Începe un an atât de complicat din toate punctele de vedere încât răspunsul la întrebarea cum va arăta România la finalul lui este în egală măsură greu și periculos, chiar terifiant de dat. 2024 va seta următorii 4 ani în care nu va mai exista niciun rând de alegeri la termen.
Din punct de vedere politic vom avea toate scrutinele posibile: europarlamentare, locale, parlamentare, prezidențiale.
Principala presiune este legată de ascensiunea populiștilor, cu atât mai mult cu cât sondajele plasează pe un trend abrupt zona cea mai radicală a acestora.
Chiar și cei mai optimiști în privința rezultatelor anului viitor se așteaptă ca la europarlamentare o explozie de furie să le aducă un scor record, însumat posibil cu 3 în față.
Asta înseamnă că România ar trimite în Parlamentul European un consistent grup antieuropean, prorus, suveranist.
Dacă valul acesta se va sparge sau nu până la următoarele scrutine este o discuție care depinde mult și de ordinea scrutinelor.
Unul dintre efectele comasării localelor cu prezidențialele, în septembrie, ar fi punerea suveraniștilor într-o poziție cert incomodă.
Localele sunt momentul de maximă mobilizare a partidelor cu structuri locale puternice, cu mulți primari. AUR și SOS România au o mare problemă din acest punct de vedere. Nu au primari în funcție și aparate ale primăriilor care să tragă pentru ele.
Și atunci comasarea localelor cu turul I al prezidențialelor ar folosi mobilizarea la maximum pentru ambele tipuri de alegeri.
Ar putea fi singura modalitate de a împiedica accederea candidatului suveranist în turul al doilea. Iar dacă suveraniștii rămân în afara turului al doilea, efectul se va duce puternic asupra parlamentarelor.
Dar acesta este calcul teoretic, pe hârtie. Dacă toamna electorală va fi lovită de același tip de tsunami care este de așteptat să lovească primul scrutin al anului, rămâne de văzut.
Dacă ascensiunea suveraniștilor nu va fi oprită, oricât de inept ar fi restul clasei politice acum, Parlamentul va deveni un organism de neimaginat, cu scene precum cele la care am asistat la dezbaterea bugetului, între “fătălăi” și “scroafe”. Dincolo de agresivitate, isterie și naționalizare, aceste forțe nu au chiar nimic în cap.
O altă discuție politică va fi dacă după europarlamentare, PSD și PNL vor face o formă de alianță electorală. Să ducă încă trei rânduri de alegeri cu miză imensă ca rivali și parteneri de guvernare în același timp este o misiune imposibilă.
Evident că au intenția să guverneze împreună și după 2024, că niciunul nu vrea să plece de la guvernare până atunci, însă în campanie temperatura politică se ridică foarte mult, nervii scapă, pentru că ponderea fiecăruia din 2025 este esențială.
Iar în cazul liberalilor, conducerea nu este nici pe departe suficient de puternică încât să controleze lucrurile.
Dacă președintele Iohannis va mai păstra suficientă putere asupra PNL încât să țină în frâu revoltele, este o altă întrebare cheie.
La o primă vedere, sigur că spargerea actualei coaliții nu e o veste rea, pentru că majoritățile zdrobitoare sunt toxice pentru democrație.
Însă trebuie luat în calcul că bătălia electorală între partidele la guvernare are efecte dezastruoase asupra actului de guvernare și se manifestă prin întreceri populiste cu jaf de bani.
Și cea mai importantă provocare a lui 2024 nu va fi cea politică. Va fi cea economică.
O guvernare fără viziune, fără competență, bâjbâită și-a construit din nou un buget fantezist, la fel ca acela pe anul trecut. Corecțiile vor fi foarte greu de făcut, pentru că nimeni nu își va asuma costuri politice într-un an electoral atât de încărcat.
Mai mult, partidele aflate la guvernare nu știu să facă decât campanie bazată pe mituirea electoratului.
De unde bani? Din tot felul de scamatorii din pix și golănii fiscale. Decontul e inevitabil. Când? În 2025, moment din care urmează 4 ani fără niciun rând de alegeri.
Și cu cât golăniile financiare vor fi mai multe în 2024, cu atât va fi mai teribil 2025.