Plata salariilor restante ale minerilor este un pansament subțire pe rana veche, profundă și cangrenată deja pe care o reprezintă Valea Jiului. Și nu mă refer doar la chestiunea economică, ci mai ales la chestiunea socială, pentru care nimeni nu a căutat vreodată soluții reale.
Economic, Complexul Energetic Hunedoara (CEH) este în insolvență de anul trecut. Este una dintre cele 34 de companii din industria energetică în care statul are participații. 10 dintre acestea sunt în insolvență.
Datorile totale ale CEH erau estimate la începutul lui 2020 la peste 5 miliarde de lei. Numai în lunile de vară din 2020, CEH a acumulat pierderi de peste 129 milioane de lei și datorii curente de peste 130 de milioane de lei la bugetul de stat și de 41,5 milioane de lei la furnizori.
Pactul Verde la nivel UE are ca țintă eliminarea energiei extrem de poluante obținută pe baza cărbunelui. Deci urmează închideri de mine.
În spatele acestei probleme economice stă uriașa problemă socială a unei zone captive economic și politic. Minerii își vor primi acum salariile restante, la care sunt îndreptățiți, au muncit pentru ele, dar pentru viitor, opțiuni pentru mineritul din Valea Jiului nu mai sunt.
Oamenii aceia au fost mereu folosiți ca masă de manevră electorală și ca forță de presiune. De aceea, au și fost temuți, stigmatizați, enclavizati.
Sunt oameni cu educație puțină, într-o zona moartă din punct de vedere economic, dependenți de o industrie care dispare și pentru care nimeni nu vine cu soluții concrete. Ci doar cu ipocrizii și manipulări.
PSD se topește acum de grija și mila lor. Dar acest partid este principalul vinovat pentru situația în care a ajuns CEH, cu lungul șir de directori numiți acolo.
Rețeta pesedistă este cunoscută: complexurile energetice, termocentralele au fost mereu căpușate la sânge de clientela pesedistă. Iar cazul Dan Șova este doar un exemplu la vedere despre felul în care erau mulse de bani companiile de stat din domeniu.
Dan Șova a fost condamnat pentru că a mijlocit între CET Govora și o firmă de avocatură un contract de timp abonament în valoare de 10.000 de euro/lună.
Dosarul Turceni-Rovinari, chiar dacă s-a încheiat cu achitare, arată cum același Dan Șova și fostul premier Victor Ponta încasau bani frumoși din contractele încheiate de SCA ″Şova şi Asociaţii″cu complexurile energetice.
În timp ce banii erau drenați, minerii și minele erau ținuți în mizerie, într-o dependenţă totală de PSD, care nu îi lăsa să moară, dar nici să trăiască.
AUR se cațără în diferite stiluri pe drama unor oameni pentru care viitorul rămâne sumbru. Despre circul Dianei Şoşoacă am scris deja.
Pentru USR-PLUS, minerii nu prezintă niciun interes pentru că nu au valoare electorală, nu sunt electorat țintă, deci nu am văzut nicio reacție a acestui partid, de parcă ar fi vorba despre o problemă de prin Africa sau Asia.
Ministrul de resort din actualul cabinet este liberal, Virgil Popescu, acum al Energiei, anul trecut al Economiei. Dl Popescu nu a simțit nevoia să se ducă la minerii blocați în subteran, pentru a vorbi cu ei mai ales despre perspective.
Dar în campania de anul trecut a știut să se ducă la Petroșani de Ziua minerului, în august, pentru a promite ceea ce nu s-a realizat nici până astăzi, adică planul de salvare a CEH prin împărțirea în două entități care să preia activele viabile.
De la ministrul Popescu ar fi trebuit să vină nu numai soluția pe termen scurt, încropită de ministrul Muncii, ci soluția de fond pentru această zonă.
Dezamăgitor a fost și premierul Cîțu, care a simțit nevoia să facă un exercițiu de flexare a mușchilor în gol: nu va permite o nouă mineriadă în mandatul domniei sale.
Cîţu garantează că „nicio mineriadă nu se va întâmpla” în mandatul său
Are cumva un președinte care să cheme minerii? Suspectează că niște conexiuni ale Securității au vreun plan imediat să destabilizeze România la fel ca în anii '90?
Este atât de naiv încât crede că mineriadele au fost niște fenomene spontane în care minerii au găsit singuri adresele partidelor politice? Sau folosește cinic o traumă istorică pentru un pic de cocoșeală?
Și să vină la București câteva sute de mineri ca să protesteze în fața Guvernului, nu se mai poate pune problema unei mineriade.
Dar premierul este într-o „bună” companie. Cu un cinism fără de margini, Antena3 a decretat „cod roșu de mineriadă”. Au reușit astfel să reactualizeze stigmatul cu care probabil că actualii mineri nu au nicio legătură personală.
Mineriadele au fost acțiuni paramilitare, organizate și conduse militar, un episod în care minerii au fost folosiți ca o masă de manevră. Au fost bâta din mâna celor rămași până astăzi nepedepsiți, în timp ce minerii își poartă anatema folosită periodic cu diverse interese.
E greu de crezut că există vreo altă soluție miraculoasă în afară de închiderea minelor și reconversia profesională a minerilor. Și există pentru asta inclusiv fonduri europene. Rezultatele sunt însă spre zero.
Spre exemplu, în 2019 era înființată Academia de Pregătire și Reconversie Profesională pentru Surse Regenerabile și Distribuție a Energiei Electrice, care urma să pregătească anual, vreme de 10 ani, câte 500 de mineri pentru trecerea în industria eoliană. În primul an a abosolvit Academia un singur miner.
Anul trecut, Guvernul Orban a lansat un apel de proiecte pe fonduri europene pentru reconversia profesională a șomerilor din Valea Jiului, astfel încât 2.000 de mineri și foști mineri să fie recalificați ca instalatori, îngrijitori la domiciliu, pavatori. Doar că fără investiții este și aceasta o recalificare pentru șomaj sau migrație. Așa cum au fost toate tentativele de reconversie profesională din anii 90 până acum.