Cu siguranță Elena Lasconi nu este liderul perfect, nu este soluția ideală pentru șefia USR. Și despre bemolurile în privința domniei sale am tot vorbit de-a lungul timpului, pe unele, precum raportarea unui lider liberal la chestiunea LGBTQ a clarificat-o.
Sigur este însă că, în acest moment de criză cu potențial letal, USR nu avea o opțiune mai bună decât Elena Lasconi.
Și când spun asta mă refer nu numai la contracandidații în gamă minoră pe care i-a spulberat în primul tur al alegerilor interne, cu aproape 70% din voturi, ci și la cel retras din competiție din cauza cetățeniei germane, Dominic Fritz.
Domnia sa, un personaj elegant și un foarte bun primar al Timișoarei, de altfel, nu ar fi fost decât vitrina din spatele căreia să conducă tot cei care au dus partidul la dezastrul din 9 iunie.
Este un lucru cunoscut în partid și cumva deconspirat de însuși Cătălin Drulă în discursul depunerii mandatului în care l-a recomandat călduros pe dl Fritz drept înlocuitor.
De ce este Elena Lasconi singura soluție a momentului pentru USR?
Pentru că este ceea ce de la Traian Băsescu am văzut foarte rar în politica românească, adică un lider asumat, cu mental, charismă, reflexe și palmares de lider.
Desigur, aceasta este doar o premisă, pe care dna Lasconi o poate confirma sau nu. Poate să crească politic până la anvergura unui lider național, pe care încă nu o are, sau poate să i se umfle capul, precum lui Cătălin Drulă, și să explodeze.
După cum poate să acumuleze pentru a deveni un redutabil candidat la prezidențiale, ceea ce acum nu este decât pe date emoționale, sau se poate transforma într-un balon de săpun retoric numai bun de spart, tot asemeni fostului președinte USR. Depinde numai de domnia sa.
Deocamdată aș aminti, tot la capitolul premise, că în timp ce partidul se ducea ca o turmă anesteziată spre monumentala tâmpenie numita alianță cu doua partide dinozaur, Elena Lasconi a cerut public o analiză serioasă și o bună cumpănire a acestei decizii din cauza căreia USR a ajuns să rateze pragul de 8% în unele consilii locale și județene.
Este în aceste condiții rațional politic anunțul că USR ar trebui să meargă singur la următoarele alegeri și pentru asta ”trebuie să coboare pe teren, în teniși, acolo unde e sărăcie, frică și nevoie de ajutor”. Adică de unde USR s-a retras pentru a mesteca lozinci în bună măsură regurgitate.
Șansa reală pentru Elena Lasconi
Dar, până la urmă, USR este cel care trebui să decidă dacă îi acorda sau nu dnei Lasconi o șansă reală să reușească, dincolo de victoria din primul tur. Și decizia va fi la congresul care va alege noul Birou Național.
Va fi momentul în care partidul va avea ocazia să arate dacă a înțeles ceva din erorile fatale ale trecutului. În primul rând, aceea de alege un președinte pentru a-i vota apoi o structură de conducere ostilă care să îi blocheze exact proiectul cu care a câștigat. Cazul Dacian Cioloș.
Dacă USR vrea să îi dea o șansă reală Elenei Lasconi să încerce salvarea unui partid la limita comei, după cum arată și prezența anemică la alegeri, ar trebui să îi dea și majoritate în Biroul Național. Nu strivitoare, lipsa opoziției este periculoasă, dar suficientă pentru a putea aplica un proiect.
Iar lista dnei Lasconi chiar are nume bune pe ea, în primul rând, în opinia mea, Claudiu Năsui, unul dintre cei mai echilibrați dintre useriști și cu siguranță foarte bine conturat ideologic liberal.
Pe de altă pare, poate că partidul ar trebui să își amintească ce înțelegea prin “penali” la PSD și PNL, în sens politic nu juridic, și să refuze o ofertă echivalentă cu negarea propriilor principii pe care s-au suit spre procentele de odinioară.
Ce trebuie să facă dna Lasconi în prima etapă?
Să revigoreze partidul, să îi amintească spiritul, să îi dea încredere în puterile lui și în democrația internă, să îl scoată din văicăreală și să îl reconecteze cu electoratul pierdut, inclusiv prin readucerea în USR a celor alungați de practicile fostei conduceri. Deocamdată discursul de învingătoare a fost inclusiv, nu exclusiv.
Și este un obiectiv important nu doar pentru partid, soarta lui până la urma contează doar pentru membrii și simpatizanții lui. Dar soarta Opoziției din România este extrem de importantă pentru întreaga societate.
După eșecul monumental al USR la euro-locale, după dezastruoasa politică de alianțe, coaliția joacă pe tot terenul, forța ei este pusă semnul întrebării doar de fricțiunile interne, iar singura opoziție reală este cea suveranistă nefrecventabilă.
E periculos pentru democrație, e toxic, așa că soarta Opoziției este importantă mult dincolo de nucleul lor de susținători, chiar și pentru cei care nu îi simpatizează deloc. Dar USR așa cum ajunsese nu folosea la nimic. Dacă dna Lasconi va schimba acest statut jalnic rămâne de văzut, însă, cum spuneam, e cea mai bună șansă.
Cât despre candidatura prezidențială, sunt sceptică în privința șanselor dnei Lasconi de a câștiga alegerile anul acesta, și, după cum spuneam, nu cred că este încă pregătită cu adevărat. Am apreciat că la Europa FM și-a recunoscut nevoia de a învăța și a anunțat intenția de a se înconjura de consilieri cât mai buni în domeniile cheie.
Ce poate să facă și cred că va face este să relanseze un joc care se anunță complet aplatizat, între structuri anchilozate și candidați de mucava sau grotești.