Regizorul român Cristian Mungiu a câștigat sâmbătă seară Palme d’Or, cel mai important premiu al Festivalului de Film de la Cannes, pentru lungmetrajul „Fjord”. Este al doilea Palme d’Or câștigat, după trofeul obținut în 2007 pentru „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. Și este al zecelea regizor cu o astfel de performanță în istoria festivalului.

„Fjord” urmărește povestea unei familii de români evanghelici stabilită într-o comunitate din Norvegia, unde intervenția serviciilor sociale, după acuzații privind disciplinarea copiilor prin violență, declanșează o ruptură dramatică între valori, instituții și moduri diferite de a înțelege familia, autoritatea și protecția copilului.

„Astăzi, societatea este scindată. Este divizată. Este radicalizată. Acest film este un angajament împotriva oricărui tip de fundamentalism. Este un angajament pentru lucruri pe care le invocăm foarte des, precum trauma, incluziunea și empatia. Sunt cuvinte minunate, dar trebuie să le aplicăm mai des”, spune Mungiu.

Presa internațională apreciază premiul ca fiind o performanță majoră pentru regizorul român și pentru cinematografia europeană, dar criticii au părerile împărțite. Unii spun că filmul este o dramă matură despre polarizare, toleranță și ciocniri culturale. Alții însă consideră că juriul a ales un câștigător prea temperat, mai puțin puternic decât alte titluri din competiție.

Întors acasă, Cristian Mungiu a zis așa: „Eu am rugămintea și pretenția ca statul român să dea mai mult înapoi culturii și cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. (...) Medalii și decorații am deja o valijoară de data trecută, îmi ajung, mulțumesc. (...) E un pic stânjenitor că, la 20 de ani după primul Palme d’Or, ne întoarcem acum și încă nu avem o sală de premieră unde să prezentăm acest film în București. (...) Mă interesează foarte mult ca filmul ăsta să nu fie confiscat în România ca propagandă, nici de tabăra ultra-conservatoare, nici de cea ultra-liberală”.

După ce ne-am bucurat, ne punem centurile de siguranță și ne pregătim pentru ziua de luni, când va fi pusă în dezbatere noua lege a salarizării unitare în sectorul public. Vine nu doar în plină criză politică, în care e greu de spus cine va susține cu autoritate dialogul cu diferitele categorii de bugetari și sindicatele, dar trebuie să fie și adoptată într-un timp record.

Proiectul de lege va fi pus în transparență decizională luni, iar de marți încep consultările cu sindicatele și familiile ocupaționale. Sunt alocate doar două săptămâni pentru consultări, definitivarea proiectului și trimiterea în Parlament. Adoptarea legii este jalon în PNRR, având ca termen de îndeplinire data de 1 iulie 2026. Dacă Parlamentul nu o trece la timp, pierdem 700 de milioane de euro.

Reforma salarizării bugetare înseamnă atât reașezarea unitară a veniturilor celor peste 1 milion de angajați ai statului (coeficienți, valori de referință, sporuri), dar și o reașezare a ierarhiilor din sectorul public: cine câștigă mai mult, cine rămâne pe loc, cine pierde privilegii, ce profesii sunt considerate esențiale și cât își mai permite statul să plătească.

Cert este că România încearcă să schimbe regulile salarizării publice într-un interval extrem de scurt, după ani în care sistemul a fost modificat prin excepții, derogări, decizii punctuale, hotărâri judecătorești și corecții succesive.

Deși PSD, PNL, USR și UDMR au semnat un acord politic pentru adoptarea legii salarizării până la finalul actualei sesiuni parlamentare, ceea ce urmează este extrem de imprevizibil. Iar adevăratul test al „păcilor” mediate de Cotroceni începe luni.

Declarația zilei vine de la vicepremierul  Tánczos Barna, care zice așa: „Avem o problemă în ceea ce privește raportul dintre salarizarea în administrația publică și cea din mediul privat. (...) Trebuie o ponderare în tot ce înseamnă majorări salariale, sporuri, privilegii. Trebuie eliminate, pe cât posibil. O salarizare corectă, decentă pentru administrația publică, dar nu ne mai permitem ca administrația publică să fie tot timpul în fața privatului în ceea ce privește nivelul de salarizare. (...) Trebuie să așteptăm să vină și sectorul privat din urmă și să ajungă din urmă sectorul public”. Ce să zic? Amin?

Legea salarizării nu este însă singura care ne pune probleme cu banii din PNRR. Am aflat de la premierul Bolojan că România negociază în aceste zile cu Comisia Europeană modificări în PNRR, pentru a ajusta jaloanele care nu mai pot fi îndeplinite până la termenul-limită (31 august) și a salva cât mai mulți bani europeni.

I-a convocat pe prefecți și pe primari, duminică și luni, pentru a afla stadiul exact al celor peste 15.000 de proiecte aflate în derulare. Cu inventarul făcut, urmează ca echipa tehnică a Guvernului, condusă de ministrul Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, să finalizeze până la 1 iunie negocierile cu Comisia Europeană.

În lume, Ucraina a trecut ziua 1551 de război, marcată de un atac masiv cu rachete și drone asupra Kievului. Rusia a atacat cu nu mai puțin de 600 de drone și 90 de rachete aeriene, maritime și terestre. Cel puțin patru persoane au murit, peste 80 au fost rănite.

Atacul a lovit - în Kiev și împrejurimi - clădiri rezidențiale, o școală, un cămin, un centru de afaceri, un supermarket, garaje, depozite și alte infrastructuri civile.

În plus, Volodimir Zelenski a anunțat că Rusia a folosit și o rachetă hipersonică Oreșnik, cu rază medie de acțiune și capacitate nucleară: „Trei rachete rusești asupra unei infrastructuri de alimentare cu apă, o piață incendiată, zeci de clădiri rezidențiale avariate, mai multe școli, iar el și-a lansat racheta Oreșnik împotriva Bila Țerkva. Sunt cu adevărat nebuni”.

Oficiali ruși au zis că atacul devastator a fost răspuns la bombardarea de către Ucraina a unui cămin din Starobilsk, oraș aflat sub ocupație rusă în Luhansk, unde ar fi murit 18 persoane. Ucraina spune că a lovit infrastructură militară și respinge acuzația că ar fi vizat civili.

Lideri mondiali și mai mulți miniștri de Externe au reacționat după atacul Rusiei. Aliații occidentali, inclusiv Canada, Finlanda, Moldova și statele baltice, au catalogat atacurile drept crime de război și acte de terorism de stat.

SUA s-au ocupat de conflictul din Iran în timpul ăsta. Într-un mod pe care l-am putea numi haotic sau năucitor. Mai întâi, Trump a anunțat că nu merge la nunta fiului său, în weekend, alimentând speculațiile că este iminentă reluarea atacurilor. Iranul a acuzat SUA că sabotează negocierile de pace. Trump a răspuns că sunt șanse 50 - 50 să încheie un acord cu Iranul: „Fie ajungem la un acord bun, fie îi arunc în aer”.

Replica Iranului a venit cu amenințarea unui răspuns „zdrobitor”, dacă Trump reia atacurile. Trump revine și zice că un acord cu Iranul este „în mare parte negociat” și Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă. Anunțul este contestat rapid de iranieni, care spun că afirmațiile lui Trump despre redeschiderea Strâmtorii Ormuz „nu sunt adevărate”.

Secretarul de stat american Marco Rubio plusează și declară că în ultimele 48 de ore au fost înregistrate progrese în negocieri și vești bune ar urma să vină în următoarele ore. După care, Trump scrie pe Truth Social că negocierile se desfășoară constructiv, dar nu se grăbește să încheie un acord: „I-am informat pe reprezentanții mei să nu se grăbească să încheie un acord în acest moment. Timpul este de partea noastră”.

Haosul se încheie cu declarația unui oficial al administrației americane, care spune la CNN că nu se așteaptă ca un acord între SUA și Iran să fie semnat astăzi, încă se negociază.

În timpul ăsta a avut loc și al treilea incident armat produs în apropierea lui Donald Trump în ultima lună. Un tânăr de 21 de ani, Nasire Best, a deschis focul lângă un punct de control al Secret Service de la Casa Albă. Agenții americani l-au împușcat mortal și în schimbul de focuri a fost rănit și un trecător.

Donald Trump se afla în Casa Albă în momentul incidentului. Best mai fusese arestat în iulie 2025, după ce ar fi încercat să intre fără autorizație printr-un alt punct de control al Casei Albe. Și avea și un ordin prin care i se interzicea să se apropie de zona respectivă.

Despre ce face Donald Trump în restul timpului scrie Axios. Mai exact, Donald Trump a creat un precedent fără echivalent în istoria modernă a SUA, al doilea mandat al său fiind o combinație între putere politică, profit privat și protecție instituțională.

În 250 de ani de istorie americană, SUA nu au mai avut un președinte în funcție care să se protejeze pe sine și familia sa de verificări fiscale, după ce a promovat politici care avantajează propriile afaceri și propriile portofolii de investiții. Mai mult, scandalul nu este ascuns, ci se desfășoară public, Trump asumând deschis faptul că familia sa face afaceri în timpul mandatului său.

Miza, potrivit Axios, este mai mare decât cazul personal al lui Trump. Președintele stabilește un precedent: devine acceptabil ca președinții și membrii familiilor lor să câștige miliarde din afaceri afectate direct de decizii guvernamentale, iar apoi să folosească Departamentul de Justiție pentru a obține protecție pe termen lung față de verificări fiscale.

Cifra zilei vine dintr-o țară în care se poate. Peste 50% este procentul cu care noul premier al Ungariei, Péter Magyar, își va reduce salariul (salariul brut lunar al premierului va ajunge la aproximativ 3,8 milioane de forinți, echivalentul a circa 10.500 de euro). Asta în timp ce pregătește tăieri de venituri pentru miniștri, parlamentari, primari și șefi ai companiilor de stat.

Guvernul vrea să limiteze inclusiv cheltuielile suplimentare decontate parlamentarilor pentru combustibil, cazare sau angajați. Péter Magyar le-a cerut aleșilor să nu utilizeze integral nici măcar aceste sume. El și-a justificat decizia prin diferența mare dintre veniturile politicienilor și cele ale populației. Salariul mediu brut în Ungaria este de aproximativ 640.000 de forinți pe lună, în jur de 1.630 de euro

Ne întoarcem la noi, unde avem o analiză realizată de Expert Forum și Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare care ne arată cum s-a reactivat rețeaua de manipulare politică pe TikTok în timpul crizei guvernamentale.

Raportul, care monitorizează perioada aprilie-mai 2026, arată că infrastructura online folosită pentru amplificarea unor mesaje politice în campania electorală nu a dispărut după alegeri, ci a continuat să funcționeze în momente de vulnerabilitate politică.

Câteva concluzii:

• în perioada 1 aprilie - 11 mai 2026, videoclipurile politice monitorizate au produs 101,9 milioane de vizualizări, 829.000 de distribuiri și 68.400 de comentarii.


• Mai mult de jumătate dintre comentarii (52%) erau grupuri de mesaje duplicate, iar dintre cei peste 267.000 de urmăritori ai conturilor care au produs acest conținut, 53,1% erau conturi goale, fără niciun videoclip postat.


• Cel mai mare grup de comentarii coordonate este construit în jurul lui Călin Georgescu - este promovată ideea alegerilor anticipate sau a formării unei majorități care să îl susțină pe Călin Georgescu fie ca premier, fie ca președinte.


• Conturile analizate urmăresc subminarea încrederii în UE, în programele europene precum SAFE sau fondurile de coeziune, dar și în Republica Moldova și Ucraina.


• Principalele ținte sunt premierul Ilie Bolojan (vânzarea țării), președintele Nicușor Dan (pe stil, gestică și „gafe”, și pentru sprijinul acordat R. Moldova și Ucrainei) și USR.

În timpul ăsta, în România reală, avem peste 10.500 de sesizări privind copii dispăruți în ultimul an, numărul fiind în creștere pentru al treilea an consecutiv.

Salvați Copiii România spune că cele mai multe cazuri (cca 60%) nu sunt răpiri sau dispariții cu risc infracțional imediat, ci plecări ale copiilor de acasă, din centre sociale, cămine școlare sau centre DGASPC. 97% dintre dispariții se încheie prin găsirea sau întoarcerea copiilor.

Dincolo de statistici, e important să conștientizăm că, dacă în cazul unui adult, plecarea voluntară poate sugera o alegere, în cazul unui copil, poate însemna că fuge de o situație pe care nu o mai poate gestiona sau caută în altă parte protecție, afecțiune, atenție ori un sentiment de siguranță.

Cele mai multe sesizări din ultimul an au vizat adolescenți. Din totalul celor 10.566 de cazuri, 8.140 au fost sesizări privind copii cu vârsta între 14 și 18 ani. Cele mai multe dispariții au fost înregistrate în București, Bihor, Constanța, Giurgiu și Iași.

Încheiem, totuși, ziua cu un grup de tineri de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București care a petrecut luni întregi proiectând o colonie spațială capabilă să susțină viața a 10.000 de oameni.

Proiect cu care au obținut locul al doilea într-un concurs internațional organizat de National Space Society și invitația de a-și prezenta proiectul în SUA, în fața unor foști astronauți NASA și specialiști din industria aerospațială. Echipa este formată din nouă elevi de clasa a X-a și doi de clasa a XI-a.

Proiectul lor, numit „Kepler X”, pornește de la ideea unei așezări spațiale care orbitează Titan, cea mai mare lună a lui Saturn. Adolescenții au imaginat o navă capabilă să susțină viața umană pe termen lung, într-un scenariu în care Pământul ar deveni greu de locuit din cauza suprapopulării, pandemiilor sau altor crize majore.

Evenimentele zilei

Știrile zilei

Nu rata azi pe SPOT

Life

Sport

Reflecția zilei: Șansa inteligenței umane

Nu memoria ne va salva în epoca AI. Ci există abilități ignorate care devin esențiale în secolul 21. Este concluzia neurocercetătoarei Hannah Critchlow, de la Universitatea Cambridge, care explică în noua sa carte, „The 21st Century Brain”, cum ne putem pregăti creierul pentru o lume care se schimbă rapid.

Ea spune așa, într-un articol publicat în BBC Future:

Într-o lume în care inteligența artificială poate scrie, calcula, rezuma și analiza în câteva secunde, avantajul uman nu mai stă în cât de multe informații putem acumula.

Tot mai importante devin abilități pe care le-am tratat mult timp ca secundare: flexibilitatea mentală, empatia, creativitatea, capacitatea de a tolera incertitudinea, grija pentru corp și energia creierului.

AI-ul a fost dezvoltat pornind și de la ceea ce știm despre creierul uman. Dacă folosim această cunoaștere invers? Dacă înțelegerea care a dus la dezvoltarea inteligenței artificiale poate fi folosită și pentru a scoate mai mult din inteligența biologică pe care o avem deja?

Întrebarea nu este doar cum ne adaptăm la AI, ci cum ne folosim mai bine propriul creier într-o lume în care mașinile devin tot mai performante.

Iar printre abilitățile esențiale în secolul 21, avem:

1. Flexibilitatea mentală: să învățăm, să ne adaptăm, să suportăm schimbarea


2. Inteligența emoțională și empatia: abilități „soft” care devin dure


3. Altruismul, care poate avea legătură și cu microbiomul - modul în care avem grijă de corp poate influența și felul în care gândim, simțim și ne raportăm la ceilalți.


4. Creativitatea: nu apare doar la genii, ci poate fi cultivată


5. Mișcarea fizică ajută creierul să rămână flexibil - mintea nu poate fi separată de corp. Mișcarea este și o investiție în capacitatea de a învăța, de a decide și de a ne adapta.


6. Energia creierului: de ce contează somnul, alimentația și mitocondriile - mai puțin zahăr, mai puține alimente ultraprocesate, mai multă grijă pentru ceea ce alimentează corpul și creierul.â


7. Toleranța la incertitudine - abilitatea psihologică a viitorului.

Concluzia generală: În secolul 21, un creier bine pregătit nu este cel care știe tot. Este cel care poate rămâne curios, calm, flexibil și atent chiar când lumea se schimbă mai repede decât ne-am dori. Și care este capabil să se schimbe fără să se piardă.

Adică o raportare inteligentă și înțeleaptă la AI ne face mai buni, mai sănătoși, mai de succes și mai umani?