România: câtă presă e (ne)capturată?

De ce nu mai au românii încredere în mass-media? Nu doar fiindcă sunt trusturi de presă care susțin în mod direct anumite partide, ci și fiindcă aceste partide își finanțează, de fapt, propaganda cu bani primiți de la bugetul de stat.

Indirect, deci, marile trusturi de presă sunt subvenționate de stat pentru a face propagandă. Astfel de pildă, potrivit Expert Forum, în 2025, partidele au cheltuit aproape 50 de milioane de euro (244 de milioane de lei), din care o mare parte pentru propaganda prin presă. Aproape jumătate din banii primiți (48%) au ajuns direct sau indirect la trusturile de presă care au făcut în mod tradițional servicii partidelor.

Campionul cheltuielilor cu propaganda prin presă este PSD cu 14,5 milioane de euro (72,6 milioane de lei), ceea ce reprezintă 75% din bugetul total primit de social-democrați anul trecut. Pe locul al doilea este AUR care a cheltuit peste 50% din fondurile de la stat pentru propagandă, adică 4 milioane de euro, urmează liberalii cu 2,7 milioane de euro și USR cu 1,8 milioane de euro.

ADVERTISING

Raportarea la putere și la banii veniți de la partide

Apoi, deși acești bani ajung la diferite site-uri sau televiziuni an de an, doar în campaniile electorale se menționează uneori că e vorba de publicitate.

În 2024, când a fost anul cu cele mai multe alegeri din ultimii 20 de ani, partidele și candidații la președinție, primării și consilii județene au folosit, potrivit Snoop și Expert Forum, cel puțin 150 de milioane de euro din fonduri publice pentru așa numitele „campanii de comunicare”.

ActiveWatch și Snoop au scos la iveală că televiziunile au taxat candidații participanți cu 200.000 euro fiecare, iar emisiunile erau etichetate ca programe electorale și moderate de jurnaliștii posturilor respective. Se înțelege că a fost o afacere egal profitabilă între partide și televiziuni, doar votanții au fost în pierdere. Poate acest tip de suveică financiară a fost observat de cititori și telespectatori, ceea ce i-a făcut să se mute pe rețelele sociale, unii direct pe TikTok ca urmăritori ai lui Călin Georgescu.

Instituțiile media din România pot fi clasificate după felul în care se raportează la putere și la banii veniți de la partide:

(1) sunt trusturi care aspiră spre independență și echidistanță, iar cel mai recent exemplu e cel al televiziunii publice, care de la venirea Adrianei Săftoiu în fruntea ei a preluat inclusiv investigația dură făcută de Recorder „Justiția capturată” în care mai mulți magistrați au descris felul în care inculpați politici sau cu mulți bani au beneficiat de amânări succesive ale termenelor de judecată până când faptele de care erau acuzați s-au prescris. TVR și Radioul public au mers, însă, adesea în trena puterii;
(2) există site-uri care-și demonstrează prin investigații și subiecte zilnice independența (Recorder, Rise Project, G4media, Spotmedia, Hotnews, Context.ro etc);
(3) sunt televiziuni care în diferite moduri își arată înclinația pentru un partid sau altul, după cum rezultă nu doar din alegerea invitaților, din tăcerile asupra unor subiecte tabu, dar mai ales din diferite investigații: astfel, înainte de alegerile din 2024, liberalii virau către site-ul Digi24 peste 1 milion de euro pe an, printr-o agenție, în schimbul unor articole care nu erau marcate ca publicitare; în schimb PSD a dat doar printr-o singură agenție de publicitate 3,1 milioane de euro pentru Antena 3, alți 3 milioane către RTV, 850.000 pentru B1 TV;
(4) naționaliștii și admiratorii politicii ruse au acces neîngrădit la Realitatea TV, unde AUR a virat doar pentru prezidențialele de anul trecut 5 milioane de euro, în plus există site-uri care continuă propaganda Moscovei și susținerea extremiștilor.

O mare parte din presă e capturată

În Raportul anual pe care îl face Reporters sans frontières în care Norvegia (92,7 puncte) e pe primul loc, Germania pe 14 (82,17 puncte), Franța pe 25 (76,68), Republica Moldova pe 31 (74,77), România e pe locul 49 (67,71) între Uruguay și Armenia, iar Statele Unite se află pe locul 64 între Botswana și Panama. Pentru prima dată acest clasament arată că peste jumătate din statele lumii (94) sunt într-o situație „dificilă” sau „foarte gravă”.

Pentru clasamentul libertății presei se iau în considerare cinci criterii:

i) contextul politic: măsoară în ce grad presa e subordonată intereselor politice sau guvernamentale;
ii) contextul economic: măsoară presiunile economice asupra jurnalistului, inclusiv constrângerile financiare, proprietatea media și corupția;
iii) contextul sociocultural: măsoară presiunile sociale, etnice sau religioase care pot duce la autocenzură sau hărțuire;
iv) cadrul juridic: măsoară nivelul de restricție sau libertate impus jurnaliștilor prin intermediul legilor și aplicării acestora;
v) siguranța jurnaliștilor: măsoară nivelul de violență și amenințările la adresa lor.

Jurnaliștii se află în cea mai grea situație din 2002 de când organizația Reporters sans frontières face acest clasament mondial, iar cadrul juridic s-a deteriorat cel mai mult: legile privind securitatea națională, cele împotriva terorismului sau pentru protejarea secretului de stat restricționează tot mai mult investigațiile jurnalistice.

Procesele de intimidare au aceeași menire să oprească anchetele mari. Platforma Consiliului Europei de Promovare a Protecției Jurnalismului și a Siguranței Jurnaliștilor a publicat recent două alerte pentru România:

1) campania de denigrare, hărțuirea și amenințările cu moartea împotriva Emiliei Șercan care publică regulat dovezi ale plagiatelor demnitarilor;
2) situația jurnalistei de investigație Brîndușa Armanca și a publicației PressHub, care se confruntă cu multiple procese de calomnie în legătură cu articolele publicate.

În România, o mare parte din presă e capturată potrivit unui raport făcut de International Press Institute, dar în același timp există multe, chiar dacă mici, oaze de libertate, care scot la iveală corupția și grupurile de interese care macină instituțiile publice. Aceste mici publicații reușesc uneori să fie mai puternice decât marile trusturi capturate și să încline balanța spre partea bună a lucrurilor.

Sabina Fati