În fiecare minut, pe platformele digitale, se produc 4,2 milioane de căutări pe Google, 510.000 de comentarii postate pe Facebook, 350.000 de tweet-uri pe Twitter, 4.100 de click-uri pe postări sponsorizate de pe Instagram, 694.000 de videoclipuri vizualizate pe TikTok și 3,47 milioane de videoclipuri vizionate pe YouTube.
Ce efect are asupra noastră expunerea la acest volum uriaș de date?
Nevoia de informare și nevoia de orientare
În 1948, cercetătorul american Bernard Berelson publica un studiu despre motivele pentru care oamenii citesc ziare.
Una dintre descoperirile sale fundamentale a fost aceea că ziarele erau o necesitate nu doar pentru informare, ci și pentru a avea acces la comentarii despre subiectele zilei.
Mulți oameni erau preocupați de comentariile despre evenimentele actuale, pe care le foloseau pentru a-și forma propriile opinii. La momentul respectiv și multe decenii după aceea, comentariile pe teme politice și sociale au rămas apanajul jurnaliștilor profesioniști, parte a unor organizații media legitime, sau al persoanelor publice (oficiali, experți).
În era social media, vocile s-au multiplicat incredibil de mult și au apărut noi roluri și concepte: bloggeri, vloggeri, influenceri, conținut viral.
Problema apare în momentul în care discursul public pe un anumit subiect este monopolizat de comentatori amatori, persoane a căror legitimitate pe marginea subiectelor pe care se pronunță derivă nu din expertiza profesională, ci din capacitatea de a „striga” mai tare, de a deveni mai populari, pentru că sunt deja populari, de a fi virali pentru că se adresează membrilor unei audiențe fragmentate, cărora le spun ceea ce vor, de fapt, să audă.
Procesul natural de formare a opiniei poate fi distorsionat
Problema se adâncește atunci când modul în care este construit ecosistemul media digital favorizează amplificarea artificială a mesajelor partizane, a narațiunilor toxice.
Se produce, astfel, o dublă distorsionare a procesului natural de formare a opiniilor. Prima, prin „îngroparea” faptelor cu privire la un eveniment și punctelor de vedere de tip expert sub un munte de mesaje produse de creatorii de conținut și de utilizatorii rețelelor sociale și sub valuri de emoție primară (furie, revoltă, entuziasm necritic etc.).
A doua, prin manipularea atenției noastre cu ajutorul tehnicilor de viralizare a informației. Algoritmii, care sunt programați să afișeze cu prioritate conținutul polarizant și care strânge un număr mare de vizualizări, comentarii, click-uri și distribuiri, pot fi „păcăliți ușor” prin utilizarea boților (programe automate care pot lăsa comentarii și postări în social media), a fermelor de like-uri, a trolilor (persoane care în spatele unui cont online fac intenționat declarații inflamatorii, neadevărate, incitatoare la ură sau supărătoare în mediul online).
Nu în ultimul rând, persoanele cu o bază importantă de urmăritori în mediul online pot prelua mesaje înșelătoare, fie din convingere, fie pentru a-și crește audiența și a-și consolida reputația. Jumătate din informațiile înșelătoare care se răspândesc online sunt distribuite deoarece utilizatorii nu sunt atenți.
Limitele atenției noastre sunt forțate în fiecare zi
Vulnerabilitatea pe care o avem în raport cu volum de informație este legată de capacitatea noastră limitată de a procesa informațiile și de a ne menține atenția atunci când evaluăm aceste informații.
De exemplu, pandemia de Covid-19 a transformat modul în care consumăm știri. Fiind o situație de mare incertitudine, dar și extrem de relevantă pentru toată lumea, oamenii s-au îndreptat către media pentru informații și orientare pe marginea subiectului.
Prin consumul constant de informații, oamenii încearcă să găsească unele confirmări sau explicații care să reducă anxietatea. Platformele digitale, cu afluxul lor permanent de conținut nou, au încurajat scrolling-ul obsesiv și, împreună cu acesta, expunerea la un volum impresionant de informații înșelătoare sau false, pe care oamenii nu mai au răbdarea și capacitatea să le verifice.
Oamenii trec automat prin newsfeed, pentru a se relaxa sau destresa și distribuie știrile mai departe din reflex, fără a se gândi dacă ele sunt credibile sau nu.
Infobezitatea, o boală a omului modern
Infobezitatea este boala omului contemporan și marchează un exces de informație la care suntem supuși permanent și care ne copleșește.
Accesul la un amalgam între informație corectă și informație parțial sau complet falsă ne împiedică să evaluăm corespunzător mesajele, să ne formăm liber opiniile și să luăm deciziile potrivite.
Indiciile că suferim de infobezitate sunt: senzația că informațiile pe marginea unui subiect sunt mult prea multe și mult prea diverse, senzația că nu putem distinge între sursele credibile și cele înșelătoare și incapacitatea de a lua decizii în baza informațiilor contradictorii la care suntem expuși.
Tratamentul împotriva infobezității impune schimbarea obiceiurilor de gestionare a informației.
(1) Pe de o parte, limitarea volumului de informație pe care o procesăm în mod activ. Căutați și citiți în detaliu doar informații despre lucrurile care vă interesează și doar când aveți nevoie în mod activ de acea informație. Abonați-vă la newslettere care să vă prezinte doar știrile esențiale ale unei zile.
(2) Pe de altă parte, selectarea informațiilor de calitate. Respectați ierarhia credibilității surselor de informații. Ștergeți din telefon aplicațiile social media, ca să nu fiți tentați să le verificați non-stop. Evitați multitasking-ul și concentrați-vă la fiecare activitate pe rând. Info-suplețea aduce claritate mentală!