Primele 72 de ore ale anului 2026 par preludiul unui an memorabil. Președintele Venezuelei, Nicolás Maduro, a fost înlăturat de la putere în urma unei misiuni desprinse parcă dintr-un film, punând capăt unui regim marcat de corupție și trafic de cocaină în mai puțin de 30 de minute.
Având în vedere că Maduro este acum închis în SUA și este puțin probabil să fie eliberat în curând, președintele rus Vladimir Putin se confruntă cu o dilemă geopolitică ce îl obligă să se gândească la ce își dorește cu adevărat de la Venezuela și America Latină, scrie în The Moscow Times analistul Emanuel Pietrobon, specializat în America Latină și spațiul post-sovietic.
Chiar dacă Donald Trump și cei mai apropiați asociați ai săi au încercat să explice Operațiunea „Absolute Resolve”ca fiind epilogul necesar al unei dispute privind exploatarea resurselor și traficul de droguri pe care diplomația nu a putut-o rezolva, adevărul se află în altă parte.
Trump l-a înlăturat pe Maduro din cauza legăturilor sale strânse cu Moscova, Beijingul și Teheranul, a căror influență Washingtonul dorește să o elimine în emisfera vestică protejată de Doctrina Monroe.
Trump nu a binecuvântat Absolute Resolve din cauza presupusei implicări a lui Maduro în traficul ilegal de fentanil, care este în esență o afacere sino-mexicană, și nici nu i-a scris un destin în stilul lui Manuel Noriega pentru a-i confisca aurul negru al țării. O influență mai mare în industria petrolieră este doar un bonus.
- Operațiunea „Absolute Resolve”: Cum a fost planificat și executat atacul SUA în Venezuela
- Povestea celor 2 ore și 28 de minute, în care Maduro a fost înhățat din pat
Putin ar putea fi tentat să-i ofere lui Trump o ieșire completă din America în schimbul împărțirii Ucrainei. Dar beneficiile pe termen lung ale unui astfel de pact sunt învăluite în incertitudine.
Interesele Rusiei
De când Hugo Chávez a preluat puterea în 1999, Rusia a vândut arme și echipamente militare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari către Venezuela. Moscova a avut permisiunea de a menține o rețea de spionaj nedeclarată în țară și a fost invitată de mai multe ori să construiască sau să gestioneze o bază navală în sudul Caraibelor.
Mai mult, corporațiile rusești au beneficiat mai mult decât oricine altcineva de privilegiile acordate de liderii venezueleni, cum ar fi parteneriatul comun de exploatare petrolieră PDVSA-Roszarubezhneft în valoare de 600 de milioane de dolari, pe care Maduro l-a prelungit pentru încă 15 ani cu doar câteva săptămâni înainte de căderea sa.
Din perspectiva Rusiei, sunt în joc atât de multe interese diverse încât a nu face nimic pentru a păstra această relație specială ar însemna să pierzi totul. Nu este vorba de un joc de noroc - este șah. Nu este vorba despre salvarea lui Maduro de soarta sa deja scrisă, ci despre înțelegerea a ceea ce trebuie făcut în continuare cu Venezuela, având în vedere că gestionarea greșită a acestui dosar delicat este foarte probabil să aibă repercusiuni grave pentru Cuba și Nicaragua.
Venezuela chavistă a furnizat ambelor țări tot ce au nevoie, de la alimente la petrol, încă de la începutul anilor 2000. În cazul în care Venezuela ar experimenta o schimbare completă de regim sau ar rupe legăturile cu Cuba și Nicaragua, guvernele revoluționare ale ambelor țări ar putea pur și simplu imploda. Trei iepuri dintr-o lovitură.
Într-un efect de domino, Washingtonul ar putea restabili hegemonia regională în emisfera vestică. Între timp, Rusia, China și Iranul și-ar pierde avanposturile - și odată cu ele, una dintre cele mai mari surse de influență asupra Statelor Unite.
Rusia a prevăzut Absolute Resolve?
Având în vedere interesele aflate în joc, este puțin probabil ca Rusia să adopte o abordare de așteptare care ar pune în pericol sfera sa de acțiune construită cu migală în cele două Americi, provocând un regres a cărui inversare ar putea dura un deceniu. Prin urmare, nu este science-fiction politic să ne imaginăm că Rusia a prevăzut Absolute Resolve și a permis ca aceasta să se întâmple, lucrând în liniște în culise la un scenariu post-Maduro.
Vladimir Putin știa că nu poate împiedica desfășurarea Absolute Resolve. Efortul imens necesar pentru războiul chinuitor din Ucraina nu permite realocarea resurselor către teatre de operațiuni de rangul doi sau trei, așa cum demonstrează clar Siria.
Și chiar dacă Rusia ar fi avut ocazia să o oprească, rămâne de văzut dacă ar fi ales să facă acest lucru. Contrar opiniei populare, Putin nu l-a plăcut și nici nu l-a respectat pe Maduro, pe care l-a perceput ca un partener grotesc, kitschos și nesigur - exact opusul predecesorului său, Chávez.
În timp ce președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, care a intervenit pentru a apăra interesele venezuelene ale Turciei, pe care o schimbare completă de regim le-ar pune în pericol, Putin nu a intervenit pentru a media sau a-l salva pe Maduro, deoarece îl considera mai degrabă o povară decât un atu.
Plan B?
Poate că absența Rusiei în lunile premergătoare căderii lui Maduro a avut mai puțin de-a face cu războiul din Ucraina sau cu visul lui Trump de a rezolva competiția dintre marile puteri Rusia-China-SUA și mai mult cu existența unui Plan B.
Într-adevăr, în anii care au urmat tulburărilor civile conduse de Juan Guaidó - pe care Maduro a reușit să le înăbușe cu ajutorul consilierilor și mercenarilor ruși pentru contrainsurgență - Kremlinul și-a adâncit legăturile cu Ministerul Apărării din Venezuela, recunoscându-l drept singurul deținător real al puterii în țară.
Nicio altă instituție nu contează. Armata a fost cea care l-a boicotat pentru prima dată pe Chávez în anii 1990, doar pentru a-i permite să ajungă la putere după revoltele din 2002. Armata ar fi putut să-l înlăture pe Maduro în timpul momentului scurt al lui Guaidó, alegând în cele din urmă să nu intervină.
Și armata ar fi fost cea care l-ar fi predat pe Maduro lui Trump, permițând executarea planului „Absolute Resolve” și eliberând guvernul de o prezență care devenise din ce în ce mai inconfortabilă.
Jocul este departe de a se fi încheiat
Odată cu înlăturarea lui Maduro, Putin a pierdut un prieten, dar își păstrează în continuare o influență critică asupra Venezuelei. Liderul rus va folosi acum această influență pentru a convinge armata venezueleană să respingă o tranziție democratică supravegheată de SUA.
Cel mai probabil, forțele armate venezuelene vor adopta o abordare mai pragmatică și mai precaută față de marile puteri ale lumii, favorizând echilibrul în detrimentul alinierii. Rămâne de văzut dacă Trump ar accepta un astfel de rezultat, având în vedere poziția sa clară conform căreia cele două Americi sunt inaccesibile adversarilor.
Emisfera vestică a devenit un câmp de luptă central în competiția dintre marile puteri. Rusia se luptă să reconcilieze nevoile imediate - încheierea războiului din Ucraina - cu calcule pe termen lung, păstrând avanposturi strategice în regiuni îndepărtate.
Cu toate acestea, concentrarea intensă a lui Trump asupra Americilor riscă să împingă complet Rusia în afara emisferei vestice. Regretatul mentor al lui Putin, Evgheni Primakov - arhitectul conceptului de tranziție multipolară - nu ar fi deloc încântat să-și vadă elevul permițând un astfel de rezultat.
Din acest motiv, deși viitorul Venezuelei rămâne incert, un lucru este la fel de sigur ca răsăritul soarelui: jocul este departe de a se fi încheiat.