Ridicarea MCV pentru România a fost invocată atât de președintele Iohannis, mai direct, cât și de către vicepreședintele CE, Vera Jourova, cu mult mai nuanțat, cu ocazia vizitei oficialului european la București.
Condiția era ca Legile Justiției să fie adoptate până în octombrie și, implicit, desigur, să nu mai asistăm la asalturi asupra Justiției.
Dar iată că nici nu a cântat cocoșul de trei ori, la propriu, că actuala coaliție, PSD, PNL, UDMR și minorități, a mai dat o lovitura în privința legii avertizorului de integritate, impusă prin Directiva Europeană 2019/1937.
Deci, pe de-o parte, președintele Iohnnis spunea „noi vrem să avem o justiție independentă, funcțională, care are nevoie de legi îmbunătățite, noi vrem să avem proceduri mai clare, mai transparente” și pe partea cealaltă partidul său, PNL, vota cot la cot cu PSD amendamentele Laurei Vicol, în pofida avertizărilor reprezentanților Ministerului Justiției prezenți la masacru.
Spre liniștea borfașilor care conduc instituții publice (nu toți desigur, dar destui), avertizorul de integritate, o sursă esențială pentru toate anchetele, practic dispărea, cu totul lipsit de protecție.
Președintele nu are altă cale decât să respingă legea pentru reexaminare și atunci vom vedea dacă această coaliție a apărătorilor borfașilor va da înapoi. Este foarte probabil ca același lucru să se întâmple și cu Legile Justiției, care, în linii mari, vor pleca într-o formă acceptabilă de la Guvern (va urma o analiză separată a lor).
De altfel, proiectele par să fi primit lumina verde din partea CE, primul loc unde au fost trimise înainte să devină publice.
Însă și legea avertizorilor a plecat acceptabilă de la Guvern. Dezastrul a fost comis la Parlament, ceea ce se poate întâmpla și cu Legile Justiției, când vor ajunge în malaxorul Parlamentului. Mă aștept ca modificările cele mai toxice să fie propuse de CSM, care să-și dea ultima măsură la final de mandat. În orice caz, deja se ascut săbiile asaltului.
Puțină lume știe că cea mai mare parte a neconstituționalităților constatate de CCR la codurile penale vizează modificări făcute în comisia parlamentară. Sigur, pe lângă deciziile cu care CCR însăși a urmărit să distrugă anticorupția.
Întâmplările recente ale acestor zile arată că de câte ori PSD găsește o portiță să dea o lovitură legislației de integritate și anticorupției o folosește cu asupra de măsură, iar PNL se asociază cu plăcere.
În acest condiții, este bine ca România să scape de MCV? Este România pregătită, de la politic, la CSM, la instanțe și parchete, să autoregleze o justiție europeană?
Sigur că ar fi un pas decisiv pentru accederea în Schengen. Sigur că dacă ne uităm la ce fac Italia și Grecia cu infractorii români putem constata că nu suntem singurii cu mari probleme în Europa.
România măcar i-a condamnat, iar Grecia și Italia îi scapă, dar nu au MCV.
Pe de altă parte, nimeni nu poate pretinde că există țări libere de corupție. În discuție este reacția statală împotriva ei. Iar la noi reacția statală este încă pro-corupție, pro-jaf, mai ales când PSD e la putere. Și, ne place sau nu, ar cam trebui să ne așteptăm la o lungă domnie pesedistă, având în vedere debilitatea scenei politice.
MCV nu este singurul mecanism de constrângere în caz de derapaj. Procurorul–șef EPPO nu în baza lui poate sesiza CE. Dar MCV rămâne un semnal de alarmă, un steag roșu pe potențialul clasei politice românești de a face rău.
Pe undeva, masacrul la care s-a dedat coaliția asupra legii avertizorilor e binevenit. Amintește de ce este în stare PSD, tocmai când CE putea fi tentată să fie de acord cu ridicarea MCV, având în vedere contextul european extrem de complicat.
Sigur că în fruntea PSD nu mai e Dragnea, sigur că au dispărut personaje politice sinistre, precum Iordache, Nicolicea și Șerban Nicolae. Dar fibra PSD este aceeași, iar PNL este profund pesedizat.
Deci CE ar face bine să nu discute despre ridicarea MCV decât dacă poate pune în loc un mecanism la fel de eficient. Pentru că asaltul asupa legii avertizorilor e doar un semnal pentru ceea ce va urma.