Calul de bătaie al tuturor prim-miniștrilor pesediști a fost dintotdeauna creșterea economică. Standardul de viață șchiopăta, economia gemea, autostrăzi zero, investiții ioc, dar la creșterea economică eram mereu primii. Locul unu, la nivel european.
Doamna Viorica Dăncilă – în prezent, materia cenușie a BNR, în calitate de consilier – pe vremea când era materia cenușie a Guvernului, alerga până la Bruxelles să le explice celor de acolo că, de vreme ce creșterea economică este superbă, rezultă matematic că românii o duc bine și sunt fericiți.
Cine spune altfel este nepatriot și trădător.
Ce putem deduce despre actualul prim-ministru, când simțim cum calcă hotărât pe aceleași urme dăncilești, vestindu-ne de la înălțimea rangului său cum stăm nu cu inflația, nu cu prețul energiei sau al pâinii, nu cu prăbușirea leului, nu cu puterea de cumpărare ci – ați ghicit! – doar cu creșterea economică?
Nu sunt în stare să redau cu vorbele mele și merită să reproduc exact vorbele premierului, cele cu care ne vestește o performanță națională ca pe o izbândă personală a domniei sale:
„Dragi români, v-am promis vești extraordinare din economie: 13% creștere economică. Sună bine, nu?”.
Halal performanță națională cu un singur indicator care sună atât de bine, încât ceilalţi merită pitiţi toţi sub preș, ca pedeapsă că sună atât de rău! Halal, dar să vedem ce zice domnul Cîțu mai departe, despre aceeași statistică atât de importantă în economia națională, încât restul nici nu mai contează:
„13,6%. Această cifră atestă că mi-am făcut foarte bine treaba: anul trecut ca ministru al Finanțelor, anul acesta ca premier.(…). Pentru mine, întotdeauna interesul românilor este cel mai important. Atunci când alții aleg să discrediteze, să distrugă, să minimalizeze, eu aleg să construiesc”.
Asta cu foarte e grozavă! Ce ați construit, ca să reparați ce au distrus alții? Ați desființat Secția Specială? Ați reparat Legile Justiției? Ați curmat cumva corupția și jaful în țară? Ați reparat inechitățile sociale instituite de clientela pesedistă?
Dar haideți să vedem ce mai spune și în continuare tot prim-ministrul:
„Vă promit că până în 2024 voi face toate reformele pe care mi le-am asumat atunci când nimeni nu avea curaj. (…) Când nimeni nu mai avea nicio speranță și toți eram înconjurați de scenarii sumbre, această guvernare a găsit și a pus în aplicare soluții reale pentru menținerea locurilor de muncă, asigurarea de capital și investiții.
Voi continua cu această abordare și voi demonstra românilor că pot avea încredere în mine, atunci când vorbim despre responsabilitate și performanță în actul guvernării”,
Frumos și bravo, dar este prea puțin, stimabile. Cu atâta performanță, domnul F.C. ar merita să fie și decorat. Pe bune, n-ar strica un mare Ordin cu grad de Cavaler, cu rang de Ofițer, cu Colan (era să zic Ciolan, dar se potrivea și Ciolac), cu cruce și spadă. Nu-i mișto?
Nu știu dacă președintele țării a citit declarațiile premierului și dacă le-a luat de bune. În acest din urmă caz, parcă aș zice că domnul Cîțu merită și o înaintare în grad. Să-l facă general, cum au procedat alți președinți cu fostul vicepremier Gabriel Oprea, făcut hodoronc-tronc general cu patru stele. Sau cu fostul primar (sector 2) Neculai Onțanu, avansat și el full speed din fruntaș în 2006, la general în 2008.
Adică, de ce nu l-ar face președinele țării pe premier mareșal cu cinci stele, ca hotelurile de lux, sau amiral honoris causa? Ai?
În opinia mea, nu se compară auto-lăudăroșenia domnului Cîțu cu nimic din fanfaronada predecesorilor săi, de orice fel.
O pasiune aproape ancestrală pentru fumigene îi îndeamnă pe mulți să-i păcălească pe români, luându-i de proști sub pretext că cifrele țin mult mai bine de foame decât fructele și zarzavatul.
Și, în timp ce premierul țării vorbește non-stop de creșterea economică record, România înregistrează una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Europa. E de mare mirare că acest detaliu îi scapă neobsevat tocmai unui specialist încărcat cu diplome de tot felul în America.
Să nu vorbesc cu păcat, dar îmi vine să mă întreb la ce mai folosesc diplomele americane, dacă nu înțelegi durerile românești, pricinuite de inflație, scumpiri, de prăbușirea leului, de toate despre care am vorbit și cu siguranță voi mai vorbi încă de multe ori, de aici încolo.
Nu contest importanța creșterii economice, dar, cum spuneam, România este de mulți ani tot pe creștere, atât de neschimbată, încât parcă nici n-ar depinde de premier, oricare ar fi el: Viorica, Tudose, Grindeanu, Ponta sau alții.
Vorba unui comentator cam mucalit, care spunea că poți pune chiar și un sac cu cartofi la Palatul Victoria, că țara tot cu creșterea economică se va lăuda. Trăiască statistica!
Logica îmi spune că nu datorită premierului stăm atât de bine la capitolul creșterii economice. Stăm bine datorită românilor, care sunt pricepuți și muncesc cu zel, oricare ar fi guvernul lor, dar și datorită intreprinzătorilor care au găsit oportunități și le exploatează cu succes.
Ca să fie credibil, domnul Cîțu ar putea vorbi, de exemplu, despre stabilitatea monetară sau despre inflație. Niciuna nu merge foarte-foarte bine.
Dar economisul Cîțu ar putea explica pe înțelesul tuturor cum de am ajuns aici și, mai ales, cum are de gând să ne scoată de acolo unde am ajuns. Nu știu de ce n-o face. Îi e teamă? Nu se pricepe? Habar n-are? Sau, turmentat de beția puterii, ne aruncă praf în ochi, ca să credem că albu-i negru și negru-i alb, ca să citez din clasici.
Am în față un grafic al BNR privind rata inflației și prognoza băncii. Un studiu, nu o cifră aruncată pe piață numai pentru că „dă bine”. Ținta inflației, anterioară instalării domnului Cîțu la Ministerul Finanțelor, era 2,5.
În anul trecut, n-a înregistrat fluctuații alarmante. În primul trimestru al acestui an, cu guvernarea care merge foarte bine și este condusă de un expert în economie și finanțe, rata inflației a urcat cu vreo 41%, ajungând la 3,1. Este șoc, nu creștere.
În al doilea trimestru rata a continuat să crească, ajungând la 3,9. Estimarea BNR pentru trimestrul în curs este de 5,3, mai mult decât dublu fața de nivelul preluat de ministrul Cîțu de la omologul său Teodorovici, acum mai bine de un an și jumătate.
Inflația ne doare pe toți.
Poate nu-l doare pe domnul Cîțu, care ține dietă și nu mănâncă pâine – probabil preferă cozonac! - dar pe mulți îi interesează mai mult cât costă franzela decât cu câte cifre a ajuns să se scrie creșterea economică, de când a ajuns așa sus domnia sa.
Așa cum spuneam, nu este un deschizător de drumuri premierul nostru. Toate cârmuirile de până acum, în special cele social-democrate, reacționau când simțeau vreun murmur de nemulțumire în popor: numaidecât îi aruncau poporului praf în ochi cu cifre frumoase, menite să ascundă realitatea urâtă.
Niciun cuvânt despre inflație, scumpiri, despre românii care pleacă să lucreze peste hotare, despre faptul că nu vin înapoi, despre prăbușirea leului, și multe altele. Aveam impresia că limbajul fumigenelor este un apanaj al ageamiilor și nicidecum al vreunui profesionist în ale economiei și finanțelor.
Să-mi fie iertat, dar dacă și discursul profesionistului nostru este cam tot în stilul predecesoarei Viorica, sunt nevoit să mă îndoiesc chiar și de calificările dovedite cu diplome sau cu experiența câștigată de domnul Cîțu prin bănci și prin alte instituții, unde a lucrat până a se hotărî să se întoarcă în țară.