UE nu își permite încă o isterie naționalistă tocmai la granița Ucrainei, iar politicul din România a lansat mesajul clar că exact acesta va fi efectul pe care îl va încuraja.
Cei mai mulți dintre europarlamentarii români și-au pus mâinile în șolduri la dezbaterea de miercuri din PE, iar președintele Iohannis a indicat la Praga că e nevoie de unitate europeană și ar fi cazul ca românii nu doar să livreze solidaritate, ci să și beneficieze de ea.
Așa că, trecând peste toate exigențele statelor UE de până acum, probabil vom fi primiți în Spațiul Schengen. Franța și Germania au dat semnalul, iar premierul olandez nu își va permite, cel mai probabil, să fie singurul în capul căruia să se spargă mai târziu eventuale evoluții pro-Putin.
Exigența va fi cu atât mai greu de susținut, cu cât cei care s-au opus la ultima dezbatere au fost extremiștii.
Majoritatea politică de la București își joacă bine cartea, în felul ei, știind că victoria aceasta așteptată de atâția ani va reprezenta o valoroasă validare și un argument electoral important.
Iar Opoziției îi vine greu să se opună unei decizii pe care poporul și-o dorește.
Sigur că avantajele intrării în Schengen sunt incontestabile și pentru cei care nu vor mai sta ore la cozi ca să intre în Bulgaria și Grecia, și pentru cei care muncesc în Vest și pentru care Nădlac este coșmarul sosirilor și plecărilor, și pentru transportatorii români, și pentru economie.
De aceea, obiectivul Schengen rămăsese ultima pârghie de forțare a reformelor. MCV în sine nu mai reprezintă de ani buni mare lucru, însă ridicarea MCV condiționa intrarea în Schengen, ceea ce chiar contează.
Presiunea aceasta era singura care îi mai putea face pe politicienii români să se conformeze standardelor.
Și nici măcar nu este vorba despre opoziția principială și suveranistă a Poloniei, de exemplu, despre ambițiile politice ale lui Viktor Orban. Este vorba despre corupție, ciupeală, bălteală, despre meschine și derizorii egoisme.
Se tot afirmă că MCV, corupția nu sunt criterii pentru aderarea la Schengen. Tehnic nu sunt. Dar practic o țară cu probleme grave de integritate și, mai ales ale Justiției, nu este o țară sigură, în special la frontiera Spațiului Schengen cu poate cea mai problematică regiune extracomunitară.
Da, pe termen scurt va fi veselie mare după intrarea în Schengen. Dar pe termen lung este un cadou otrăvit pentru romani.
Actuala putere se va simți validată și întărită electoral, presiunea va dispărea, iar PSD și PNL vor face tot ce știu mai bine.
Desigur, rămân mecanismul “rule of law” și posibilitatea suspendării fondurilor europene. Cele pe care Marcel Ciolacu numai ce ne-a anunțat că nu prea suntem în stare să le absorbim oricum.
Politicianul român nu se înnebunește oricum după banii europeni, mai ales de când de urmărirea lor se ocupă parchetul condus de Laura Codruța Kovesi.
Infringement? E o procedură care durează, e timp de lălăit, de fentat, de promis și, până la urmă, eventualele sancțiuni aplicate nu le plătește nimeni din buzunarul propriu.
Legile Justiției așa cum arată ele acum, chiar fără eventuale noi amendamente toxice sau eventuale modificări după intrarea în vigoare, sunt nu foarte departe de toxicitatea legilor lui Dragnea. Am explicat deja de ce.
Ele vor reglementa sistemul judiciar, ele îl vor modela ani buni, ani în care independența judecătorului va scădea, iar starea statului de drept se va înrăutăți.
Da, vom fi în Schengen, până în Grecia nu vom mai opri motorul, însă toate relele de acum vor continua să ne macine, vom fi la fel de săraci, de înapoiați, de expuși, conduși de aceiași inepți adesea infractori.
Ăsta e prețul și asta ascunde solidaritatea pe care o cerem acum Europei.