Că viitorul președinte PNL va fi Florin Cîţu, cel mai probabil, că va fi Ludovic Orban, tot mai improbabil, tot rău va fi și pentru PNL, ceea ce e mai puțin important, dar mai ales pentru România și pentru acești 4 ani care se anunță pierduți.
PNL are de ales între două figuri caricaturale de matineu politic. Un lider expirat care a guvernat cu o armată de impostori și nulități, și un lider inventat, politiruc cu trecut sulfuros, căzut într-un delir triumfalist.
Niciunul dintre ei nu oferă nicio viziune reală pentru partid. Niciunul nu a vădit/ nu vădește din poziția din premier vreo viziune pentru țară.
Alegerea între ei va depinde covârșitor de numărul de primari din delegații și de confidențialitatea votului. Dacă vor fi mulți primari, iar președinții de filiale nu vor încerca să le dirijeze sau controleze votul (de exemplu, prin fotografiere), sunt posibile surprize. Este ceea ce s-a întâmplat în Bihor, în condițiile neutralității declarate a liderului Ilie Bolojan.
Campania este grotescă și extrem de periculoasă.
Pe de-o parte, ea se poartă preponderent pe teritoriul guvernării. Argumentele forte ale “echipei câștigătoare” sunt funcțiile și banul public pe care Florin Cîţu le folosește exact ca Liviu Dragnea: înlocuirea sistematică a apropiaților lui L. Orban cu ai săi, exclusiv pe acest criteriu, promisiunea de mituire a primarilor cu noul PNDL și guvernarea cu gașca.
Că Dan Vîlceanu este prietenul premierului este o chestiune privată. Că a căpătat o poziție cheie în stat, mult dincolo de competența domniei sale, este o chestiune de interes public.
Sunt dezgropate și proiecte pesediste, de exemplu, al Băncii de Dezvoltare, care ar putea fi condusă de alt prieten bun, Lucian Isar.
Minciuna guvernării liberale este și ea la cote dragniste. Guvernarea Orban a mințit în privința cifrelor pandemiei. Florin Cîţu umflă cifrele economice la cote complet desprinse de realitatea vieții de zi cu zi. Ceea ce aruncă guvernarea într-o prăpastie de credibilitate.
În mod evident, nimeni nu se gândește la proiecte serioase și la reforme, băltire la care contribuie și mediocritatea unei părți din componența USR-PLUS a Guvernului. PNRR-ul României nu este încă aprobat, însă este folosit copios pentru amenințări și reglări de conturi politice.
Anul acesta, în care ar fi trebuit să fie luate cele mai importante măsuri, cele mai radicale reforme, mai ales după guvernarea pesedistă, este mai rău decât orice an electoral.
Nimănui nu–i stă capul la guvernare, totul este despre congres și folosirea instrumentelor Puterii pentru câștigarea alegerilor interne.
Pe de altă parte, tonul campaniei anunță un viitor sumbru pentru PNL și pentru Guvern. Toate confruntările electorale sunt corozive, nici cele interne nu fac excepție. Cine urmărește “primaries” din SUA vede lupte aspre, cu dezvăluiri și atacuri dure. Dar nu până la rupturi iremediabile în partid.
În PNL nu mai e competiție, e măcel. Nu există nicio ofertă reală de viziuni, de idei, ci doar o cotonogeală generală cu pari, furci, topoare, lopeți și ce mai are fiecare la-ndemână.
Spectacolul trădărilor este grețos. Oameni care lingeau clanța lui Ludovic Orban și pe care acesta i-a promovat în diverse funcții ling acum cu aceeași apetență clanța lui Florin Cîţu și, cel mai dezgustător, se întrec în atacarea fostului jupân. Unii șterg de pe Facebook până și pozele cu Ludovic Orban, altădată marea lor mândrie.
Nu am nicio îndoială că la vremea potrivită îl vor trăda și pe Florin Cîţu fără vreun sughiț măcar.
Dezvăluirile lovesc în crediblitatea actului de guvernare. Un premier condamnat pentru beție la volan și țepar, un fost premier suspectat că a condus beat ședințe de guvern. Care credeți că e percepția publică și internă, și externă despre o asemenea guvernare liberală a României? Și care va fi prețul acestei percepții?
Pe de altă parte, umilirea sistematică a lui Ludovic Orban nu poate duce la nimic bun. Când Călin Popescu Tăriceanu a fost tratat la fel de Crin Antonescu, până la urmă a rupt partidul și a creat ALDE.
Dacă va pierde alegerile, Ludovic Orban va rămâne cu o mână de fideli cu care poate crea alt partid, dar, mai ales, poate rasturna Guvernul. Așa se întâmplă când un om nu mai are nimic de pierdut. Cui ar folosi așa ceva?
Nu lui Florin Cîţu, nu celor din jurul său, care cred că îl vor păpușa și după aceea, nu celor care vizează candidatura liberală la președinție, nu celor care vor să se răzbune pe L. Orban și, în primul rând nu României.
Sunt foarte puțini liberali lucizi si decenți care nu au intrat în această spirală sinucigașă și care se țin departe de pozele din care rânjesc capetele umflate ale celor două “team-uri” luate de val.
Ei vor rămâne în picioare să numere morții la finalul războiului, un final care nici măcar nu va fi în septembrie, ci în 2024. Dacă lucrurile vor continua la fel, un nou val PSD va mătura partidele care acum își bat joc de șansa lor și mai ales de șansa României.
Ar fi o singură dilemă. Dl Iohannis nu realizează ce se întâmplă sau nu îi pasă ?