După trei săptămâni pierdute am intrat în logica normală constituțională cu premierul desemnat care negociază programul și echipa pe care și le asumă și pe care le va deconta politic.
Desemnarea ca propunere de premier a venit după o criză în relația cu președintele, în privința majorării TVA. La final, potrivit tuturor surselor, și-a menținut prerogativa esențială de a decide asupra măsurilor pe care le aplică.
Chestiunea TVA a fost esențială chiar mai mult politic decât fiscal. Un premier care acceptă funcția împreună cu interdicția de a aplica o măsură pe care o socotește esențială este un premier amputat din start.
Ceea ce ar fi fost cu atât mai grav pentru Ilie Bolojan, premier al unei coaliții de coșmar, într-o situație economică de coșmar, având în spate doar un partid minoritar al guvernării, nici acela întreg – sau credem cumva ca grupul Thuma Hubert ii vrea binele? – și în față o imensă caracatiță pesedistă.
Că TVA general va fi majorat în octombrie, iar cotele speciale din 1 august sigur că sunt niște concesii pentru ca președintele să iasă cât de cât onorabil din promisiunea hazardată din campanie. În același timp, prin criza declanșată și această amânare, președintele s-a extras din chestiune, iar când majorarea se va produce, ea va fi exclusiv problema premierului.
Dar fapt este că decizia rămâne la premier, ceea ce este esențial pentru autoritatea cu care pleacă la drum, dar și pentru răspunderea lui.
Drumul va fi teribil
Pe de-o parte, este vorba, desigur, despre redresarea economică. Măsurile vor fi greu de dus, ele vor fi cu mult mai complicate și două puncte de TVA probabil ar fi cu mult mai puțin resimțite decât cele care vor lovi direct economia, în zona profitului și a dividendelor.
Când vor începe reformele, și nu am nicio îndoială că Ilie Bolojan se va apuca de ele ca la Oradea, la Bihor, la Senat, se va lăsa cu multe urlete, cu multe complicații și multe frustrări.
Trebuie analizat de unde tai, cât tai, care sunt compensațiile pe care trebuie să le plătești conform contractelor pentru a da afară niște oameni. E simplu de pus niște cifre pe ecrane, dar e cu mult mai complicat să faci ceea ce se poate dovedi cu costuri inclusiv financiare foarte mari.
Am văzut interpretări euforice ale concluziilor ECOFIN de vineri. Comunicatul oficial nu e la fel de vesel și pune presiune pe viitorul guvern, planul de măsuri trebuie depus până pe 8 iulie, iar în octombrie se trage linia. Agențiile de rating se pregătesc și ele de evaluare.
Costurile sociale și politice vor fi imense, iar cel care le decontează este premierul. Ilie Bolojan a cerut mereu pentru această funcție autoritate, echipă și majoritate. Pe ultima o va avea la votul din Parlament. Dar restul? În mod cert, autoritatea îi e subminată de rotativă, adică termenul de expirare cert.
Va fi PSD partener cu adevărat până atunci?
Deocamdată, în cele trei săptămâni, singura care a jucat cu adevărat strategic a fost gruparea Grindeanu-Ciolacu, care luptă pentru supraviețuire politică și păstrarea puterii în PSD, după dezastrele electorale. Ocuparea unor poziții cheie în statul român este o tactică esențială pentru acest obiectiv, dar și pentru propria prosperitate, desigur.
Dl Grindeanu se va duce la șef al Camerei Deputaților, adică poziția care stabilește practic ritmul legiferării. În Guvern au păstrat Ministerul Justiției, cel care anul viitor va propune procurorii șefi, care emite toate avizele, care este membru în CSM.
Ministere cu bani nu vor fi multe, Dezvoltarea de exemplu va fi o nucă mai mult goală. Dar Transporturile, Agricultura și Sănătatea vor avea fonduri. La Transporturi se va duce omul lui Grindeanu, la Agricultură este susținut să rămână omul lui Stănescu, iar la Sănătate se duce lupta pentru a fi impus omul de încredere al lui Ciolacu, Carmen Orban, care să controleze jocul și banii.
După sceneta concursurilor pe post de la PSD, va avea dl Bolojan drept real de veto pe numele miniștrilor acestui partid?
Dar nu e vorba doar despre ministere. Împărțeala include și altele, chiar mai valoroase. Pentru CCR este pregătit Mihai Busuioc, actual șef al Curții de Conturi, iar pentru SIE, se discută șeful ASF, Alexandru Petrescu, plimbat de Marcel Ciolacu în tot felul de funcții cheie de-a lungul timpului
Ilie Bolojan are pârghii limitate să oprească această caracatiță pe care PSD o întinde din nou. Dar o va deconta, inclusiv rezistența ei la reforme anticlientelare. Premierul va deveni personajul central al următoarei perioade, cu pârghii puține și riscuri imense.
Îi va fi președintele un partener autentic, după cum a promis?
Nu putem decât spera. Relația lor, și așa complicată constituțional, a început prost, cu o luptă pentru putere. Președintele nu a dus nicio luptă la vedere cu PSD, care a obținut mai tot ce a vrut, inclusiv rotativa.
Lupta domniei sale a fost cu Bolojan. Vrea dl Dan că Ilie Bolojan să reușească? Rămâne de văzut. Dar, în general, în politică nimeni cu se roagă pentru succesul rivalilor.
Iar dl Bolojan fie va eșua și va plăti cu cariera politică, fie, aproape miraculos, va reuși, și atunci va deveni omul politic numărul unu de la distanță al României, de neoprit.