Stând strâmb și judecând cât de cât drept, scandalul ,,alcohol gate” a căzut pe capul partidului liberal cum nu se poate mai rău.
După ce două luni candidații s-au porcăit prin adunări județene de partid, după ce au jucat roluri de duri în telenovela asta cu gust amar de vânătă nescursă, numai de scandalul ăsta nu aveau nevoie.
Publicul a văzut cum marele Ludovic Orban este rejectat pe rând de organizațiile care se aliniază în spatele unui nou liber.
Publicul a văzut cum un tehnocrat, Florin Cîțu, se străduie să joace rolul de politician, rol total nepotrivit pentru el. Un politician cu merite, dar nărăvit în malaxorul vechii politici de tipul ,,îți dau de la stat ca să ții cu mine” a alunecat ușor pe topogan. Un politician, vezi Doamne, nou s-a nărăvit la aceleași metode de dat bani cu căruța la primari pentru susținere.
Cine e de vină? Am mai spus-o, pletora de lipitori de afișe, de sinecuriști și de lipitori afaceriste de prin județe.
Ei sunt cei ce cer bani sau avantaje personale ca să susțină pe unul sau altul la șefia partidului, ei sunt de vină pentru că România este acolo unde este, în fundul curții europene. Liderii de partid sunt făcuți de ei, după chipul și asemănarea lor.
De aceea, scandalul în care este implicat Florin Cîțu cade greu la stomacul partidului, este greu digerabil. Poate că retragerea premierului de pe scena politică ar fi scutit partidul de o constipație, dar armata adunată în spatele său nu concepe să piardă lupta.
Aici nu e vorba de Cîțu, ci de cei adunați în spatele lui ca să-l pedepsească pe Ludovic Orban. Văzând de exemplu vehemența cu care Rareș Bogdan vorbește pe la teve, văzând cum ține partea premierului, este clar că cei din jurul lui nu acceptă înfrângerea, că nu acceptă o resetare.
Florin Cîțu n-are încotro, Florin Cîțu trebuie să candideze și să câștige la alegerile din toamnă. Pentru că Florin Cîțu nu mai este Florin Cîțu, omul în carne și oase, ci stindardul cu care ei au plecat la luptă. Florin Cîțu nu mai este al lui, nu-și mai aparține, este al grupului care-l vrea dărâmat pe Ludovic Orban.
La urma urmei, pot să-și zică susținătorii domnului Florin Cîțu, e mai bine cu un premier prins beat la volan decât, de exemplu, cu un penal ca Dragnea sau cu o competentă precum Viorica Dăncilă, și, la urma urmei, chiar așa este.
De fapt, acesta este motivul pentru care PSD nu va marca în această luptă, pentru că nenorocirea produsă de ei la guvernare n-a împlinit cinci ani, iar ce i s-a întâmplat lui Cîțu s-a întâmplat acum două decenii. Iar peste două decenii ne vom reaminti de Dragnea sau Viorica Dăncilă tot în aceiași termeni care aruncă fapta lui Cîțu, neguvernamentală, necomisă în timpul exercitării funcției de prim-ministru, în derizoriu.
Nu trebuie să stăm să ne întrebăm de unde ura asta viscerală cu care se sfâșie liberalii. Nu trebuie să ne inducă în eroare domolirea tonului din discursul lui Ludovic Orban, care pare că nu se simte confortabil cu ghinionul concurentului său.
Când va fi nevoie, discursul liderului PNL se va avânta spre zona penală a opozantului său. Scandalul va crește în intensitate, nu se va domoli nici înainte, nici după congres, indiferent cine va câștiga.
Așa stau lucrurile, PNL este un partid fracturat a cărui tăcere pare să spună că încă nu a absorbit șocul scandalului iscat în jurul lui Cîțu, un partid rătutit care nici nu știe care va fi decontul.
Un partid care nu se mișcă repede, care nu are un lider să-l înlocuiască pe Cîțu nici la guvern, nici la partid.
Acest lucru ne spune că partidul este osificat, că este bun de pus la Antipa lângă scheletul unui dinozaur. Asta e problema pe care congresul din septembrie nu o va rezolva, indiferent cine va câștiga șefia PNL. Iar din perspectiva asta, ce-a făcut Cîțu în America acum douăzeci de ani aproape că nu mai contează.