Momentul cheie al anului politic 2023, așa cum se profilează el acum, ar urma să fie programata rotativă a premierilor, 4 ministere cheie: avizatoarele Finanțe/Justiție și Transporturi/Fonduri europene, plus Secretariatul General al Guvernului.
Teoretic, PSD ar trebui să își dorească preluarea controlului la nivel de premier și astfel identitatea guvernării. Iar PNL ar putea fi interesat ca după o uzură intensă să se așeze în opoziția din interiorul guvernării, să se ducă spre alegeri cu o răspundere diminuată pentru tot ce va veni și să preia două ministere după care a plâns mult la formarea coaliției, Transporturi și Finanțe, plus SGG.
În fapt, nu e chiar așa de simplu, pentru niciunul dintre ele.
PNL este de peste un an într-o criză mascată de leadership. La fel ca Florin Cîțu, Nicolae Ciucă nu a fost ales președinte de partid pentru valoarea și parcursul politice proprii, ci pentru funcția de prim-ministru ocupată. O logică inversă celei firești.
Cum în această funcție în stat rezidă singurul argument al ocupării funcției din partid, dl Cîțu le-a pierdut în serie. Dl Ciucă probabil nu ar fi înlocuit imediat din fruntea PNL, pentru că nu ar exista concurența altui premier liberal. Dar, cu siguranță, în PNL ar începe lupta pentru putere, care devorează orice formațiune, mai ales când este la guvernare, deci sub reflectoare.
Situația ar fi agravată de faptul că PNL trebuie să-și găsească și prezidențiabilul, poziție în care, în mod sincer și neoficial, cam nimeni nu-l vede, cu șanse, pe Nicolae Ciucă. Dar și de faptul că autoritatea președintelui Iohannis va scădea pe măsura apropierii finalului.
Criza PNL nu ar conveni nici PSD. Social-democraţii au nevoie de Nicolae Ciucă, relația personală foarte bună a acestuia cu Marcel Ciolacu fiind un fundament al guvernării comune.
În plus, intrarea în vrie internă a unui partener se răsfrânge inevitabil asupra întregii guvernări și are potențial de a crea tot felul de minicrize ale coaliției.
PSD nu are niciun interes să omoare PNL, dimpotrivă, are nevoie de el în continuare. Orice partid matur se întreabă cu cine poate face coaliții și își cultivă variantele. Izolarea face inutil orice scor sub 51%.
Fără PNL, cu cine să guverneze PSD? Asocierea cu AUR ar scoate instant PSD din orice combinație politică europeană, iar cu USR nu e o variantă viabilă. Deci pentru PSD, PNL pe linia de plutire, dar fără pretenții, rămâne o necesitate.
De partea cealaltă, PSD speră ca preluarea funcției de premier să îi aducă esențialul, adică bani mai mulți pentru primari și proiectele electorale în 2023 și mai ales 2024.
Doar că din momentul în care cedezi Finanțele și SGG, fără a avea Dezvoltarea, șansele să primești mai mulți bani nu cresc, dimpotrivă. Mai ales în condițiile în care demiterea de către premier a ministrului de la celălalt partid am văzut cu cât tămbălău se lasă.
Apoi, Marcel Ciolacu este un politician prudent și cu multă răbdare. Sunt probabil principalele calități politice ale domniei sale. Nu cred că obiectivul său politic este funcția de președinte al României. Marcel Ciolacu vrea să fie premier, funcția cea mai importantă dacă se bazează pe o majoritate solidă.
Sigur că e tentant să-și atingă în mai obiectivul și din această poziție să arbitreze și meciul pentru stabilirea prezidențiabilului PSD, și pregătirea alegerilor din 2024.
Dar ar fi premierul unei coaliții care se duce spre alegeri și, posibil, cu un partener instabil (după cum am arătat). E greu să menții parteneriatul în condiții de cvadruplă confruntare electorală între parteneri.
În plus, nimeni nu poate anticipa cine știe ce reviriment economic. Dimpotrivă. Inflația se menține, riscul de recesiune e mare, iar PSD a ridicat mult nivelul așteptărilor electoratului său. Iarna aceasta e blândă, cu depozite de gaz pline, dar va fi la fel și cea viitoare?
Sunt o mulțime de necunoscute pe care le va lua în piept premierul. Marcel Ciolacu nu va mai putea să-și rezerve doar veștile bune, aruncând pe premierul liberal problemele.
Din toate aceste motive, preluarea șefiei Guvernului în luna mai de către Marcel Ciolacu ar aduce riscuri mari de erodare și scădere în sondaje, deci implicit o periclitare a şanselor președintelui PSD de a fi premier după alegeri în baza unui scor confortabil. Iar erodarea tot domniei sale i-ar fi imputată. Aripa Stănescu – Firea abia așteaptă.
Deci de ce să riște un mandat de 4 ani pentru unul de un an și jumătate?
Sigur că aceste calcule politice ar trebui împachetate frumos pentru a fi vândute activului de partid și electoratului, care nu trebuie să aibă senzația că Marcel Ciolacu și PSD fug de răspundere.
Pentru primul, motivul ar putea fi păstrarea Finanțelor, Transporturilor și SGG, deci, cum ar veni, dl Ciolacu s-ar sacrifica pentru păstrarea lor.
Pentru electorat va fi rulată din nou explicația stabilității în condiții de război, ceea ce va fi cu atât mai ușor cu cât frontul din Ucraina se va încinge din nou în următoarea perioadă.