Dacă Miorița ar fi fost scrisă în limba maghiară, UDMR ar fi așteptat resemnat să vina PNL și PSD să-i ia o oaie, mândră și cornută, preț pe care ar fi acceptat să-l plătească pentru rămânerea la guvernare.
Doar că maghiarii nu le au cu Miorița, au jucat surprinzător această provocare și și-au lăsat în offside partenerii flămânzi de oaia lor.
Atacul a fost lansat de Csoma Botond, liderul deputaţilor UDMR, care a dezvăluit planul cu furtul oii, adică al Ministerului Mediului, și opțiunea părăsirii guvernării de către maghiari dacă se atinge cineva de oaia lor.
Președintele Kelemen Hunor, în schimb, a păstrat un discurs reținut, care îi lasă spațiu de negociere în continuare, dar în condițiile enunțate de Csoma Botond, pe care nu l-a contrazis.
UDMR știe că, numeric, este partener dispensabil. Au văzut ce au pățit când au fost luați prin surprindere la ANRE și au pierdut poziția de vicepreședinte.
Și atunci cartea pe care o joacă este exact argumentul președintelui Iohannis și al celor două partide mari, la crearea coaliției – nevoia de stabilitate la vremuri grele. Stabilitate pe care vreți să o distrugeți pentru o oaie, fie ea mândră și cornută?
Sigur că, la o adică, coaliția ar merge fără probleme doar cu PNL și PSD, Nicu și Marcel, cum ar veni. Sigur că pentru UDMR în Opoziție ar fi un deșert alături de USR, cu care nu are nicio chimie, ba s-au contrat major la guvernare, și de AUR, partid naționalist extremist, deci autentic dușman.
Dar liberalii și social-democrații ar dinamita tocmai argumentul fondator al coaliției pentru o împărțeală de ciolan. În plus, prezența maghiarilor la guvernare este un atu pentru România din multe puncte de vedere, inclusiv faptul că îi obliga să facă un echilibru între politica Budapestei și cea europeană.
În plus, nimeni nu poate garanta că în 2024 nu vor avea nevoie de UDMR pentru o guvernare relaxată.
La rândul sau, UDMR știe că, dacă pierde Mediul, e mai grav decât paguba însăși. Este la fel de grav semnalul de capitulare, de teamă că vor fi evacuați și de aici vor tot pierde.
Cel mai fierbinte subiectul este pentru liberali. Pentru că la împărțeală, chiar în forma vehiculată, care le-ar aduce un minister în plus, ei ar ieși foarte prost.
Cum Justiția, Finanțele, Externele și Educația din partea lor vor rămâne, de fapt, ministerele președintelui, pentru că nu sunt în stare să iasă de sub cizma lui Klaus Iohannis, singurul minister valoros cu adevărat care le rămâne sunt Internele. Ar fi și Energia dacă scapă de Virgil Popescu, ceea ce e foarte greu de crezut având în vedere susținerea ministrului actual.
MIPE este ministerul care va deconta în prima linie eșecurile PNRR. Transporturile și Agricultura nu le-ar pupa. Nu vor mai avea nici premierul, iar SGG-ul va fi o carcasă goală după ce atribuțiile vor fi mutate la cancelarie.
Deci cu ce ar rămâne, de fapt? Cu praful de pe tobă.
În aceste condiții, sigur că pentru ei ar fi un balon de oxigen să mai primească un minister cu bani, precum Mediul. Dar pentru că maghiarii s-au răstit, și formula de schimburi negociată pică, iar discuțiile pleacă din nou de la protocolul semnat la începutul coaliției.
Și în timp ce partidele își împart oile, soluții reale pentru gaura de la buget nu apar, iar ordonanța pregătită de Guvern nu ar acoperi decât un sfert din ea. În plus, OUG ratează măsurile cele mai așteptate, de exemplu, chestiunea cumulului pensie-salariu de la stat, supraimpozitarea, numărul imens de secretari de stat.
Circul e asigurat, cu pâinea stăm mai prost.