Într-o lume în care inteligența artificială poate scrie, calcula, rezuma și analiza în câteva secunde, avantajul uman nu mai stă doar în cât de multe informații putem acumula. Tot mai importante devin abilități pe care le-am tratat mult timp ca secundare: flexibilitatea mentală, empatia, creativitatea, capacitatea de a tolera incertitudinea, grija pentru corp și energia creierului.
Neurocercetătoarea Hannah Critchlow, de la Universitatea Cambridge, explică în noua sa carte, „The 21st Century Brain”, cum ne putem pregăti creierul pentru o lume care se schimbă rapid, scrie BBC Future.
La prima vedere, ideea de a ne „actualiza” creierul pare imposibilă. Creierul uman are, în mare, aceeași structură ca a strămoșilor noștri din Epoca de Piatră. Ba chiar, arată unele cercetări arheologice, creierul uman s-ar fi micșorat în ultimii 10.000 de ani.
Hannah Critchlow, neurocercetătoare la Universitatea Cambridge, spune însă că există motive de optimism. Creierul nostru nu trebuie reinventat, ci folosit mai bine. Iar înțelegerea neuroștiinței ne poate ajuta să cultivăm tocmai acele calități care devin esențiale într-o epocă dominată de AI, suprainformare și schimbări rapide.
„Am scris cartea, în esență, pentru mine, ca să pot lua decizii mai bune și să îmi îmbunătățesc propria viață, mai ales pe măsură ce trec prin vârsta mijlocie”, spune Critchlow pentru BBC Future. Dar cartea este și pentru părinții ei, „ca să își mențină creierul sănătos la vârste mai înaintate”, și pentru fiul ei de 10 ani: „Ce pot face ca să-i ajut creierul să înflorească?”
AI-ul ne obligă să ne uităm altfel la propria inteligență
Cartea a fost începută în urmă cu trei ani, înainte de explozia actuală a inteligenței artificiale generative. Dar, spune Critchlow, era deja clar că această tehnologie va intra în viețile noastre atât la nivel social, cât și individual.
În jurul AI-ului există entuziasm, dar și teamă. Critchlow propune însă o altă perspectivă: AI-ul a fost dezvoltat pornind și de la ceea ce știm despre creierul uman. Dacă folosim această cunoaștere invers? Dacă înțelegerea care a dus la dezvoltarea inteligenței artificiale poate fi folosită și pentru a scoate mai mult din inteligența biologică pe care o avem deja?
Cu alte cuvinte, întrebarea nu este doar cum ne adaptăm la AI, ci cum ne folosim mai bine propriul creier într-o lume în care mașinile devin tot mai performante.
1. Flexibilitatea mentală: să învățăm, să ne adaptăm, să suportăm schimbarea
Una dintre abilitățile centrale ale secolului 21 este flexibilitatea mentală. Nu mai este suficient să știm un singur lucru foarte bine și să îl repetăm toată viața. Meseriile se schimbă, tehnologiile se schimbă, informațiile se actualizează rapid.
Critchlow spune că a ales să se concentreze pe abilități adesea trecute cu vederea de știință, dar care ne ajută să ne conectăm cu ceilalți, să ne imaginăm o lume diferită, să inovăm, să rezolvăm probleme și să gândim pe termen lung.
Într-un timp al schimbărilor sociale și tehnologice rapide, devine esențială capacitatea de a tolera schimbarea, incertitudinea și ambiguitatea.
Aceasta este, poate, una dintre cele mai importante idei: creierul uman nu iubește neapărat incertitudinea, dar specia noastră a supraviețuit tocmai pentru că a explorat, a inventat și s-a adaptat.
„Creierul uman se luptă, într-un fel, cu schimbarea și cu incertitudinea și ambiguitatea care vin odată cu ea. Dar, ca specie, pare că am fost împinși să inovăm, să ne mișcăm în direcții diferite, să explorăm și să fim curioși”, spune Critchlow.
2. Inteligența emoțională și empatia: abilități „soft” care devin dure
Inteligența emoțională și empatia au fost mult timp tratate ca abilități „soft”, adică utile, dar secundare. Critchlow susține că sunt, de fapt, esențiale.
Potrivit ei, scorurile legate de inteligență emoțională și empatie pot fi printre cei mai buni predictori ai satisfacției în viață, ai felului în care ne simțim în relațiile cu ceilalți și chiar ai succesului academic.
O parte din aceste trăsături are componentă genetică, dar nu suntem prizonierii moștenirii biologice. Critchlow spune că empatia și inteligența emoțională pot fi antrenate.
Un punct de plecare este compasiunea față de sine. Psihologul Jamil Zaki, de la Universitatea Stanford, recomandă un exercițiu simplu: să ne întrebăm de ce simțim o anumită emoție și ce putem face ca să ne ajutăm să o gestionăm mai bine.
Ideea poate părea banală, dar are consecințe importante: cine învață să își înțeleagă propriile emoții are mai multe șanse să înțeleagă și emoțiile celorlalți.
În epoca AI, acest lucru devine și mai important. Mașinile pot procesa date, dar nu pot construi în același fel încredere, grijă, intuiție socială și relații umane.
3. Altruismul poate avea legătură și cu microbiomul
Una dintre ideile surprinzătoare discutate de Critchlow este legătura dintre comportamentul altruist și sănătatea intestinului.
Ea citează un studiu realizat de Hilke Plassmann, de la INSEAD, și colegii săi, pe 100 de voluntari sănătoși. Participanții au luat prebiotice și probiotice. După șapte săptămâni, aveau un microbiom intestinal mai divers decât cei care primiseră placebo și s-au dovedit mai dispuși să renunțe la o parte din banii lor în numele egalității.
„Nivelurile de altruism au fost modificate prin faptul că aveau un microbiom intestinal mult mai divers. Nu este incredibil?”, spune Critchlow.
Mecanismul nu este pe deplin înțeles. Dar explicația probabilă ține de legătura dintre intestin și creier. În intestin există numeroase celule nervoase, iar semnalele ajung la creier prin nervul vag, inclusiv către insulă, o regiune implicată în perceperea mediului și în luarea deciziilor.
Bacteriile intestinale pot produce substanțe chimice care influențează circuitele neuronale și, prin acestea, comportamentul social.
Tradus simplu: modul în care avem grijă de corp poate influența și felul în care gândim, simțim și ne raportăm la ceilalți.
4. Creativitatea: nu apare doar la genii, ci poate fi cultivată
Critchlow contestă ideea că marii creatori sunt fundamental diferiți de restul oamenilor. Din perspectiva neuroștiinței, diferența dintre un Mozart sau o Ada Lovelace și ceilalți este una de grad, nu de natură.
Asta nu înseamnă că oricine poate deveni Mozart. Dar înseamnă că mecanismele creativității există în fiecare creier și pot fi susținute.
Unul dintre cele mai simple moduri este să lăsăm mintea să hoinărească.
Potrivit lui Critchlow, aproximativ 20% din zi este petrecută în mind-wandering — momente în care nu ne concentrăm pe o sarcină precisă. Tocmai atunci pot apărea idei noi. Creierul pune laolaltă fragmente de gânduri, amintiri și probleme nerezolvate.
Plimbările în natură pot ajuta acest proces. Ele par să crească undele alfa din creier, asociate cu calmul și gândirea creativă. De aceea, spune Critchlow, nu este întâmplător că Arhimede ar fi avut momentul său „Evrika” în baie, când era relaxat.
Somnul este la fel de important. Mai ales momentul în care adormim, când gândurile devin fragmentate și neobișnuite, poate favoriza apariția unor conexiuni noi.
Thomas Edison ar fi folosit o metodă celebră: ținea un obiect metalic deasupra unei tăvi metalice. Când adormea, obiectul cădea și îl trezea, iar el nota imediat ideile apărute în acea stare intermediară.
5. Mișcarea fizică ajută creierul să rămână flexibil
Un alt mesaj important este că mintea nu poate fi separată de corp.
Activitatea fizică nu este bună doar pentru inimă, mușchi sau greutate. Este bună și pentru creier, pentru că susține formarea de noi celule nervoase și de noi circuite.
Aceste circuite ne ajută să gândim în moduri noi, să integrăm informații noi și să păstrăm agilitatea mentală.
Cu alte cuvinte, mișcarea nu este doar o recomandare de sănătate generală. Este și o investiție în capacitatea de a învăța, de a decide și de a ne adapta.
6. Energia creierului: de ce contează somnul, alimentația și mitocondriile
Critchlow vorbește și despre bioenergetică, adică despre felul în care celulele produc energia de care avem nevoie.
Creierul consumă cantități foarte mari de energie. Pentru a gândi flexibil, pentru a crea, pentru a lua decizii și pentru a face față schimbării, are nevoie de combustibil bun și de mecanisme celulare sănătoase.
Aici intră în scenă mitocondriile, micile „centrale energetice” ale celulelor.
Critchlow spune că face exerciții fizice pentru că mișcarea ajută mitocondriile să se multiplice. Cu cât avem mai multe „centrale energetice” funcționale, cu atât creierul și corpul pot produce mai bine energia necesară.
Somnul ajută la eliminarea reziduurilor toxice rezultate din producția de energie. Iar alimentația sănătoasă oferă combustibilul potrivit.
Recomandarea ei este simplă: mai puțin zahăr, mai puține alimente ultraprocesate, mai multă grijă pentru ceea ce alimentează corpul și creierul.
7. Toleranța la incertitudine: abilitatea psihologică a viitorului
Poate cea mai actuală abilitate este capacitatea de a trăi cu incertitudinea.
Schimbările tehnologice, crizele geopolitice, instabilitatea economică, transformarea locurilor de muncă și presiunea informațională fac ca lumea să pară greu de anticipat.
Critchlow spune că este util să acceptăm această tensiune ca parte a naturii umane. Suntem o specie care produce schimbare, dar se și teme de ea.
Asta nu înseamnă că trebuie să ne resemnăm. Înseamnă că trebuie să ne antrenăm să funcționăm și când nu avem toate răspunsurile.
În secolul 21, un creier bine pregătit nu este cel care știe tot. Este cel care poate rămâne curios, calm, flexibil și atent chiar când lumea se schimbă mai repede decât ne-am dori.
Ce putem face concret
Din ideile lui Hannah Critchlow se desprind câteva reguli simple:
- să ne antrenăm atenția și să reducem fragmentarea constantă;
- să ne cultivăm empatia, începând cu înțelegerea propriilor emoții;
- să ne păstrăm curiozitatea și capacitatea de a învăța;
- să lăsăm loc pentru visare, plimbări și idei care apar în momente de relaxare;
- să dormim suficient;
- să facem mișcare;
- să avem grijă de alimentație și de microbiom;
- să acceptăm că schimbarea produce disconfort, dar și posibilitatea de a evolua.
În concluzie, AI-ul poate deveni tot mai bun la sarcini pe care le asociam cândva exclusiv cu inteligența umană. Dar asta nu face creierul uman inutil. Dimpotrivă, îl obligă să se concentreze pe ce are mai valoros: flexibilitate, empatie, creativitate, judecată, adaptare și capacitatea de a da sens lumii.
Creierul secolului 21 nu este creierul care memorează tot. Este creierul care rămâne viu, curios și capabil să se schimbe fără să se piardă.
Administrația Trump îi obligă pe solicitanții de carte verde să se întoarcă în țările de origine pentru a depune cererea
România negociază cu CE modificări în PNRR. Bolojan: Unele jaloane nu mai pot fi îndeplinite. Mobilizare de urgență a autorităților locale
Gică Hagi numește fotbalistul pe care nu se bazează la echipa națională: "Ce să mai comentăm despre el?"
Alertă în Munții Bucegi după ce mai mulți oameni au căzut în râpă, la o competiție
