Noua majoritate are în jur de 300 de parlamentari, dar pare mai vulnerabilă decât guvernul minoritar PNL, instalat la sfârșitul anului 2019 și condus de Ludovic Orban.
Forța unui executiv e dată de încrederea și speranțele transferate către el de oameni.
După trei ani de administrație catastrofală a PSD (2016-2019), cei mai mulți au răsuflat ușurați că un coșmar luase sfârșit. Contextul politic devenise ostil formațiunii care moștenise structurile și activul ideologizat al Partidului Comunist.
Se inventase chiar și o expresie pe care liberalii o foloseau cu mândrie în primele zile după ce au preluat puterea – “depesedizarea României”.
Ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani e o altă catastrofă care a stopat din nou reformarea sistemului politic.
Pandemia a reprezentat o provocare atât de mare încât a distrus indivizi, familii, comunității, provocând o schimbare majoră în societate și nu în bine.
Frica a generat extremism, teorii ale conspirației și neîncredere în autoritate, chiar dacă aceasta a fost rezultatul unui proces democratic.
În anul 2020, s-au confruntat, în realitate, două mari forțe politice: Partidul Celor care Poartă Mască și Cred în Virus cu Partidul Celor Împotriva Măștii și a Restricțiilor.
Între acești doi poli sociali, creați de pandemie, au evoluat instituțiile publice, companiile, formațiunile politice, Guvernul, președintele, ONG-urile și alții.
Să ne amintim că în primăvara lui 2020 Marcel Ciolacu, liderul PSD, era un susținător al celor care manifestau împotriva măsurilor sanitare, iar social-democrații făceau opoziție, punând în pericol mii de vieți.
Campania electorală pentru alegerile locale și parlamentare de anul trecut s-a transformat într-o confruntare între cele două noi forțe politice informale.
Cum era și firesc, PSD și AUR, un partid nou, extremist, au capitalizat nemulțumirea și teama oamenilor care s-au trezit într-o lume dominată de un virus pe care nu-l înțelegeau, le dăduse viețile peste cap și, în consecință, au preferat să spună că nu există.
Anul 2021, după ce PNL și USR au reușit să formeze o majoritate și să guverneze vreme de opt luni, a fost marcat de confruntarea dintre Partidul Vaccinist și Partidul Antivaccinist.
Polarizarea în jurul unor soluții medicale revoluționare (realizarea celui mai rapid vaccin) a generat o a doua ruptură în societate, ruptură care a accelerat neînțelegerile dintre PNL și USR, dar au compromis și autoritatea președintelui Iohannis venită cu cel de-al doilea mandat obținut cu o susținere populară fără precedent de la Ion Iliescu încoace.
Miile de persoane decedate, baletul dificil între măsurile de protecție și deciziile de păstrare a unei economii funcționale, lipsa unei strategii coerente de criză, toate au afectat instituția prezidențială, determinându-l pe Iohannis să înceapă o partidă complicată de șah politic prin care a încercat să-și păstreze influența și controlul.
Astfel, a declanșat o operațiune de erodare a lui Ludovic Orban și decuplarea acestuia de PNL.
A pornit o alta de control al USR, pentru ca formațiunea să nu capitalizeze simpatia publicului în urma unor rezultate mai bune obținute de miniștrii useriști în fața celor liberali, dar și una de preluare a PNL, astfel încât să aibă la dispoziție un vehicul politic prin care să-și exercite puterea.
Florin Cîțu i-a fost extrem de util lui Iohannis, iar prin împingerea acestuia din urmă la președinția Senatului rezolvă și problema unei eventuale suspendări.
Nici cel mai tâmpit pesedist sau aurist nu poate vota declanșarea procedurilor de demitere a președintelui ca să ajungă Florin Cîțu la Palatul Cotroceni, chiar și pentru câteva săptămâni.
România e văzută de Iohannis ca o tablă de șah în care el mută piesele albe, iar pandemia pe cele negre.
Complicatul gambit dezvoltat de președinte s-a lovit de reacțiile neprevăzute ale virusului.
Și, astfel, acesta a ajuns în situația de a sacrifica regina (alianța PNL-USR) și a aduce PSD la guvernare.
În următoarele zile, presiunea pusă de social-democrați în Executiv va fi din ce în ce mai vizibilă. Vor proceda exact cum au făcut-o întotdeauna, încercând să controleze mass-media, să marginalizeze vocile critice și să compromită sau să cumpere reprezentanți ai opoziției politice și pe cei ai organizațiilor neguvernamentale.
Pe de altă parte, PSD va începe confruntarea cu Iohannis. Cererea lui Alexandru Rafila, deputat, noul ministru al Sănătății, ca instituția pe care o conduce să preia “gestionarea pandemiei” reprezintă un atac direct la președinte, cel care a creat “supra-structura” militarizată de care vorbește Rafila, tocmai pentru ca la sfârșit, oricând va fi acesta, Iohannis să poată ieși în fața națiunii și să anunțe că a “învins cu adevărat pandemia”.
Confruntarea dintre USR și președinte a pornit exact de la această temă sensibilă - cine gestionează pandemia.
Ca să nu mai spun că, pe lângă simbolismul politic al acestei lupte, la mijloc sunt și fluxuri financiare importante care ar trebui să treacă de la PNL la PSD.
Nu se va usca bine cerneală cu semnăturile miniștrilor după depunerea jurământului că va începe o nouă confruntare politică.
E ușor să îţi dai seama că și PSD va fi afectat de guvernarea în vreme de pandemie, la fel cum au fost PNL și Iohannis, dar, în opinia mea, e mai greu de realizat ce se va întâmpla cu celelalte partide, lideri, structuri sociale, într-un peisaj atât de fragmentat și volatil.
În anul 2021, au murit peste 35.000 de oameni din cauza infectării Covid-19, conform datelor oficiale, peste 20.000 dintre ei pierzându-și viața în ultimele trei luni, ca urmare a impactului valului 4 de pandemie.
Să ne amintim că în primăvară, premierul Florin Cîțu spunea că a învins pandemia și în luna septembrie vor fi 10 milioane de persoane vaccinate.
După cea mai cruntă toamnă din punct de vedere sanitar, nu cred că mai e cineva care-și mai permite să se arate optimist în legătură cu evoluția pandemiei.
Nimeni nu trebuie să-și facă iluzii că turbulențele politice s-au terminat odată cu noua coaliție PSD-PNL-UDMR.
Conform unei analize publicate de “The Economist”, anul 2022 va fi unul al antiviralelor, care vor aduce o schimbare importantă în ce privește tratamentul bolii, iar statele dezvoltate, cu o populație vaccinată într-o mare proporție, se vor întoarce la un nivel al veniturilor de 90% în comparație cu cele înregistrate înainte de pandemie.
Va face și România parte dintre aceste state sau un nou eșec va prelungi criza sanitară și pe cea economică?
Până la alegerile din 2024, tema principală de dezbatere politică va fi pandemia și efectele acesteia asupra societății.