Auto-intitulat candidat la șefia NATO, fără a fi obținut sprijinul ferm al vreunui stat membru al alianței, Klaus Iohannis nu s-a prezentat la summit-ul de pace din Elveția, unde tema majoră a fost chiar preocuparea numărul 1 a NATO: războiul de agresiune dus de Rusia în Ucraina și sprijinul pentru Kiev.
Totuși, președintele român încă se consideră candidat.
Cu puține excepții, statele occidentale au fost reprezentate la reuniunea din Elveția de șefi de stat și de guverne. Au fost prezenți Emmanuel Macron și Olaf Schulz, în pofida vulnerabilităților de politică internă și a agendei încărcate pe care o au acasă.
Lista participanților și reprezentarea statelor poate fi consultată aici.
Nu a lipsit președintele de la Chișinău, Maia Sandu, care, așa cum a dovedit-o cu prisosință, stă la masa liderilor politici cu decizie.
Și nu a absentat premierul olandez Mark Rutte, pe care majoritatea statelor NATO, am putea spune toate, dacă urmărim tonul moale al Budapestei, îl susține deschis pentru a conduce alianța.
În acest tablou, se remarcă absența a doi lideri politici est-europeni, adică tocmai din statele cele mai interesate de soarta agresiunii militare a Rusiei asupra Ucrainei și de protejarea granițelor: Klaus Iohannis și Viktor Orban. În ceea ce-l privește pe iliberalul de la Budapesta, faptul că boicotează un sprijin asumat pentru Ucraina și că face pe plac agendei putiniste nu intră în contradicție cu acțiunile și discursul lui dominante.
În cazul lui Klaus Iohannis, însă, se evidențiază aceeași trăsătură care i-a definit măcar cel de-al doilea mandat de președinte: inadecvarea. De data asta, inadecvarea este dublă: Iohannis este inadecvat istoriei care se petrece și contextului geopolitic, deservind în felul acesta României, care ar putea, nu doar ar trebui, să joace un rol major regional, și apoi este inadecvat propriei mize asumate, aceea de primi șefia NATO.
O paranteză aici: Viktor Orban a jucat un eventual sprijin pentru Klaus Iohannis, dar a rămas izolat pe scena NATO și în această privință.
Cu alte cuvinte, președintele este atât în contradicție cu potențialul României, pe care astfel îl minimalizează, cât și cu propria-i biografie, pe care ar fi vrut-o mai măreață, odată bifată președinția NATO. Am putea spune, plastic, că Klaus Iohannis a lipsit din biografia propriei țări și din propria-i biografie, totodată.
De ce a absentat Klaus Iohannis?
Din agenda Cotrocenilor, nu aflăm un răspuns, președintele nu avea programate alte evenimente. Și, chiar dacă țara ar fi necesitat rămânerea lui acasă, unde sunt suficiente motive date de debandada organizării alegerilor, președintele ar fi trebuit să explice națiunii de ce nu o reprezintă la un eveniment major și care, din nou, avea ca temă principala temă de îngrijorare a NATO.
Românii ar fi înțeles, văzând cum votul lor ar fi putut să fie resemantizat la numărare și să ajungă la cei pe care nu i-au votat, dacă Klaus Iohannis nu ar fi vrut să abandoneze țara exact în aceste momente.
Or, tocmai aici avem o problemă și mai mare: președintele s-a mărginit, imediat după alegeri, să salute votul pentru PSD – PNL, apoi, când tocmai esența democrației, votul, a devenit chestiune de suspiciune socială generalizată, a dispărut.
Încă o dată, Klaus Iohannis a retras instituția prezidențială din contractul de reprezentare cu națiunea.
Mai mult, însă, cu toate că lideri ai alianței și-au manifestat, potrivit surselor diplomatice, iritarea că președintele Iohannis alimentează percepția unei lipse de unitate în NATO și liderul de la București era așteptat să-și anunțe oficial retragerea, acest lucru nu s-a întâmplat și cel mai probabil Bucureștii încă speră să negocieze o înaltă funcție europeană pentru Iohannis.
Sursele Politico arată însă că palma a fost oarecum bătută și nici șefia Comisiei, nici președinția Parlamentului, nici fotoliul de Înalt Reprezentant (politica externă) și nici cel de președinte al Consiliului European nu ajunge la Klaus Iohannis. Rămâne un comisariat pentru Apărare, care încă nu există, dar pe care Polonia îl vrea pentru Radosław Sikorski, cu adevărat calificat pentru un astfel de portofoliu.