Lupta liberală aprigă pentru supraviețuire se duce pe două planuri: cea a partidului însuși, care scade dramatic pentru că nu oferă nimic electoratului său, complet abandonat, și lupta liderului, plantat acolo în mod artificial și a cărui carieră s-ar putea încheia umilitor după impactul primelor alegeri de anul viitor.
Iar încercarea disperată este ca aceste două obiective aparent antagonice să fie cumva armonizate, inclusiv, paradoxal poate, în interesul PSD. Antagonice pentru că situația tot mai proastă a PNL este și consecința lidership-ului său slab.
Europarlamentarele vor fi sondajul național precis pe care îl așteaptă întreaga clasă politică pentru setarea bătăliei interne, dar și un moment decisiv în PNL. Dacă liberalii coboară pe locul al treilea, cu un scor începând cu 1, o revoltă internă este foarte probabilă.
Oricum ar fi una foarte târzie, pentru că un război intern în an electoral ar fi ultima bomboană de pe colivă. Însă panica și frustrarea nu vor mai putea fi controlate, poziția în fața PSD va fi și mai slabă, primarii vor părăsi încolonați corabia găurită.
Deja, spun surse politice, niște variante de lucru pentru cazul căderii lui Nicolae Ciucă există.
Pe de-o parte, aripa Sălaj, avându-l în centru pe Lucian Bode, se bazează, întemeiat sau nu încă nu e clar, pe revenirea lui Eduard Hellvig. Dl Bode este neconsolat pentru pierderea Ministerului de Interne și speră să revină în forță, în spatele fostului director SRI.
Pe de altă parte, e aripa Cotroceni, care l-ar vrea președinte PNL, cu binecuvântarea lui Klaus Iohannis, pe Cătălin Predoiu, singurul ministru PNL care a livrat ceva palpabil – MCV și air Schengen.
Aceleași surse spun că președintele însuși este deja iritat de ineficiența politică a lui Nicolae Ciucă, derobându-se desigur de orice responsabilitate pentru impunerea generalului total inadecvat funcției.
Dar până la soluțiile de criză, de preferat în an electoral este să menții stabilitatea, cuvânt de altfel drag și la Cotroceni. Și ca să îl proptești cumva pe Nicolae Ciucă ai nevoie de niște scoruri electorale decente.
Pentru liberali cheia este să-și mobilizeze electoratul, să-l motiveze să iasă la vot după toate loviturile pe care i le-a aplicat la guvernare. Iar singura mobilizare pe care pot conta încă este la locale, pe baza structurii de primari și consilieri care atunci ies la bătaie cu toate puterile pentru propriile scaune.
După ce s-au luptat să lipească prezidențialele de locale, ca să-i potențeze șansele candidaturii, strategii liberalilor par să fi înțeles că până acolo Nicolae Ciucă are de trecut parlamentarele și se străduiesc să lipească localele de europarlamentare.
Mutarea localelor în 9 iunie are pentru ei și avantajul de a evita migrația masivă a primarilor după un previzibil scor dezastruos la europarlamentare.
Spre deosebire de cealaltă variantă de comasare, aceasta are niște avantaje și pentru PSD, pe mai multe paliere.
Sondajele îi arată pe social-democrați pe locul I, cu un scor peste 30%. Locul este puțin probabil să fie altul, dar scorul poate suferi. Anul electoral a început cu mari tensiuni sociale, în mod evident Guvernul nu prea are soluții, cârpește într-o parte, crapă în alta, ceea ce înseamnă erodare masivă.
Și chiar dacă Piața Constituției a rămas goală la protestul pus la cale de Șoșoacă & Co, rămâne de văzut câte voturi ale frustrării vor lua suveraniștii populiști în secretul cabinei de vot, mai ales în zonele defavorizate și în diaspora.
Iar mobilizarea de la locale a aparatelor de partid ar putea să atenueze avântul populiștilor care nu au primari și consilieri locali. Și alianța USR-Tomac-Forța Dreptei ar avea de suferit, având în vedere reprezentarea sa subțire în teritoriu.
Intră omul în cabina de vot, știe că îl votează pe primarul lui de la PSD sau PNL și se duce din inerție pe aceeași listă pentru europarlamentare. Fără primar, poate ar fi fost mai degrabă tentat să se răzbune pe actuala putere cu un vot negativ de protest.
Pe de altă parte, Marcel Ciolacu are nevoie în continuare de Nicolae Ciucă. Pe buna înțelegere și compatibilitate dintre cei doi se bazează în mare măsură această soluție de guvernare. Un PNL care intră în scandaluri interne, își hăcuiește politic președintele și intră în luptă pentru putere poate fi o veste bună pentru un adversar electoral, dar este o problemă pentru premierul în coaliție cu partidul intrat în criză.
Iar în perspectivă PSD sigur că are nevoie de un PNL mai slab care să nu poată emite mari pretenții în viitoarea coaliție. Dar un PNL cu care totuși să poată face coaliție, alături de UDMR, singurele lor soluții pentru guvernare.
Marcel Ciolacu știe că nu-și poate pune problema unei coaliții cu populiștii fară să ajungă mai paria decât era Dragnea în UE.
Nici reversul, extrem de improbabil, dar nu cu totul exclus, nu ar fi un avantaj pentru PSD, adică un PNL care, sub șocul europarlamentarelor dezastruoase, să se dea de trei ori peste cap să schimbe oferta, să plece de la guvernare și să devină un adversar real în alegeri.
Sigur că această comasare ar fi în totală contradicție cu recomandările Comisiei de la Veneția potrivit cărora nu e în regulă ca la același scrutin electoratul să fie confuzat cu tipuri diferite de alegeri, cu tematici diferite, cu buletine de vot teoretic fără legătură între ele. Tipul acesta de comasare a fost respinsă și de CCR, a cărei practică este însă variabilă în funcție de interese politice.
Sigur că ar fi straniu că acolo unde primarul nu-și continuă parcursul să ai deodată doi edili, din iunie până în septembrie, unul încă în funcție, altul abia ales.
Dar cine să se încurce de argumente legislative și chiar de bun simț politic când mizele de putere sunt importante.