de război. Ar putea fi vorba și despre o capitalizare de pe urma momentului bun al președintelui Iohannis, devenit, potrivit vicepreședintelui USA, lider regional.
Chiar dacă nu e măsurat în sondajul INSCOP, e probabil ca președintele să fi recuperat o parte din reculul toamnei trecute, mai ales în fața celor care pot reevalua coaliția PSD-PNL-UDMR, extrem de solidă, ca pe un răspuns la imperativele războiului aflat la orizont.
Dar și aici perioada de grație este limitată. După ce spaima momentului va trece, dl Ciucă nu va mai fi generalul care ne trece prin criza Ucraina, ci premierul cu prețuri, facturi, pensii etc. Plus că problema suspiciunii de plagiat este doar pusă între paranteze, nu eliminată.
În oglindă ar trebui privită și scăderea AUR, revenit pe locul al treilea cu o pierdere de 3 procente, de la 22,4 la 18,9%. Scorul partidului rămâne extrem de mare, nu ar trebui să ne entuziasmăm de o prăbușire, ci deocamdată să luăm act de un recul în circumstanțele momentului.
Temele AUR au trecut în planul al doilea, spaima războiului a eclipsat restul nemulțumirilor sociale, restricțiile Covid au fost ridicate, antivaccinismul șomează.
Agitarea naționalismului este și ea inadecvată, când românii se comportă uluitor cu refugiații din țara care nu e chiar cel mai drag dintre vecini, iar în fața Rusiei a fost ridicat un zid multinațional, multicultural.
În plus, AUR știe că, dacă atrage foarte mult atenția acum, atrage și contrareacția referitoare la acuzațiile apropierii de Moscova. Mitingul ratat de la finalul lui februarie a fost cea mai bună dovada că AUR nu are portanță în această perioadă.
Deci cea mai inteligentă strategie pentru AUR este înotul subacvatic, până trec valurile cele mari în așteptarea inevitabilului moment în care temele pe care le călăresc ei vor redeveni de actualitate: proasta guvernare, facturile, sărăcia etc.
Între timp, desigur, nu stau pe loc. Răspândacii lor de pe rețelele sociale împing mesajul că acesta nu este războiul nostru, războiul nostru e cu facturile.
USR stangnează practic, cu o creștere foarte mică la 10,8% de 10,3% luna trecută. Pe de-o parte, criza Ucraina a mutat atenția de la scandalul lor intern. Pe de altă parte, se pare că noul președinte interimar Cătălin Drulă nu a adus un plus spectaculos, pentru că și strategia de comunicare pe care a ales-o a fost extrem de inadecvată.
Centrarea atacului pe Klaus Iohannis nu numai că nu le-a adus nimic în afară de terapie în grup, dar i-a lăsat acum și fără tema principală, pentru că în condițiile spaimei războiului atacul la președintele țării, indiferent cine e el, ar fi sinucigaș.
USR pare cumva blocat în temele sale clasice, care în acest moment nu mai sunt pe agenda celei mai mari părți dintre cetățeni și nu reușește să se recupleze.
Sunt fie complet inadecvați, fie absenți din dezbaterea publică și tot ce pot face este să se pozeze alături de camionul de donații, gest neinspirat în fața unui popor care a făcut atât de multe donații anonime. Ca să nu mai vorbim despre gluma infantilă cu Zelenski făcută pe Facebook de primarul Coliban.
Ar fi pentu USR un bun moment să iasă din bule și să ia țara la pas pentru a se (re)conecta la electorat.
În acest stop joc intern, fiecare are un răgaz de recalibrare. Cine va reuși, anticipând corect România perioadei următoare, are toate șansele să ia potul cel mare în 2024.