Vladimir Putin nu mai are multe opțiuni în capcana unde s-a afundat din cauza unor erori majore de planificare autoprovocate.
Bazat pe ceea ce i-a spus FSB, după cum a arătat Armand Goșu, Putin a fost convins că va cuceri Ucraina în 48 de ore, că liderii vor fugi că iepurii în frunte cu Zelenski, că armata ucraineană i se va alătura, iar populația îl va primi cu flori. Această primire cu flori urma să îi confirme teza eliberării populației de sub jugul nazist.
La rândul său, FSB s-a bazat pe faptul că nemulțumirea ucrainenilor față de președinte și clasa politică se va traduce automat în rusofilie. Nimic mai fals, după cum am văzut. Că FSB a greșit, că nu a indrăznit să-i spună lui Putin adevărul contrar credințelor și dorințelor sale contează mai puțin.
Fapt este că Putin a intrat în Ucraina cu jumătate din trupele la dispoziție, slab antrenate și dotate, cu mari carențe logistice, ca într-un fel de plimbare de două zile. Și a fost întâmpinat de o populație ostilă care s-a năpustit să se înroleze, de o armată ucraineană hotărâtă, mai bine dotată și organizată decât se aștepta și tot planul i-a explodat în față.
Eșecul lui Putin este cu atât mai mare cu cât nu numai FSB i-a livrat o versiune greșită, dar are toate motivele să fie sigur că a fost penetrat informațional până la nivel înalt, cât timp americanii au știut din timp exact ce vrea să facă. Iar dacă ne uităm la armata ucraineană, sunt motive să credem că au avut timp de pregătiri și dotări serioase.
Dacă planul îi ieșea și în 48 de ore ocupa fără luptă Kievul abandonat de lideri, iar populația îl primea cu flori, emoția internațională era cu siguranță mai mică, iar Occidentul nu ar fi avut nici unitatea, nici timpul, nici tragerea de inimă să impună cine știe ce sancțiuni cu care să-și pericliteze propria siguranță energetică.
Putin îl instala la Kiev pe prietenul și cumătrul Medvedciuc, anexa cât avea chef din Ucraina, retrăgea trupele și era eroul întregitor al Rusiei cu ochii pe următoarea țintă, cel mai probabil R. Moldova.
Rezistența Ucrainei și curajul lui Zelenski, ostilitatea ucrainenilor, chiar a etnicilor ruși, au dus la război în toată regula, la criză umanitară. Barbaria armatei ruse, care a lovit civili, a activat fără precedent solidaritatea internațională și a spulberat orice argument al lui Putin.
Au fost 6 zile de dezastru total. Armata rusă s-a făcut de râs, pierderile umane sunt mari, eroismul ucraineilor a devenit un simbol aproape universal, Occidentul și-a asumat propriile pierderi și asupra Rusiei a căzut un val de sancțiuni catastrofale, fără precedent.
Rubla e prăbușită, activele rusești blocate. Spectrul este al unei sărăcii fără precedent. Rușii sunt alungați de pe unde sunt prinși în Europa, din săli de concerte, din competiții internaționale. Au devenit ciumații Europei.
Ce poate face Putin pentru a nu-și distruge complet țara, cu consecințe pe termen lung?
Singura soluție decentă ar fi să se retragă și să îl lase în loc pe premierul Mișustin. Dacă mai are un dram de luciditate, Putin ar trebui să înțeleagă că, și dacă până la urmă va reuși să-l alunge sau să-l ucidă pe Zelenski și îl va pune în loc pe Medvedciuc, a pierdut deja. Pentru el nu mai există viitor politic. Va fi anchetat pentru crime de război de Curtea Internațională de Justiție.
Putin nu va mai fi primit niciunde în lume ca partener frecventabil. Pentru China va fi cel mult o slugă utilă, nu un partener.
Ce a făcut el este ireparabil și oricând există riscul să se repete. Sancțiunile vor continua și îi vor pune țara la pământ. Medvedev amenință Occidentul: războaiele economice se transformă adesea în războaie reale. Așa e, dar în egală măsură, războaiele reale costă și Rusia rămâne fără bani.
Sigur că poate miza pe fracturarea solidarității europene în fața frigului fără gaze rusești. Deocamdată însă emoția e mare, sub imperiul ei europenii par dispuși la sacrificii și, până când ea s-ar mai atenua, vremea se vă încălzi, deci și nevoia de gaz va scădea. Iar pe termen mediu și lung, vedem deja că independența de gazul rusesc a devenit obiectiv european larg asumat.
Dar Putin nu este nici genul de om și probabil că nu mai are nici claritatea mintală pentru a înțelege dimensiunea dezastrului. În capul lui e deja în rând cu Petru cel Mare, cu părinții fondatori, cu “sobiratel russkih zemel’“. Nu va renunța.
Vedem că merge înainte cu și mai mare ferocitate. Masacrează civili cu intenție, programatic, există suspiciunea solidă că folosește arme interzise, a declanșat ofensiva dementă pentru a-i îngenunchea pe ucrainenii care i-au stricat jocul, amenință cu arma nucleară.
Nu mă îndoiesc că este dispus să o facă pentru că nu mai are nimic de pierdut. Are aproape 70 de ani și singurul lucru pentru care trăiește e puterea. Dacă o pierde, e ca și mort. Dacă mai moare cu el și jumătate din planetă, e deja statistică.
Este foarte grav că Putin a ajuns în situația să nu aibă nimic de pierdut și nicio cale de retragere acceptabilă. Dar vina îi aparține. Cât timp avea toate opțiunile, când putea negocia cu succes neutralitatea Ucrainei, cât timp lumea se temea mai mult de prețul gazului decât de nebunia lui, a fost convins că planul de 48 de ore e perfect.
După aceea, s-a adâncit în teroare și masacru închizând orice posibilitate de a mai fi acceptabil în lumea civilizată, indiferent de finalul conflictului din Ucraina.
Soarta planetei depinde acum de existența unui complot care să-l dezactiveze și care nu poate fi decât în anturajul său cel mai apropiat sau de ridicarea norodului. Dacă moartea, inclusiv a miilor de soldați ruși, și teroarea răspândită de armata rusă nu l-a impresionat, măcar perspectiva sărăciei lucii, a foametei la propriu și a izolării totale ar putea trezi norodul din visurile imperiale. Dacă nu o vor face, rușii vor fi ciumații morți de foamei ai Europei.
Dacă nu va fi oprit așa, cum mai poate fi oprit? Un dezaxat fără opțiuni de redresare, rănit în orgoliu și cu arma nucleară în dotare este un pericol letal pentru planetă.