Într-un context sensibil, România a arătat ca un stat care nu are cum să devină relevant, de vreme ce mingea privind o dronă de război explodată pe teritoriul țării este mutată de la președinte și Externe la Apărare și înapoi.
Atunci când președintele Klaus Iohannis a negat vehement și chiar și-a permis un ton ironic care viza chiar și Ucraina, țară aflată într-o stare de agresiune de un an și jumătate, poziția a fost măcar una corectă, un punct de vedere unitar în ceea ce privește politica externă. Când însă ministrul Apărării a fost cel care, la nicio zi distanță, l-a contrazis pe președinte, titularul politicii externe, lucrurile arată nu doar degringolada care cu siguranță nu a scăpat cancelariilor occidentale, ci și carența de autoritate și responsabilitate din interiorul regimului de putere de la București.
Cronologia e relevantă:
- Luni dimineață, Ucraina anunță că o dronă rusească a explodat pe teritoriul României. Ministerul român al Apărării anunță că nu are asemenea informații. De altfel, corect, pentru că în acest caz care implică și NATO, reacția ar trebui să fie una pe linie diplomatică.
- Ministrul de Externe al Ucrainei insistă și anunță că există imagini care să confirme explozia dronei pe teritoriul României. Confirmarea a venit și din partea unei televiziuni germane, care a verificat imaginile.
- Ministrul de Externe al României de astă-dată neagă afirmațiile omologului ucrainean și continuă declarația cu o condamnare corectă a agresiunii rusești și a tehnicilor folosite de Rusia în războiul de agresiune asupra Ucrainei.
- Președintele Klaus Iohannis, ale cărui mandate se definesc mai degrabă prin inadecvare și ratarea mesajelor esențiale de pe agendă, decide să tranșeze problema și anunță că a verificat, s-a informat și nicio dronă, nicio bucată de dronă nu a explodat pe teritoriul țării noastre. A fost o declarație pe un ton ferm vanitos, care probabil l-a surprins și pe premierul din Luxemburg, alături de care Klaus Iohannis făcea declarații de presă: Dacă așa spune președintele român, atunci așa e.
Doar că nu era așa.
- Miercuri, ministrul român al Apărării, așadar comunicarea s-a mutat iarăși, descentrat, de la diplomație la apărare, a confirmat găsirea unor fragmente de dronă. A încercat o minimă limitare a pagubelor de comunicare, încercând să sugereze că fragmentele nu au fost găsite chiar acolo unde indicase partea ucraineană.
- Chiar de la Summit-ul Inițiativei Celor Trei Mări, care are loc la București, președintele Klaus Iohannis a afirmat că informațiile de la Ministerul Apărării i-au parvenit abia după declarația de negare vehementă.
În acest caz, este totuși un important semn de întrebare de ce anunțul a fost făcut de ministrul Apărării, nu de titularul politicii externe, așa cum s-a procedat în primă instanță și cum ar indica și responsabilitatea, în acest context geopolitic și de alianță.
Când a aflat președintele României de fragmentele găsite pe teritoriul României? Cum s-a decis ca anunțul, i.e. responsabilizarea, să fie făcut dinspre portofoliul Apărării, și nu dinspre Externe sau de către președinte, de vreme ce el se afla și la reuniunea cu parteneri străini?
Dacă o televiziune independentă germană a putut verifica imaginile, România de ce nu a putut confirma sau infirma cu certitudine, analizând imaginile?
Ipoteza imposturii și a mediocrității din sistemul de Apărare și din cel de Externe e una la îndemână, dar s-ar putea ca lucrurile să fie, de fapt, un defect de funcționare, adică profesioniștii să fie tocmai cei care nu sunt consultați, cu riscul ca percepția asupra României să fie una de irelevanță.
Atunci când un caz similar, soldat cu doi morți, s-a petrecut în Polonia, Varșovia nu a eșuat în contradicții și pasări interne de responsabilitate, iar asta, corelat cu poziționări ferme și cu o prezență politică relevantă, dincolo de problemele pe care regimul polonez le are la Bruxelles, a făcut ca țara vecină să joace în registrul mare, nu în minoratul în care politicienii români așază România. Mai mult chiar, cetățenii români aflați în proximitatea zonei de război se văd încă o dată abandonați între declarații din care fiecare ar vrea să iasă nu doar curat, ci și viteaz.
Odiseaa dronei s-ar putea să nu se fi încheiat și să aflăm că fragmentele găsite nu provin de la drona rusească de duminică noapte, dar vulnerabilizarea României rămâne și este cauzată de registrul minor în care politicienii ei se plimbă.