Lovitură rusească de la Sumî a fost țintită. O spune chiar Keith Kellog, trimisul președintelui Donald Trump pentru Ucraina:
„Atacul de astăzi, din Duminica Floriilor, al forțelor ruse asupra țintelor civile din Sumî depășește orice limită a decenței. Există zeci de civili morți și răniți. Ca fost lider militar, înțeleg ce înseamnă țintirea, iar acest lucru este greșit.”
Asta înseamnă că Vladimir Putin a urmărit să ucidă civili ucraineni. Și nu oricând, ci într-o zi de mare sărbătoare, Floriile, într-o săptămână cu totul specială pentru toți creștinii care anul acesta sărbătoresc Paștele în aceeași zi.
Liderul ortodox care pretinde că vrea să-și apere țara de depravarea atee occidentală a decis un masacru împotriva civililor care mergeau la biserică, în duminica Floriilor, într-o țară ortodoxă.
Este în egală măsură cruzime și sfidare. Un rânjet sinistru al Moscovei care nici măcar nu mai ține la aparențe, care nu mai dă doi bani pe pretexte, care nici măcar nu-și mai dă silința să justifice o oarecare legitimitate.
Vladimir Putin își bate joc de Occidentul întreg, în frunte cu SUA și Donald Trump, al cărui demers pacifist este aruncat într-un sinistru derizoriu.
De ce ridică Putin nivelul violenței și renunță la aparențe? Pentru că poate, pentru că își permite, pentru că Donald Trump i-a făcut cadou o poziție dominantă și nici măcar nu mai contează dacă președintele american a urmărit acest rezultat pentru că ar fi omul Moscovei, după cum s-a tot speculat, sau a ajuns aici, fiind atât de inept și nepriceput încât nu reușește mai mult.
Și cea mai clară măsură a neputinței, cel puțin, dacă nu a relei credințe, și-a dat-o în propria reacție față de masacrul de la Sumî. După ce l-a calificat ca oribil, s-a grăbit să îi găsească lui Putin scuza unei greșeli, pe care acesta nici măcar nu a invocat-o. După care a trecut la înfierarea victimei, adică a Ucrainei care, prin președintele Zelenski, nu s-a străduit împreună cu Joe Biden să evite războiul.
Nici măcar în fața atrocității, Donald Trump nu a avut curajul să-l înfrunte pe Vladimir Putin.
Sigur, prea mare spațiu de manevră nu are pentru că, de când a preluat din nou Casa Albă, SUA au intrat cu viteza în haos total.
Nimic din ceea ce a încercat până acum nu numai că nu a reușit, dar a provocat doar distorsiuni grave. Restructurarea statului cu drujba a slăbit capacitatea instituțională a țării. Războiul taxelor vamale afectează în primul rând economia americană și viața americanilor.
Iar „pacea într-o zi” din Ucraina s-a blocat precum tancurile în noroi. Nici măcar construcția hotelurilor în resortul Gaza nu a început.
Cu războaie deschise pe absolut toate fronturile interne și externe, cu MAGA în pierdere masivă de popularitate, Donald Trump nu are spațiu pentru o confruntare cu Putin.
În plus, Donald Trump pare a avea chiar o slăbiciune pentru Putin, pare că îl place, că îl admiră, că este liderul care și-ar dori el însuși să fie, dacă nu l-ar încurca democrația pe care încearcă, de altfel, să o căsăpească în fiecare zi.
Donald Trump slăbește Europa, slăbește NATO, vulnerabilizează la maximum Ucraina. Ce l-ar opri pe Putin să-și trăiască momentul de glorie, să își afirme supremația fără niciun risc? Nimic!
În acest context, sigur că este absolut credibil scenariul abandonării de către SUA a flancului estic al NATO. Donald Trump nu are nici curajul, nici capacitatea unei înfruntări cu Vladimir Putin. Este neputincios. Putin știe și savurează.
Și în aceste condiții, întrebarea pe care puțini îndrăznesc să o rostească cu voce tare e din ce în ce mai presantă: în fapt, parteneriatul strategic, pe care România își bazează securitatea, mai există? Dacă România va fi agresată, Donald Trump va decide ca America să o apere sau o va acuza că nu a preîntâmpinat agresiunea?
Cel mai probabil, România depinde acum numai de solidaritatea europeană, așa cum este ea. Pentru că Trump ne-a predat deja pe toți lui Putin sau oricui dă mai mult.
Din păcate, în campania aceasta se vorbește despre orice, numai despre elefantul din odaie, nu.