Parastasul cu mortul viu. Ce a manipulat Marcel Ciolacu în cazul Roșia Montană?

Parastasul cu mortul viu. Ce a manipulat Marcel Ciolacu în cazul Roșia Montană?

E greu de spus dacă Marcel Ciolacu și Marcel Boloș au comis într-adevăr, în sens juridic, o manipulare a bursei prin isteria declanșată privind despăgubirile pe care le va plăti România, după verdictul ICSID în cazul Roșia Montană. Cu siguranță însă a fost o încercare gravă de manipulare a bursei politice în an electoral.

Domnii Ciolacu și Boloș au vestit înfrângerea României, ca un fel de „Dumnezeu să-l ierte!” înainte să moară mortul, care nici n-a mai murit de altfel. Au încercat să se plaseze într-o poziție de tip win-win politic și în caz de înfrângere, dar și în caz de succes. Și nu doar cei doi, ci ambele partide ale coaliției, care au recitat obsesiv același punctaj.

Joi seară, la B1 TV, purtătorul de cuvânt al PNL, Ionut Stroe, părea într-un fel de transă a recitării punctajului, imposibil de oprit cu vreo întrebare nici măcar de către moderatorul Tudor Mușat, care ajunsese să îi facă până și semne cu mâinile, ca la fotbal, ca să îi atragă atenția să se oprească din delirul verbal.

ADVERTISING

Și punctajul presupunea câteva elemente:

- asumarea înfrângerii României ca aproape sigură, cu despăgubiri de vreo 6-7 miliarde de dolari. Deja dl Ciolacu avansa ideea unui referendum ca să alegem dacă plătim sau permitem exploatarea. Dl Boloș sugera că ar trebui să plătim despăgubirile în rate.

- aruncarea dezastrului în primul rând în capul lui Dacian Cioloș care în 2017, în loc să-și mute ficusul din birou la final de mandat, cum spunea Marcel Ciolacu, semna solicitarea ca Roșia Montană să fie introdusă în patrimoniul UNESCO. Apoi, în capul premierilor Cîțu și Orban, care au deblocat procesul UNESCO, suspendat de premierii PSD.

Includerea în patrimoniul UNESCO a fost un cap de acuzare al Gabriel Resources, deci implica un grad de risc, după cum a explicat la Realitatea TV avocata Crenguța Leaua, liderul părții române a echipei de avocați.

Deci sigur că în caz de înfrângere includerea în UNESCO putea să fi avut o influență negativă, dar fapt este că România a fost dată în judecată la ICSID în 2015, în guvernarea Ponta, deci, în mod evident, pentru fapte și acte anterioare sesizării, cu atât mai mult înaintea dosarului UNESCO din 2017.

Ca urmare a punctajului, două variante:

1. În caz de înfrângere, vinovații pentru ea să fie deja fixați, demonizați și furia populară să se reverse direct asupra lor, fără vreun moment de ezitare și căutare care să ducă direct la guvernul PSD Ponta, principalul responsabil pentru litigiu, cel puțin pe o logică minimă cronologică.

Dar zbierând pe toate gurile de foc, gen Ionuț Stroe, același text, pentru mulți el va fi fost deja fixat și permeabilitatea la alte analize minimă.

2. În cazul victoriei, fixarea vinovaților era oricum utilă politic. Demonizarea asociată cu pericolul despăgubirilor uriașe lasă în urmă antipatie, dacă nu chiar repulsie. Argumentul și dovezile nu bat afectul, deci un câștig electoral pentru calomniatori tot rămânea. După cum se și vede.

Iar apoi, cu cât așteptarea era mai neagră, cu atât putea fi clamată o victorie mai mare. Ceea ce Marcel Ciolacu a și făcut într-o cheie de-a dreptul ridicolă: „Am câștigat procesul Roșia Montană!!! Ne-am luptat pentru România, pentru că era nedrept că fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni!”

Evident că nu Guvernul, nu Marcel Ciolacu s-au luptat și au câștigat, nu au avut nimic de-a face cu victoria de la ICSID. Este meritul unei echipe excepționale de avocați care se ocupa de caz cu mult timp înainte că dl Ciolacu să ajungă premier și care a mai câștigat procese pentru România.

Iar dacă am câștigat, care e ticăloșia antiromânilor? Dacă am câștigat înseamnă că introducerea în patrimoniul UNESCO a fost corectă. Dar, cum spuneam, ticăloșia a fost deja fixată, fără nicio legătură cu argumentele și Marcel Ciolacu continuă să o mulgă de beneficii electorale.

De ce e greu de spus dacă a fost o manipulare a bursei:

1.Dacă ne uităm la poza mică, adică la evoluția acțiunilor Gabriel Resources, ultima lună de tranzacționare arată așa:

small-picture

Dacă ne uităm însă la poza mare, adică la evoluția acțiunilor companiei de când sunt ele tranzacționate,  majorarea din ultima lună e infimă.

Screenshot-2024-03-10-092921

2.E greu de crezut că declarațiile politice ale unor lideri de la București au o asemenea greutate la Bursa de la Toronto. Nu cumva ar putea fi o supraestimare?

Pe de altă parte, o agitație în jurul acțiunilor în preajma pronunțării unui verdict nu este neapărat surprinzătoare, cum nu este nici suspendarea tranzacționării lor din acest motiv.

3.Potrivit Legii 24/2017, de exemplu, pentru a exista această faptă ar fi fost necesar ca dl Ciolacu să fi fost sigur că vom câștiga procesul, ceea ce e și greu de crezut, având în vedere măcar că decizia ICSID e cu opinie separată, și greu de dovedit. Deci sesizarea la DNA este o petardă politicianistă.

431154388_7407478702632666_5599905914846374975_n

Dacă a fost sau nu manipulare a bursei, până la urmă, va dovedi organismul competent din Canada, CIRO (OCRI), extrem de sever și care nu are nevoie de scandalul românesc pentru a sancționa derapajele, dacă le constată.

Dar dincolo de jocurile politice și bursiere, dacă decizia ICSID aceasta va rămâne și după o eventuală acțiune în anulare, rămâne marea întrebare: cu Roșia Montană ce facem?

Situația este critică, în sensul că nu avem investiții și, din păcate, există o depopulare masivă. Asta pentru că statul, la un moment dat, a renunțat la a exploata resursele din zonă și nu a găsit nicio soluție să pună în locul exploatărilor miniere care erau la acea dată.

Acum dacă exploatarea privată era în regulă sau nu era în regulă, asta era problema statului român, dar din păcate nu avem nimic în schimb și noi suferim în continuare de o depopulare masivă și de o lipsă a investitorilor, după ce investitorul privat a plecat din Roșia Montană și orașul Abrud, dar și comuna Roșia Montană au suferit enorm din lipsă de investitori și, din păcate, statul român nu a venit cu nicio alternativă pentru zona noastră”, a spus la Gândul Cristian Albu, primarul orașului Abrud, la 12 km de Roșia Montană.

După ce și-au pus la butonieră și și-au asumat în toate felurile victoria profesioniștilor, politicienii ar trebui să pună mâna să și facă ceva pentru Roșia Montană, deocamdată doar exploatată electoral de toți.  


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇