Cel care îi scrie discursurile dlui Iohannis pare a fi foarte bun, dar nu pentru acest președinte. În cazul acestui președinte, ele intră într-o stridentă cacofonie cu conduita dlui Iohannis și pun astfel, involuntar, reflectorul pe imensa ipocrizie a dlui Iohannis. Discursul de la DNA a fost doar cea mai recentă mostră.
Ne-a spus dl președinte la DNA că „românii nu mai tolerează lipsa de corectitudine în viața publică.”
Dacă dl Iohannis chiar crede asta, cum este posibil să accepte în poziții cheie în stat persoane acuzate de incorectitudine, mai precis de furtul muncii altuia.
În primul rând, desigur, premierul, dar și ministrul Educației, ambii aflați în momentul pregătirii unei mari reforme tocmai în Educație. Orice demnitar aruncă suspiciunea sub care este el însuși și asupra funcției, și asupra fiecărui demers făcut din poziția respectivă. De aceea, în politică, prezumția de nevinovăție poate funcționa doar pe termen foarte scurt, după care menținerea suspiciunii rezonabile compromite grav instituția.
Și dl Ciucă, și dl Cîmpeanu ar fi trebuit să se supună unei verificări independente, preferabil externe, care să clarifice situația în câteva zile și în funcție de care ori să fie exonerați credibil, ori să plece defintiv.
În cazul dlui Ciucă ancheta a fost blocată, în cazul dlui Cîmpeanu nici nu a început, iar ministrul oscilează între victimizare și batjocorirea contestatarilor.
Aceasta este corectitudinea în accepțiunea dlui președinte?
Apoi, spune dl Iohannis că „lupta împotriva corupției a fost și rămâne un obiectiv al mandatelor mele de președinte al României”.
Dinamitarea ei, da, e posibil să fi fost un obiectiv constant și încununat de succes. În mandatul domniei sale, printr-o semnătură a domniei sale, anticorupția a fost decapitată. Demiterea dnei Kovesi a însemnat cu mult mai mult decât plecarea unui om de la conducerea unei instituții care nu ar trebui niciodată să depindă de o persoană.
Dar decapitarea dnei Kovesi a însemnat demobilizarea întregului sistem. Fiecare procuror a înțeles clar că, dacă ei i s-a putut întâmpla asta, el, o furnicuță în sistem, nu are ce spera.
Acea semnătură, în aplicarea unei decizii CCR invalidată de facto de CEDO, a ucis spiritul anticorupției din România. Coroborat cu amputările legislative de toate felurile, DNA este acum o umbră și efectul său disuasiv la fel. Este suficient să ne uităm la bilanțul ministerului Public pe 2021, în sfârșit publicat zilele acestea, ca să vizualizăm prăbușirea.
Când s-a referit la corectitudine, dl Iohannis a avut cumva în vedere afacerea BMW? Soră cu tunul pistoalelor din pandemie.
Ca să se descarce de răspundere, spune dl președinte că „reforma Legilor Justiției trebuie să fie finalizată în acord cu recomandările organismelor europene”.
A spus și despre Legile Educației că trebuie să întrunească un consens la nivel de societate, dl ministru a anunțat că l-a obținut, nu s-au opus decât niște grupuri de interese, obscure, se-ntelege, cu prof. Miclea în frunte.
Chiar vreau să văd dacă după îndemnul președintelui vor fi retrase toate amendamentele care slăbesc independența judecătorilor și consfințesc baronizarea Justiției cu judecătorii sclavi pe feude.
Ce e rău în aceste legi? Am să răspund cu vorbele actualului ministru al Justiției rostite într-o emisiune a lui Rareș Bogdan, pe vremea când dl Predoiu era în Opoziție și lupta în comisia specială împotriva legilor lui Dragnea, cele care ar fi trebuit acum corectate.
Întrebat care este cea mai gravă prevedere din legile lui Dragnea, dl Predoiu spunea așa: niciuna dintre prevederi nu este un cuțit înfipt direct în inimă, cu efecte letale imediate. Sunt multe cuțite nu neapărat în organe vitale, care însă prin sângerarea continuă și slăbirea organismului produc în final același efect ca un cuțit direct în inimă.
Exact la fel e cu Legile Justiției aflate acum în Parlament. Ele pun sistemul de justiție în mâna câtorva oameni din Secția de judecători a CSM, care primesc absolut toate pârghiile de control în toate instanțele prin numirea fără nicio garanție de obiectivitate în toate funcțiile cheie, de la șefiile de instanțe, la conducerea Inspecției Judiciare, la ICCJ și la conducerea ICCJ.
CSM își mărește puterile, membrii săi capătă și mai multe privilegii, dar nu este câtuși de puțin reformat.
Dl Bologa e mulțumit că DNA capătă proceduri clare de selecție și revocare din DNA. Să vedem pe cine va mai selecta la cât va ajunge vechimea minimă necesară – 13 ani după ce termină facultatea.
Dl Iohannis a grăit ca să fie auzit, a bifat, mai mult nu-l interesează oricum. Și nici nu cred că mai așteaptă cineva altceva de la el.
Cel mai rău lucru întâmplat în mandatul lui K. Iohannis este pierderea speranței și încrederii în anticorupție și, în oglindă, a fricii de anticorupție. Au rămas discursurile, sindrofiile, văicărelile, legenda trecutului. Dacă mai există un dram de așteptare, ea este acum legată de EPPO, parchetul european condus de Laura Codruta Kovesi, cu mult mai interesat se pare inclusiv de afacerea BMW-urilor cumpărate de IGPR decât DNA.
Societatea e resemnată, integritatea mă tem că nu mai reprezintă un criteriu de alegere. Cei tot mai puțini care merg la vot au așteptări de măcar minimă eficiență. În mandatele dlui Iohannis spiritul, efervescența au fost stinse.
Dl Iohannis știe să rostească mai solemn și apăsat ca nimeni altul un discurs scris pentru alt președinte, pe care probabil că nu-l vom avea niciodată. MCV foarte probabil să fie ridicat fără glorie și elogii, scrâșnit, cu continuarea monitorizării prin „rule of law” și, probabil, va urma intrarea în Schengen.
Europa, sătulă de problemele romanești și fără niciun chef de încă o țâfnă suveranistă tocmai la granița UE, probabil că va înghiți broasca cu speranța că de banii europeni oricum se ocupă EPPO. Da, numai că dosarele EPPO vor fi judecate de judecătorii de pe feudele controlate de baronii Justiției.
Dl Iohannis va rosti un discurs și mai solemn, și mai apăsat pentru a marca victoria alături de PE-SE-DE, coaliția își va clama validarea și va sărbători eliminarea probabil a ultimei forme de presiune pentru reforme. Și gata!