Rusia e blocată în Ucraina, iar Washingtonul se teme că Moscova ar putea deveni „partenerul junior” al Chinei, dacă nu chiar vasala acesteia. America ar avea de câștigat dacă i-ar da Rusiei o portiță de ieșire din această strânsoare.
Statele Unite ar putea ajuta Moscova să iasă din influența apăsătoare a Beijingului, iar astfel administrația Trump ar putea crește presiunea asupra Chinei, se arată într-un articol de opinie publicat de Kyiv Post.
Pentru Putin ar fi o gură de oxigen în ultima clipă. Marele urs rus e rănit de moarte, grație curajului, rezistenței și profesionalismului luptătorilor ucraineni. Până la un milion de soldați din Rusia și Coreea de Nord au fost uciși, răniți sau luați prizonieri pe front. Mii de tancuri rusești, piese de artilerie, sisteme de apărare aeriană, vehicule blindate de transport de trupe și vehicule de luptă ale infanteriei au fost distruse.
Sancțiunile funcționează. Cheltuielile militare reprezintă acum 40% din bugetul Rusiei. Inflația este de 10%. Rata cheie a dobânzii Băncii Centrale Ruse este de 21%. Moscova nu-și permite să folosească fonduri publice pentru a fabrica sisteme de arme, apoi să le distrugă pe câmpul de luptă și să numească asta „creștere economică”.
Cine vrea marele urs cu botul pe labe
Deși Washingtonul a planificat și s-a pregătit pentru acest moment din 1945 cel puțin, Europa, Turcia și China visau de secole la acest moment. Acum, se pare că America încearcă să curețe mizeria creată de criminalii de război ruși pentru a salva Rusia de Ucraina, dar poate și de China, arată George Monastiriakos, membru al Centrului pentru Politică de Securitate, un think-tank din Geneva.
Pentru a-și argumenta ipoteza unei înțelegeri SUA - Rusia contra Chinei, autorul propune să ne întoarcem în secolul al XIX-lea, când Imperiul Rus se extindea spre est prin Asia Centrală până la Oceanul Pacific într-un ritm istoric, iar dinastia Qing pierdea teritoriu în fața puterilor străine în temeiul a ceea ce astăzi sunt cunoscute ca „tratate inegale”. Cele mai faimoase dintre aceste concesii au venit din Războiul Opiului, purtat între Marea Britanie și China, care a cedat Hong Kong-ul Londrei.
Două tratate din această epocă sunt esențiale pentru înțelegerea istoriei relațiilor dintre Rusia-China: în primul rând, Tratatul de la Aigun din 1858, prin care teritoriul chinez situat la nord de râul Amur a fost cedat Imperiului Rus. În al doilea rând, Tratatul de la Beijing din 1860. Negociat sub amenințarea incendierii orașului, documentul atestă cedarea către Rusia a teritoriului dintre râul Ussuri și Oceanul Pacific.
Un secol mai târziu, în 1969, tensiunile dintre China și URSS s-au transformat într-o confruntare militară directă de-a lungul aceluiași râu Ussuri. Astăzi, această zonă face parte din Districtul Federal Orientul Îndepărtat al Rusiei. Reprezintă aproximativ 40% din teritoriul Rusiei și se învecinează cu Oceanul Arctic, Oceanul Pacific, Mongolia, China, Japonia și Statele Unite.
Deși este mai mare decât Uniunea Europeană și aproape de două ori mai mare decât India, această regiune bogată în resurse abia dacă are o populație de opt milioane de oameni. În schimb, provinciile Chinei care se învecinează cu această zonă, Heilongjiang și Mongolia Interioară, numără cel puțin 30 și 24 de milioane de locuitori fiecare.
De ce vrea China o Rusie slabă
Într-adevăr, de la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Beijingul și Moscova au semnat o serie de acorduri pentru a-și delimita granițele. Dar între hoți există puțină onoare. La urma urmei, așa-numita Axă a Autocrațiilor este o serie de parteneriate de conveniență pe termen scurt – nu o alianță militară precum NATO sau un proiect civilizațional precum Uniunea Europeană, subliniază Monastiriakos.
În opinia sa, China are interes ca Rusia să fie suficient de slăbită pentru a depinde de ea. Dar vrea și ca Moscova să fie suficient de puternică pentru a continua să lupte împotriva Kievului și a Occidentului. Printre altele, asta înseamnă că în timp ce Moscova rămâne blocată în Ucraina, nu mai poate apăra granița ruso-chineză, lungă de aproape 4.300 de kilometri. Beijingul a început deja să se refere la orașele din această regiune, inclusiv la portul Vladivostok din Pacific, prin numele lor de dinainte de ocupația rusă.
E posibil ca Moscova să fi convins Washingtonul că Beijingul ar putea ocupa sau anexa părți din Districtul Federal Orientul Îndepărtat? Greu de spus. Dar o schimbare teritorială de această amploare ar face ca anexarea de către Moscova a Crimeei ucrainene, Donețk, Lugansk, Zaporojie și regiunilor din Herson să pară măruntă prin comparație cu o asemenea pierdere, consideră autorul.
Acest lucru ar putea explica discuțiile ridicole ale Washingtonului despre interesele ruso-americane în Arctica, dar și îngrijorarea SUA cu privire la activitățile Chinei de cealaltă parte a strâmtorii Bering. De la abandonarea Europei la transformarea Canadei în cel de-al 51-lea stat american până la acapararea Groenlandei de la Danemarca, de ce ar arde America toate podurile pe care le-a construit în ultimii 80 de ani pentru a-l potoli pe dictatorul rus? - se întreabă Monastiriakos.
Aceasta ar putea fi încă una dintre consecințele neintenționate ale invaziei ilegale și „idioate" de către Rusia a Ucrainei, o uriașă criză internațională creată, de la A la Z, de regimul de la Kremlin.
Washingtonul a cheltuit mii de miliarde de dolari timp de opt decenii pentru a lupta împotriva Rusiei și e uimitor că America încearcă acum să o scape de consecințele pe care ar trebui să le înfrunte pentru toată nenorocirea pe care a provocat-o, conchide autorul.
T.D.