Strategic, Rusia a pierdut catastrofal în Ucraina, afirmam într-un text pe care l-am scris în 6 aprilie, când Rusia abia se retrăsese din nordul și nord-estul Ucrainei. Între timp, situația generală s-a înrăutățit pentru ruși. Armata Kremlinului a fost forțată să se retragă din mai multe teritorii din jurul Harkovului, a dat înapoi în Herson, a abandonat Insula Șerpilor și a fost forțată să suporte pierderi imense de oameni și echipamente.
Bilanțul e îndulcit pentru Vladimir Putin de câștigurile pe care le-au realizat în zona Donbas, acolo unde întreaga regiune Lugansk a trecut sub controlul rușilor, care aveau doar aproximativ 70% din ea la începutul războiului, iar acum ucrainenii sunt în defensivă în Donețk.
Chiar dacă n-ar trebui să subestimăm pierderile foarte ridicate pe care le-a susținut și partea ucraineană, precum și faptul că schimbările de tactică și coordonare pe care le-au operat rușii le-au îmbunătățit performanțele, Rusia e tot ”în groapă’’ și fără mari șanse de a-și îmbunătăți situația în lume.
Presiunea economică și diplomatică a Occidentului, dar mai ales sprijinul militar acordat Ucrainei au fost decisive pentru a opri Rusia de la a transforma Ucraina într-un stat-marionetă sau unul care controlează doar partea vestică a teritoriului național.
Totuși, Occidentul – iar aici includ țările NATO, UE, dar și parteneri internaționali cu mare greutate, precum Japonia sau Australia – ar putea mult mai mult.
Presiunea economică și comercială ar putea fi mult mai intensă. Și sprijinul militar de cel puțin câteva ori mai consistent.
Fără a minimaliza acest sprijin, trebuie să reținem că blocul occidental este un colos, iar ce a livrat Ucrainei este zero virgulă ceva din ce poate sub raport militar.
Situația ar arăta altfel cu câteva mii de tancuri performante în plus, câteva sute de avioane și elicoptere și cu câteva sute de sisteme de rachete / artilerie care pot lovi la mare distanță – de tipul HIMARS, care fac ravagii în rândul forțelor ruse în ultimele săptămâni, deși Ucraina are mai puțin de 10.
Plus multe alte lucruri pe care America și aliații le pot livra.
Acest bloc poate zdrobi Rusia în Ucraina, dacă își mobilizează chiar și o parte mică a resurselor. Totuși, nu o face, preferă să o toace încet. De ce? Mizele sunt prea mari, prea complexe și jocul prea lung.
- Suntem foarte aproape de o criză economică
Nu e niciun secret că războiul declanșat de Rusia ne-a adus pe buza unei noi crize economice globale, tocmai când intrasem într-o perioadă de boom economic. Și ne putem duce de-a dreptul într-una din cauza Rusiei, pe 3 căi.
Una e cea în care se continuă așa, cu incertitudinea, prețurile mari la energie și foametea provocată. A doua, dacă Rusia joacă și mai tare cartea tăierii sau limitării energiei.
În fine, a treia ar putea fi cauzată chiar de prăbușirea economică a Rusiei. Crize mari au fost declanșate de falimentul unor jucători mult mai mici și mai puțin influenți. Sigur, poate suna seducător să vezi Rusia prăbușită economic, dar să nu uităm că trăim într-o lume interconectată.
- Criza energiei devine mușcătoare
Până la a ajunge la o criză economică globală, suntem deja într-o criză a prețurilor la energie. Rusia a folosit constant arma energiei în ultimii 20 de ani și o face în continuare, până la punctul în care sute de milioane de oameni din Occident sunt afectați. În special, cei mai săraci dintre ei.
Sigur că poți tăia cordonul ombilical și distruge mare parte din puterea militară a Rusiei în câteva luni, dar asta înseamnă și că multe milioane dintre cetățenii tăi vor suferi.
- Riscul escaladării acestui nou Război Rece nu poate fi ignorat
Agresorii trebuie pedepsiți și Vestul asta face. Dar Vestul nu-și dorește escaladări periculoase. O Rusie pusă TOTAL la colț poate recurge la gesturi disperate. Când regimul Putin va avea de ales între umilire și agresivitate față de NATO, nu va ezita. Și Rusia, deși e partea mai slabă, are destule mijloace pentru a face probleme Vestului.
- Prăbușirea Rusiei poate avea consecințe nebănuite
Puterile militare care sunt forțate de situația militară să se retragă, chiar dacă majoritatea trupelor sunt intacte și controlează cea mai mare parte a teritoriului, precum URSS în Afganistan sau America în Vietnam, rareori au de pierdut pe plan intern. De cele mai multe ori, le dezleagă mâinile.
Una care e însă zdrobită cum ar fi Rusia, dacă Occidentul își aruncă mare parte din forța militară în joc, se poate prăbuși. Ce înseamnă să cadă un regim precum al lui Vladimir Putin? Poate fi o tranziție lină, dar există și riscul unor turbulențe pe care nu vrem să le vedem.
Și se pot traduce în conflicte civile, escaladare nucleară, slăbirea autorității statului pe zone precum terorismul sau traficul cu substanțe și tehnologii periculoase.
- Vestul ar prefera să lucreze cu Rusia într-un număr enorm de dosare
Da, așa cum este Rusia, cu crimele, agresiunile teritoriale și regimul cvasi-fascist pe care le-a arătat lumii. Ne place sau nu, asta e regula jocului. Marile puteri cooperează în cele mai multe perioade. Ba chiar cooperează în unele zone chiar atunci când se confruntă puternic în altele.
America a colaborat cu China lui Mao și a avut câteva perioade de deschidere cu URSS, mai ales la sfârșitul anilor ’80.
Occidentul vrea o Rusie bătută, dar nu făcută praf și revanșardă. Nu neapărat cu Vladimir Putin la cârmă, dar cu el sau fără, va fi nevoie de Rusia pe zone precum non-proliferare nucleară, cooperare regională (ironic, da), lupta cu terorismul, explorare spațială și multe altele.
Tratamentul dur aplicat Germaniei după Primul Război Mondial ne-a aruncat în cea mai mare catastrofă din istoria omenirii, vorbim de Al Doilea Război Mondial, cu toate consecințele sale.
A nu se înțelege că Vestul ar trebui să fie blând sau deschis cu Rusia. Sau că este. Ce face Vestul este să pedepsească agresiunea rusă, să o toace încet pentru că distrugerea bruscă a puterii sale poate avea reacții adverse extrem de neplăcute. Și pentru că va exista o lume, cu provocări imense, și după război.