Se simt atât de bine pesediștii la putere că nici nu mai au grijă la ce spun. De exemplu, ministrul Muncii, acest Manole care tot dărâmă ce nici măcar n-a construit el.
A zis mai întâi că sunt bani și vor crește pensiile în 2027, poate cu un 7% așa, impact bugetar de 9,6 miliarde de euro (vreo 1,85 miliarde de euro).
Apoi că se ocupă și de legea salarizării unitare, dar mai întâi să primească datele pe care nu le-a avut în ultimii ani, când a mai fost ministrul Muncii și nu a făcut nimic, astfel încât legea nu a fost gata și am pierdut banii din PNRR, vreo 770 milioane de euro. Ce date? Nivelul salariilor de la ordonatorii de credite (!). Și după ce o să aibă datele, se pune pe treabă.
Ce știe acum cu precizie e că toate salariile trebuie să crească, inclusiv cele ale demnitarilor. „Ar fi o ipocrizie să spun altceva”, a zis Manole, după care a argumentat că „revenirea economică trebuie să fie în beneficiul cât mai multor dintre cetăţeni”.
Se va ocupa și de alocații, dar cu simț de răspundere. Nu cu 20-30 de lei la toată lumea, deoarece „copilul meu și alte câteva zeci de mii de familii care câștigă bine în țara asta n-ar simți nicio diferență dacă alocația crește cu 20 sau cu 30 de lei”.
În final, voia să spună să fie creștere diferențiată, mai mult la cei care au mai mare nevoie. Dar a dat la iveală și poziționarea exclusivistă din capul domniei sale și numărul infim de familii din țara asta despre care crede că o duc bine. La nivel de zeci de mii or fi milionarii în euro?
Și mai e aproape rezolvată și problema cu calculul greșit al pensiilor (Curtea de Conturi a găsit probleme la calcul și a zis că peste 2 milioane de pensii ar fi fost calculate greșit, și în plus, și în minus). Atunci a ieșit scandal și președintele Casei de Pensii a zis că trebuie să ia la recalculat dosar cu dosar ca să facă o statistică clară.
Acum, Manole zice că a fost doar o mare problemă de comunicare, că nu e nicio pensie greșită și a pus o șefă nouă la Casa de Pensii, foarte profi, căreia i-a cerut să vină și să prezinte „situația reală”. Am mai pus o batistă pe țambal.
Că tot am pomenit de țambal, sunt pline rețelele de imaginile de la botezul celui de-al treilea copil al pesedistului Alfred Simonis, președintele CJ Timiș. Grindeanu a fost naș, au fost sute de invitați, a cântat Al Bano și la venire a fost paradă de blănuri pe umerii partenerelor pesediștilor. Olguța și Manda, Paul Stănescu, Rogobete și Manole de la Muncă, Rafila și soția au fost surprinși de camere la intrare.
Cea mai comentată, o blană de chinchilla purtată de Sorina Docuz, fosta soție a lui Robert Negoiță, despre care se tot spunea că e partenera lui Marcel Ciolacu, pe vremea când era premier. A negat atunci la greu. Acum a venit cu ea, ostentativ. Internauții au găsit prețuri la blana domnișoarei între 14.000 și 17.000 de dolari.
Problema e că majoritatea zdrobitoare a celor care și-au etalat bogăția și luxul sunt din fragedă pruncie lucrători la stat, trăiesc din salariu, cum ar veni. N-au lucrat în privat, iar dacă au soții cu firme, inevitabil sunt pe pierdere. Încep să mă întreb, oare de câte ori zic liderii pesediști stați liniștiți, sunt bani, avem bani, la cine se referă?
Până o să ne lămurim, ne întoarcem la ce s-a mai întâmplat în weekend. Am avut două drone care au intrat în România din Republica Moldova și șase județe au fost alertate. Armata a ridicat patru avioane F-16 și un elicopter, iar traficul aerian civil a fost perturbat. Una dintre drone a părăsit țara, cealaltă a fost observată ultima dată între Vaslui și Bacău și nu se știe ce s-a întâmplat cu ea, că nu a fost raportată o prăbușire.
Iar USR a avut Congres la Timișoara, unde și-a ales noua conducere și a stabilit ce va face cât e în Opoziție. Cei șapte vicepreședinți aleși, în ordinea numărului de voturi obținute, sunt Radu Miruță, Diana Buzoianu, Iulian Lorincz, Dan Barna, Radu Mihaiu, Irineu Dărău și Diana Stoica.
Au adoptat și o rezoluție, „Ne ținem de treabă. Ne ținem de cuvânt”, prin care partidul se angajează să se opună creșterilor de taxe și să propună alternative la legile PSD pe care le consideră nocive. Obiectivul este să revină la guvernare, într-o coaliție reformistă, fără PSD și AUR și având PNL partener egal.
A apărut și un sondaj Avangarde, care zice că PSD a crescut, după intrarea la guvernare. AUR rămâne primul, cu 35%, față de 36% în septembrie, urmat de PSD - 26%, în creștere de la 23%, PNL - 15%, față de 16%, USR - 10%, față de 8%, și UDMR - 5%, neschimbat.
Totodată, 50% dintre respondenți ar considera greșită decizia PNL de a vota învestirea Guvernului Niculescu, iar 78% cred că România merge într-o direcție greșită. Avangarde este deținut de sociologul Marius Pieleanu.
În plan extern, Polonia a ajuns la o confruntare deschisă pentru controlul Tribunalului Constituțional, instituția echivalentă CCR. Vineri, o judecătoare aleasă de actualul Parlament a anunțat suspendarea conducerii Tribunalului Constituțional, acuzată că împiedică noii judecători să lucreze. Președintele Karol Nawrocki, apropiat de fosta putere conservatoare, a denunțat o preluare ilegală, iar conflictul a provocat proteste și ciocniri cu poliția.
Miza este independența instituției care poate valida sau bloca legile. Premierul Donald Tusk spune că încearcă să repare o justiție politizată de precedenta guvernare, însă legalitatea suspendărilor este contestată inclusiv de Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului. Deși în esență are dreptate, Tusk trebuie să găsească o cale de a restabili încrederea în justiție, fără ca schimbarea puterii să însemne și schimbarea controlului politic asupra judecătorilor.
Iar în Ungaria, Péter Magyar a anunțat că deschide dosarele poliției secrete comuniste, o promisiune a tranziției democratice amânată timp de decenii. Începând din 4 noiembrie, documentele vor deveni accesibile publicului printr-o bază de date online, cu posibilitatea de căutare. Arhivele cuprind aproximativ 50.000–60.000 de nume, de la ofițeri și informatori până la persoane vizate pentru recrutare. În februarie 2027 urmează publicarea a circa 9.000 de dosare detaliate.
Astfel, ungurii vor afla cum a funcționat represiunea și cine a contribuit la ea. Magyar admite că dezvăluirile vor fi dureroase pentru multe familii, dar susține că „fără o confruntare cu trecutul nu poate exista o schimbare politică autentică”.
Și câteva informații pe scurt, care merită știute.
- Facturile la curent ar putea crește cu 10 - 22% față de aceeași perioadă a anului trecut, în funcție de furnizor și contract, estimează ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță, în timp ce la gaze ar urma să rămână apropiate de cele de iarna trecută.
- Canada și UE lansează „Alianța pentru Viitor”, un parteneriat economic, tehnologic și de securitate, deschis și altor țări, prin care urmăresc să-și reducă dependența de SUA.
- Se schimbă taxele pentru coletele din afara UE - de la 1 noiembrie dispare taxa românească de 25 de lei și intră în vigoare taxa europeană de procesare de 2 euro, care se adaugă celei vamale de 3 euro.
- Volkswagen suspendă temporar dezvoltarea modelului Golf electric la Wolfsburg, pentru reducerea costurilor, după ce grupul a raportat cea mai mare pierdere trimestrială din ultimul deceniu.
- The Guardian recomandă Transilvania printre opt destinații europene pentru vacanțe de iarnă fără schi, pentru drumețiile prin zăpadă, peisajele Carpaților, patrimoniul medieval și observarea animalelor sălbatice.
Avem și două teme pe care SpotMedia le propune spre dezbatere, două teme care nu se regăsesc pe agenda politicienilor.
România își pierde natura într-un ritm îngrijorător - 83% dintre habitatele de apă dulce evaluate în România sunt într-o stare nefavorabilă de conservare, iar țara nu are un sistem continuu și transparent de monitorizare a biodiversității. Degradarea râurilor, pădurilor și solurilor slăbește protecția naturală împotriva fenomenelor extreme, afectează recoltele și scumpește alimentele, generează cheltuieli pentru stat și pentru fiecare dintre noi.
Există și soluții, dar sunt mai mult excepții: la Mahmudia, restaurarea a 924 de hectare de zonă umedă a readus peștii, păsările și oportunitățile de venit din pescuit și turism. La Băile Tușnad, prevenția a redus pagubele raportate din cauza urșilor de la 41 în 2021 la zero începând cu 2023. Întrebarea este: cum finanțăm și extindem aceste soluții, înainte să plătim mult mai mult pentru consecințele degradării?
A doua: Oamenii care produc energie acasă trebuie să poată beneficia corect de investiția lor, iar sistemul energetic, de contribuția lor. Ori, la noi, ce se întâmplă? În august, bateriile au livrat într-o seară circa 630 MW, aproape cât puterea unui reactor de la Cernavodă, contribuția provenind în mare parte de la prosumatori. Acum, în ciuda creșterii prețurilor, prosumatorii primesc oferte de numai 11-22 de bani/kWh pentru energia livrată.
România are circa 400.000 de prosumatori, dintre care peste 200.000 au baterii. Pentru aceste gospodării, miza este recuperarea investiției și reducerea facturii, iar pentru întregul sistem, folosirea eficientă a energiei stocate în orele de consum maxim. De ce își bate statul joc de o resursă autohtonă importantă?
Încheiem ziua cu un pont de la unul dintre cei mai de succes antreprenori din România, Marius Ștefan, CEO și cofondator Autonom, invitat la podcastul SpotMedia.ro „Cum supraviețuim?”. Întrebat de Adriana Nedelea cum își gestionează temerile inerente într-o perioadă turbulentă cum e cea pe care o traversăm, Marius Ștefan a zis așa:
„Mie îmi place foarte mult și mă regăsesc mult în filozofia stoică. Și atunci când citesc știrile și mi se strânge un pic stomacul sau am o reacție negativă sau am orice fel de emoție legat de știrile pe care le citesc, îmi pun întrebarea: pot să influențez sau să schimb ceea ce citesc? Și dacă răspunsul este nu, atunci de ce să mă supăr? De ce să mă îngrijorez legat de treaba asta?
Și atunci, practicând filozofia stoică de aproape 20 de ani, citesc cu detașare. Nu mă opresc să mă informez, dar citesc cu detașare. Tot timpul trec prin acest filtru. Pot să schimb sau să influențez ceva din ce se întâmplă?
Practic, ce rămâne? Am citit știrile. Poate sunt lucruri unele cu potențial negativ asupra activității mele. Dar întrebarea e: ce pot să fac eu? Și prefer să-mi concentrez atenția și energia - a mea și a colegilor mei - unde am un cuvânt de spus, ceva de influențat, unde pot să fac ceva.
Cred că fiecare dintre noi, dacă ne-am concentra pe ce am putea să facem un pic mai bine, să livrăm ceea ce am promis, am putea să facem împreună o țară în care să ne dorim să trească și copiii noștri, nu doar noi”.
Aici puteți asculta integral podcastul. Să vă fie de folos! |
Reflecția zilei: „La urma urmei, Numărul Unu, suntem doar muritori”
A scris Chris Comerford, profesor universitar în comunicare și media la universitatea din Wollongong, în The Conversation, un omagiu pentru Sir Patrick Stewart, care a murit, la vârsta de 86 de ani. Pun aici doar câteva paragrafe, dar se citește tot dintr-o suflare. Și fără întrebare la sfârșit, fiecare cu întrebarea lui.
La finalul filmului Star Trek: Generations (1994), Jean-Luc Picard, interpretat de Patrick Stewart, privește epava navei USS Enterprise, pe care a comandat-o aproape un deceniu. Căpitanul îi spune secundului său, William Riker, interpretat de Jonathan Frakes:
„… timpul este un tovarăș care ne însoțește în călătorie și ne amintește să prețuim fiecare clipă, pentru că ea nu va mai reveni niciodată. Ceea ce lăsăm în urmă nu este la fel de important ca felul în care am trăit.”
Apoi zâmbește și adaugă: „La urma urmei, Numărul Unu, suntem doar muritori”.
Moartea lui Sir Patrick Stewart, săptămâna aceasta, ne amintește dureros de această condiție. Actor, om de teatru, interpret de referință al lui Shakespeare, profesor mutant și distins căpitan al Flotei Stelare, Stewart a lăsat o moștenire care depășește ecranul.
Stewart s-a născut în 1940, la Mirfield, în Anglia, și a crescut în sărăcie, în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial.
El și-a descoperit vocația pentru teatru încă din copilărie, datorită unui profesor de engleză care i-a remarcat talentul și unui volum cu piesele lui Shakespeare. La 15 ani, a părăsit școala și a început să joace în teatrul local. (...)
Deși avea să devină cunoscut pentru numeroase roluri în film și televiziune, formarea sa shakespeariană a rămas vizibilă în aproape fiecare interpretare. (...)
Pentru cei mai mulți, Stewart va rămâne însă unul dintre marii actori de film și televiziune, capabil să treacă firesc de la un registru la altul. (...) Două personaje se desprind însă din această carieră bogată.
Primul este Charles Xavier, profesorul și mutantul telepat din seria X-Men. Stewart l-a interpretat timp de peste 25 de ani, inclusiv într-o apariție postumă în Avengers: Doomsday, film programat să fie lansat în decembrie.
Profesorul X îmbina căldura părintească cu o inteligență calculată, care nu își dezvăluia întotdeauna intențiile. Era liderul empatic al unor oameni extraordinari, respinși, amenințați și răniți de societate pentru că erau diferiți.
Comerford vede în acest rol o legătură cu implicarea actorului în viața reală: sprijinul pentru comunitățile LGBTQ+ marginalizate și pentru supraviețuitorii violenței domestice. (...)
Celalalt mare personaj al lui Stewart este Jean-Luc Picard, căpitanul navei USS Enterprise, devenit ulterior amiral în universul Star Trek.
Stewart a preluat comanda navei în Star Trek: The Next Generation, în 1987. Era primul său rol important într-un serial american. Avea să îl interpreteze pe Picard în șapte sezoane, în patru lungmetraje și, mai târziu, în serialul Star Trek: Picard. (...)
Prin Picard, Stewart a creat un model de conduită într-un univers construit în jurul unui viitor utopic, în care oamenii își acceptă diferențele.
Picard era un lider respectat, explorator intergalactic, orator convingător, admirator al lui Shakespeare, diplomat atent și pasionat de arheologie. Era și un mare băutor de ceai, cu o comandă devenită celebră: „Ceai, Earl Grey, fierbinte”.
Căpitanul inspira speranță, curiozitate și dorința de a descoperi. El apăra idealurile Flotei Stelare, bazate pe explorare și comunitate, dar își încuraja echipajul și, prin el, publicul să caute cunoașterea.
Picard ne îndemna să rezolvăm problemele prin rațiune și empatie și să lucrăm pentru un viitor mai bun al omenirii. (...)
Stewart a trăit o viață pe care Picard ar fi admirat-o. El lasă în urmă o operă îndrăgită și amintirea unui om care s-a implicat constant în apărarea celor vulnerabili.
Acum, el pornește cu îndrăzneală acolo unde noi nu am ajuns încă. |
