Soluția consultărilor cu partidele prin care Marcel Ciolacu a încercat să iasă din fundătura în care singur s-a băgat, prin ultimatumul fâsâit dat ministrului de Interne pe tema datei prezidențialelor, ar fi putut să fie ingenioasă, dacă nu ar fi fost în tușe prea groase și plină de erori, unele cu un potențial cost major. Reparația poate fi mai rea decât ceea ce trebuia reparat.
Ca să acopere cedarea în fața liberalilor prin renunțarea la calendarul convenit în martie, Marcel Ciolacu a încercat un exercițiu deopotrivă democratic și de putere.
Da, este un exercițiu democratic să iei o decizie după ce ai consultat cât mai mulți dintre actorii politici din Opoziție. Și da, este ingenios să folosești o prerogativă – simbol pentru funcția prezidențială – pentru a transmite că adevărata putere nu e la Palatul Cotroceni, ci la Palatul Victoria, în mâna premierului.
O putere care, spune domnia sa pentru partid mai ales, îi aparține deja, chiar dacă nu va candida și care merită cel mai mare efort pentru a fi păstrată (ceea ce nu e complet greșit, dar despre asta o analiză separată).
Dar:
1.Faci marele exercițiu pentru o chestiune care este probabil mult mai jos de top 10 pe agenda grijilor cetățenilor. Nu faci pentru măsuri economice, pentru Schengen, ci pentru o chestiune care frige doar la vârful celor două partide din coaliție, complet decuplate de viața de zi cu zi a cetățeanului.
Unde mai pui că n-ai făcut consultări pentru comasarea localelor cu europarlamentarele, o chestiune cel puțin la fel de importantă în calendarul electoral și care a provocat alegeri de coșmar, din punctul de vedere al organizării și de aici suspiciuni de fraudă.
2.Inviți la discuții partide pe criterii greu de înțeles. Ce caută acolo partidul lui Dan Voiculescu, de exemplu, nici măcar cu statut de parlamentar sau europarlamentar? Sigur, vrei să faci deja gesturi de bunăvoință pentru a o obține înapoi într-un eventual tur 2, vrei să arați ce președinte inclusiv ai fi, dar scopul consultărilor a fost altul.
3.Faci consultările împreună cu ministrul care a refuzat să dea curs solicitării tale exprese de premier de a iniția o hotărâre de guvern. Da, nici pentru PNL nu a fost vesel că la masa consultărilor contestate de liberali se afla și ministrul liberal Predoiu. Sigur că această asociere a transpus vizual ruperea tandemului Nicu&Marcel.
Însă dincolo de aceste mesaje implicite, mesajul central este că ministrul care l-a înfruntat pe premier este un învingător și, dacă el este așa, de ce nu l-ar înfrunta pe premier oricare alt ministru liberal? Unde mai pui că rezultatul consultărilor, previzibil de altfel, îi dă dreptate lui Cătălin Predoiu în refuzul de a emite HG pentru alegeri în septembrie.
4.Că ai chemat suveraniștii proRusia la consultări e una. Până la urmă, poți spune că numai ce au fost legitimați prin vot. Dar contează cum i-ai tratat. Zâmbetele largi și privirile galeșe cu George Simion, pupăturile cu Diana Șoșoacă nu au fost văzute doar de români, nu au dat doar prilej pentru trâmbițele PNL să vestească apropierea PSD de pro-ruși, dar în mod cert au fost notate de ambasadele străine.
Așa cum, în 2014, a fost notată ambiția lui Victor Ponta de a participa la deschiderea Olimpiadei de la Soci, fix în spatele lui Vladimir Putin. Nu fac parte dintre cei care cred că președintele României este decis pe la Washington sau în alte părți, dar nici bine nu îi face unui premier în funcție, potențial candidat, o asemenea apropiere afișată.
Din toată povestea consultărilor, provocată de un extrem de neinspirat ultimatum fâsâit, Marcel Ciolacu iese și cu autoritatea știrbită, și cu o pată pro-rusă pe imagine, și cu un contrașantaj al liberalilor, a căror amenințare că s-ar putea reapropia de USR, eventual cu un tandem președinte premier, este din nou posibilă, după schimbul de amabilități cu Elena Lasconi și evidenta desprindere a USR de partidul lui Ludovic Orban.
Ce poate fi mai rău? Să fie obligat de partid să candideze în decembrie chiar dacă a anunțat deja contrariul.