Pe 19 noimebrie, la Bistrița, un elev de 13 ani a atacat cu un cuțit o profesoară de matematică și un alt coleg, la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”. Atât profesoara (28 de ani), cât și elevul atacat au fost răniți. Anchetatorii spun că atacul a fost premeditat, iar motivația a fost una rasială: băiatul urmărea un elev pe care îl considera indian din cauza culorii pielii, deși cei doi nu ar fi avut conflicte anterioare.
În ziua atacului, băiatul a venit de acasă cu un cuțit tip briceag, o cagulă, o cască de tip militar și mănuși. S-a echipat în baia școlii, apoi s-a îndreptat spre sala în care învăța elevul pe care voia să îl atace. În baia unde s-a pregătit au fost găsite mesaje și simboluri legionare și de extremă dreaptă. Adolescentul își anunțase intențiile pe rețelele sociale, susținând că pregătea atacul de opt luni.
Tot pe 19 noiembrie, la Târgoviște, un elev de 14 ani a fost bătut și amenințat cu moartea de un coleg de clasă de 15 ani, în incinta școlii. La baza conflictului ar fi stat niște „neînțelegeri” existente între cei doi. Polițiștii au emis un ordin de protecție provizoriu: adolescentul de 15 ani trebuie să păstreze o distanță de minimum doi metri și nu are voie să își contacteze colegul.
Astea sunt două evenimente violente din școli care sunt cunoscute public. Despre cele care nu ajung în presă se știe mult mai puțin. La nivel politic, a fost condamnat atacul din Bistrița, s-au anunțat mai multe măsuri de întărire a supravegherii în școli și s-a reîncălzit povestea cu limitarea accesului copiilor pe rețele.
Dar nimeni nu merge la rădăcina problemei, acolo unde se vede cum ne creștem, de fapt, copiii, ca societate. Și de unde ar trebui să începem schimbarea.
De altfel, cine s-o facă? Avem guvern și a început să lucreze. Prima ordonanță de urgență adoptată de Guvernul Luca Niculescu, în ședința de marți seară, i-a dat puteri sporite vicepremierului condamnat penal Marian Neacșu.
Pe lângă Ministerul de Interne, Neacșu va coordona și instituțiile publice și structurile din aparatul de lucru al Guvernului. Va avea cabinetul de la MAI, dar și un aparat propriu format dintr-un consilier de stat și doi secretari de stat, precum și un cabinet separat, cu trei posturi de personal contractual.
PSD i-a luat apărarea: Neacșu a fost reabilitat, iar cazierul său judiciar este curat. Marian Neacșu a fost condamnat definitiv în februarie 2016 la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, după ce și-a angajat fiica la biroul său parlamentar. După trei ani, a intervenit reabilitarea. Pentru acuratețe, dl Neacșu ar trebui prezentat: ministrul de Interne al României, un condamnat penal reabilitat.
De cealaltă parte, la președinție, după două săptămâni de la primele incidente cu nave lovite, Nicușor Dan a convocat joi CSAT, să discute despre problemele de securitate în Marea Neagră. A cerut și ajutorul NATO, iar Alianța a promis că va trimite mai multe avioane de patrulare maritimă, sisteme radar, drone și personal specializat în informații.
Președintele a fost ocupat în astea două săptămâni. Știm pentru că a apărut un al patrulea editorial semnat de Nicușor Dan, în presa conservatoare din SUA. În „The Daily Signal”, in editorialul intitulat „Neclintiţi la margine: România pe flancul NATO de la Marea Neagră”, președintele zice că războiul a intrat într-o fază periculoasă de escaladare și că parteneriatul strategic dintre București și Washington trebuie aprofundat.
Un alt incident a implicat un serviciu de informații românesc. N-are legătură cu misiunea, dar e de panicat nițel. S-a supărat SRI-ul așa de tare pe Ludovic Orban, că a dat un comunicat generos. Un gest inedit, având în vedere că SRI-ul nu reacționează, de obicei, la nimic.
De unde s-au luat: Orban a fost întrebat la TV de ce ar avea Nicușor Dan încredere în PSD (având în vedere istoricul partidului). A răspuns că SRI și SPP au garantat că PSD va fi un partid de cursă lungă, care își va respecta înțelegerile cu Nicușor. Iar SRI s-a revoltat, l-a acuzat pe Orban că lansează acuzații nefondate, că are o atitudine regretabilă și iresponsabilă și un limbaj suburban.
De ce e de panică? Pentru că arată cât de scăpat de sub (auto)control este SRI și calitatea conducerii actuale a acestuia.
În timpul ăsta, Călin Georgescu s-a ales cu un nou dosar DIICOT. El a încercat, nici mai mult, nici mai puțin, decât să-i saboteze pe polițiști și procurori. A chemat un specialist și l-a pus să găsească aparatura cu care anchetatorii îi supravegheau vila, să o blocheze și să șteargă datele. DIICOT zice că l-au prins la timp și nu i-a ieșit tentativa.
Într-un climat politic extrem de instabil și irațional, Emilian Isailă scrie despre „păcatul originar” al președintelui Nicușor Dan, eroarea în urma căreia a ajuns izolat la Palatul Cotroceni, la mâna lui Sorin Grindeanu și a Olguței Vasilescu:
„Greșeala lui Nicușor Dan a fost că a crezut și a acționat, fiind convins că are dreptate, încercând să-și impună viziunea sa economică în fața tuturor.
Nu se știe dacă acest efort a fost generat dintr-un sentiment de rușine, de jenă, că a scris pe o bucată de hârtie, în fața camerelor de luat vederi, că nu va crește TVA, sau din convingerea că, în urma calculelor sale, exista o cale prin care deficitul României putea fi redus fără modificarea acestei taxe.
Această enigmă nu poate fi rezolvată decât de Nicușor Dan, dar după luni de scormonit pe culoarele întortocheate ale politicii românești, aici a fost păcatul originar”.
Mergem în Europa, unde sunt tot mai multe proteste mari. Avem Franța (a început de la condițiile din școli și s-a extins la nivel general din cauza săderii nivelului de trai), Belgia (programul de austeritate al guvernului afectează educația și tinerii), Italia (creșterile de prețuri), Portugalia (costul tot mai ridicat al vieții și explozia prețurilor la locuințe), Spania (criza locuințelor), Albania (corupție), Austria (reducerea bugetului pentru universități), Grecia (nemulțumiri față de scumpiri și salarii).
Cert este că oamenii ies în număr tot mai mare în stradă pentru că o duc mai prost, de la o zi la alta. Și nu mai este vorba de o problemă punctuală, internă și rezolvabilă pe termen scurt. Perspectiva unor crize de lungă durată, care se vor agrava, crește nivelul de anxietate la nivelul întregii Europe. Cu consecințe greu de anticipat.
Dintr-un alt unghi, Valentin Naumescu scrie despre schimbările socio-politice de pe Bătrânul Continent (o analiză consistentă și interesantă care merită citită):
„Europa este din nou sub asalt ideologic. Franța este probabil exemplul cel mai bun, dar nu este singura democrație sub presiune, ci este cea mai semnificativă și prestigioasă dintre toate democrațiile din UE.
Revenirea socialismului revoluționar în Europa, în multiplele lui forme de exprimare, vorbește nu doar despre criza centrului politic, a moderației și rațiunii, dar și despre ura care se revarsă în societate, alimentată de rețelele sociale instrumentalizate”.
Rămânem în Europa, pentru că avem și o alertă cibernetică majoră. Mai multe țări europene au închis preventiv, miercuri, site-uri ale instituțiilor publice, școlilor și spitalelor, după descoperirea a două vulnerabilități grave în PHP, o tehnologie folosită de numeroase site-uri, inclusiv de platforme precum WordPress.
Au fost afectate servicii din Franța, Germania, Olanda, Belgia și Finlanda. Problemele de securitate ar putea permite, în anumite condiții, pătrunderea atacatorilor pe servere și accesarea informațiilor stocate acolo.
Alerta vine după defecțiunea de marți a infrastructurii Google Cloud din Londra, provocată de o problemă de alimentare electrică, care a perturbat Revolut, bănci și unele servicii judiciare britanice. Miercuri, și rețeaua mobilă Orange din Franța a suferit o pană de amploare.
Nu există informații că ar exista o legătură între aceste incidente, dar efectele lor arată cât de repede pot deveni inaccesibile servicii cotidiene - plăți, transferuri, apeluri telefonice sau accesul online la instituții.
Iar Germania a ridicat nivelul de alertă și a confirma că amenințarea sabotajelor rusești împotriva armatei sale a ajuns la nivelul „semnificativ”, al doilea cel mai ridicat pe scara internă de risc.
Potrivit unei investigații Wall Street Journal, care citează oficiali europeni familiarizați cu evaluările serviciilor americane, Putin ar fi ordonat personal intensificarea sabotajelor împotriva statelor NATO. Campania ar urmări afectarea infrastructurii și a companiilor care sprijină Ucraina, cu riscuri pentru transporturi, livrările militare și siguranța populației.
A fost și ziua 1701 de război în Ucraina, zi în care SUA s-au „predat” în fața lui Vladimir Putin. Emisarul american Steve Witkoff a ajuns la Sankt Petersburg, unde s-a întâlnit cu liderul de la Kremlin. Acesta l-a informat că Rusia va trimite joi primul petrolier cu motorină către SUA și că vor urma şi alte transporturi.
Totodată, Putin i-a sugerat emisarului special o întrevedere în China cu președintele american Donald Trump. Witkoff i-a mulțumit lui Putin, numindu-l „un spirit umanitar”. Asta după ce secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că Ucraina nu ar mai fi existat fără sprijinul de miliarde de dolari oferit de Statele Unite.
Cifra zilei vine de la șeful Ryanair, Michael O’Leary, care a prognozat că, în următoarele 12 luni, urmează „cea mai mare creștere a tarifelor aeriene din istoria Europei”: „Cred că anul viitor vom vedea o creștere a tarifelor aeriene în Europa cu 10%, 15%, poate chiar 20%”. Cauza principală - companiile se confruntă cu facturi mai mari la combustibil, în urma conflictului din Orientul Mijlociu.
Încheiem ziua cu un experiment socio-politic care are loc în Serbia.
Studenții din Serbia încearcă să transforme aproape doi ani de proteste într-o schimbare de putere la alegerile din 25 octombrie. Ei nu candidează, dar au ales o listă de 250 de profesori, medici, cercetători, muncitori, artiști și activiști.
Candidații au trecut prin evaluări și interviuri, iar deciziile finale au fost luate prin vot în adunările studențești. Experimentul introduce astfel participarea directă în selecția viitorilor parlamentari, în locul nominalizărilor făcute de conducerile partidelor.
Argumentele în favoarea modelului sunt credibilitatea unei mișcări care nu cere funcții pentru propriii organizatori, posibilitatea de a aduce în politică oameni competenți din afara cercurilor de putere și mobilizarea celor dezamăgiți de partidele existente.
Principalele îndoieli privesc modul în care se vor desfășura lucrurile după o eventuală victorie. Oamenii uniți împotriva corupției pot avea opinii foarte diferite despre economie, Kosovo, Rusia sau integrarea europeană. |
