Din când în când, consemnăm rezultatele sondajelor de opinie, care dezvăluie că o mare parte a românilor l-ar alege pe Nicolae Ceaușescu, dacă o candidatură a acestuia la prezidențiale ar fi posibilă. Până la alegerile din acest an, însă, niciun candidat nu a stat pe locul neoceaușismului.
Corelația dintre neoceaușism și AUR îi aparține profesorului de științe politice Alexandru Gussi care, în interviul acordat Spotmedia.ro, a atras atenția asupra eronatei situări a AUR în barca extremiștilor și iliberalilor europeni, aflați în ascensiune în UE, într-un context geopolitic care favorizează apariția liderilor populiști.
Altfel spus, a atribui reușita AUR, partid care suflă în ceafa PNL-ului în suficient de multe sondaje de opinie, încât să poată da o bună fotografie electorală, unui spirit al vremurilor/Zeitgeist este nepotrivit. Mai mult decât a reprezenta contribuția românească la un trend universal, AUR repliază mai degrabă zonele de electorat cele mai îndepărtate cultural de valorile europene, la care România a aderat imediat după căderea dictaturii comuniste.
Așadar, AUR devine, în această perspectivă, un partid intenționat retrograd, nicidecum racordat la criza liberalismului occidental, ci situat în afara acesteia. De aici lipsa de ideologie și supoziția rezonabilă că suntem în prezența unui partid care servește narativelor rusești. Și tot aici e de găsit și indignarea AUR, atunci când este etichetat drept partid anti-european, când de fapt nici calitatea intelectuală, nici utilitatea lui Simion și acoliții nu pun în circulație vreo ideologie suveranistă.
AUR nu are de-a face frontal cu contestarea UE și a tratatelor europene, ci cu compromiterea democrației românești, ceea ce ar putea fi trecut ca reușită nu imediat în contul Rusiei lui Putin, ci al neo-nomenclaturiștilor români, pentru care corupția, sărăcia și abrutizarea intelectuală și morală sunt cultivate ca instrumente de menținere și exercitare a puterii politice.
În ultimii ani, a apărut destul de des întrebarea de ce România nu a fost așezată în banca copiilor teribili ai UE, alături de Ungaria lui Viktor Orban și Polonia regimului PiS, ce face mai bine Bucureștiul încât să nu facă figură rea la Bruxelles și răspunsul se înscrie într-unul dintre paradoxurile care ne definesc: politicienii români sunt mediocri și lipsiți de greutate ideologică și tocmai asta i-a făcut să fie inofensivi în UE.
Asta nu înseamnă însă că nu fac rele în țară, unde sărăcia endemică și disparitățile sociale sunt întreținute, tocmai pentru ca ele să poată alimenta ceea ce sociologii numesc prea ușor nostalgia după regimul Ceaușescu. Ne aflăm mai degrabă în fața unor așteptări sociale negative și a unui avertisment revanșard, pe care partidelor mainstream, secondate de președintele Klaus Iohannis, au avut ambiția de a-l instrumentaliza, așteptând ca electoratul să-i ia, în ultimă instanță, ca rău mai mic, în fața AUR și compania.
„Avem deci un remarcabil paradox: cei care sunt principalii câștigători ai tranziției și ai integrării încearcă, datorită unei forme de neoceaușism, să instrumentalizeze în favoarea lor toate frustrările tranziției și integrării. Acesta cred că e fenomenul esențial AUR, tocmai pentru că s-a născut cu binecuvântarea instituțiilor statului care îi fac pârtie către anul electoral, tocmai pentru că este plin de generali în retragere, tocmai pentru că e promovat intens de o parte a sistemului mediatic, face exces de zel anti-sistem.
Iar acest exces de zel se vede mai ales la George Simion. Să spui, spre exemplu, că AUR are o ideologie extremistă este să legitimezi ideea că are o ideologie, să spui că este extremist este să iei în serios rolul de extremist pe care l-a asumat.
Cred că trebuie să fim sceptici în raport cu etichetările rapide, asta nu înseamnă că pot fi tolerate accentele de violență”, argumentează Alexandru Gussi.
De ce apare regimul lui Nicolae Ceaușescu ca dezirabil pentru aproape jumătate din români nu are de-a face cu o opțiune a românilor pentru un regim dictatorial, ci mai degrabă cu un gest revanșard, public, care nu l-ar restaura pe Ceaușescu, dar ar aduce la putere un partid detestat de mainstream, grotesc, care practică discursul urii și violența politică.