Judecătorul Gheorghe Stan, cel care a determinat, marți, o nouă amânare a unei decizii CCR pe pensiile speciale ale magistraților, după ce și-a anunțat intrarea în concediu paternal, s-a prezentat, totuși, la ședința de miercuri. Pentru a vota o nouă amânare, a cincea. Motivul, de data asta: judecătorii CCR au nevoie de timp ca să studieze cererea Înaltei Curți de a sesiza Curtea de Justiție a UE.
ÎCCJ susține că legea ar putea încălca dreptul european și i-ar discrimina pe magistrați, dar precedentele de până acum arată că cel mai probabil CJUE va respinge o astfel de solicitare, legea nefiind încă în vigoare. De altfel, și CCR a mai respins până acum solicitări similare, pe aceleași considerente. Asta nu înseamnă că nu ar putea să își schimbe acum părarea și să blocheze reducerea pensiilor speciale ale magistraților pentru o perioadă de la câteva luni la doi ani. Noul termen este 18 februarie.
A reacționat ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, care a zis că nedreptatea este „vădită, evidentă şi inacceptabilă” și că „justiţia nu poate să fie capturată de un cerc de interese în jurul unei conduceri despre care există investigaţii în media care sugerează despotism şi partizanat politic”.
În schimb, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, cererile de suspendare a numirilor la CCR a judecătorilor Dacian Dragoș și Mihai Busuioc, inițiate de o avocată membră a partidului AUR.
La guvern, am aflat chiar dintr-un comunicat trimis de Mihai Jurca, șeful Cancelariei, că tăierile de cheltuieli anunțate din iulie anul trecut nu s-au făcut deoarece proiectul nu a trecut de Secretariatul General al Guvernului, condus de Radu Oprea (PSD).
Planul era să fie tăiate circa 40% din posturi, de la 176 la aproximativ 105, în Cancelaria premierului. Oprea susține că nu blochează reforma, ci e o problemă de forma juridică (nu poate să fie OUG, ci trebuie să fie HG). Zice că a returnat proiectul de OUG cu 8 pagini de observații tehnice și juridice. Jurca îl contrazice.
Dincolo de blocajul din guvern, subiectul a dat naștere și unui derapaj. Luat de val, Radu Oprea a comparat tăierile de posturi din guvern cu Auschwitz: „Eu nu tai. Oamenii au fost numere doar la Auschwitz. Eu mă uit la oameni. (...) Nu am mentalitate de stăpân de sclavi”. Vicepreședintele PNL Alexandru Muraru i-a cerut demisia, acuzând un „exces grav de ignoranță”.
Și un alt oficial guvernamental, Sebastian Burduja, fost ministru, acum consilier onorific al premierului Ilie Bolojan, a fost reclamat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, după ce a spus într-un interviu că „sunt trei tipuri de angajați la stat: incompetenți, hoți sau nebuni”. Declarația a provocat un val de critici, iar Burduja a revenit - ar fi vrut, de fapt, să spună că „sunt nebuni oamenii care aleg să rămână la stat deși ar putea primi salarii mult mai mari la privat”.
Avem și vești bune, Consiliul UE a adoptat deciziile pentru finanțarea prin Programul SAFE (Security Action for Europe) pentru opt state membre, inclusiv România. Țara noastră beneficiază de 16,68 miliarde euro, a doua cea mai mare alocare. Primele plăți urmează să fie făcute în martie 2026.
Iar Comisia Europeană a anunțat că vrea să transforme antenele 5G în sisteme de detectare a dronelor, bazate pe AI, într-un plan amplu de securitate la nivelul UE ce urmărește protejarea aeroporturilor, a bazelor militare și a infrastructurii critice. Propune și crearea unor echipe rapide de intervenție, la nivelul fiecărei țări, în caz de incidente majore cu drone.
La noi, s-a creat iar dezbatere după ce premierul Bolojan a zis că medicii cu facultate și rezidențiat la stat ar trebui să fie obligați să rămână „câțiva ani” să lucreze în România. Ca să „dai înapoi societății ce a investit în tine”.
Au reacționat rectorii universităților de Medicină, care au zis că se poate discuta despre un „mecanism de reciprocitate”, nu despre „legare de glie”, propunerea lor fiind să fie semnat un contract la intrarea în rezidențiat, cu obligația de a lucra o perioadă în zone sau specialități deficitare, dar cu opțiune de răscumpărare. Și să fie asigurate și posturi clare, spitale funcționale, locuință, mentorat, traseu de carieră. Altfel, ar fi doar o măsură care afectează libera alegere a locului de muncă și libera circulație.
De ce doar medicii? a venit o întrebare de la medici români din diaspora.
Avem și o condamnare definitivă. Lajos Kristof, profesorul din București cunoscut pentru că descoperea și lucra cu copiii cu inteligență peste medie sau cu nevoi speciale, a fost condamnat definitiv la 7 ani și 10 luni de închisoare pentru că a violat doi minori. Într-unul dintre cazuri, din 2024, a fost prins în flagrant. În primă instanță, primise o condamnare mai mare, de 13 ani și 3 luni de închisoare.
A fost și ziua 1449 de război. Volodimir Zelenski a anunțat că SUA au propus ca următoarea rundă de discuții Ucraina - SUA - Rusia să aibă loc săptămâna viitoare, iar negocierile să se concentreze pe problema teritorială. SUA ar fi propus înființarea unei zone economice libere ca zonă tampon în regiunea Donbas, o opțiune privită cu scepticism atât de Kiev, cât și de Moscova. Rusia nu a confirmat încă participarea.
Iar Parlamentul European a aprobat împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, care va fi asigurat prin împrumuturi comune ale UE. Ucraina va rambursa împrumutul după ce va primi despăgubiri de război de la Rusia. Cehia, Ungaria și Slovacia nu au fost de acord.
Încheiem ziua cu o poveste din The Guardian despre România care a găsit „Sfântul Graal” al tranziției energetice.
România a reușit una dintre cele mai rapide „decuplări” din lume între creșterea economică și emisiile de gaze cu efect de seră. Din 1990 până în 2023, intensitatea emisiilor raportată la PIB a scăzut cu 88%, iar emisiile totale au scăzut cu 75%. Î
ntre timp, PIB-ul real s-a dublat. România produce astăzi aproape de zece ori mai puține emisii pentru fiecare dolar generat în economie decât la finalul regimului comunist.
O parte din scădere a venit imediat după 1989, odată cu închiderea fabricilor și minelor ineficiente din perioada lui Nicolae Ceaușescu. Ulterior, aderarea la UE în 2007 a accelerat transformarea: standarde de mediu mai stricte, sistemul de tranzacționare a certificatelor de carbon, fonduri pentru modernizarea sistemului energetic.
România a extins energia nucleară, a dezvoltat unul dintre cele mai mari parcuri eoliene onshore din Europa și pregătește unele dintre cele mai mari parcuri solare din regiune. Însă va putea să susțină ritmul? |
Reflecția zilei: În căutarea conștiinței
Deutsche Welle are o analiză în care se întreabă dacă România mai e o democrație constituțională, după amânările repetate de la CCR pe pensiile speciale ale magistraților.
Câteva dintre argumentele pentru care n-ar mai fi democrație constituțională:
„Curtea Constituțională a României (CCR) face prin tradiție jocuri de interese: politice, economice, sistemice, pe mize de afaceri, de salvare a infractorilor, de favorizare a unor categorii de bugetari și chiar de schimbare a direcției de politică externă.
Curtea și-a demonstrat rareori apetența pentru democrație, preferând să rămână mai degrabă într-o penumbră periculoasă.
Majorități conjuncturale bazate pe pragmatism, nu pe principii, au transformat Curtea Constituțională într-un broker de putere, care nu-și asumă pe față orientările, ci încearcă mai degrabă să le ascundă, așa cum face acum cu Legea pensiilor magistraților. (...)
O țară în care Justiția funcționează deficitar, adesea protejând politicieni corupți sau oameni de afaceri ajunși la bani publici pe căi oculte, și în care Curtea Constituțională nu-și îndeplinește responsabilitățile nu poate fi considerată o democrație constituțională.
Atunci când o instituție cum e Curtea Constituțională nu mai funcționează, iar statul de drept e gripat, democrația începe să cedeze teren autocrației.
Curtea Constituțională e singura autoritate care veghează asupra Constituției, asigură echilibrul puterilor în stat, se pronunță asupra constituționalității legilor. Dar CCR nu-și mai îndeplinește aceste roluri esențiale.
În schimb, favorizează puterea juridică, nu vrea să dea soluții de constituționalitate pe legi importante și încet-încet schimbă echilibrul puterilor în stat”.
Dar cine-i poate obliga pe judecătorii constituționali să lucreze în favoarea țării? |
