Noul guvern și-a intrat în pâine și am aflat de la ministrul Muncii, Florin Manole, că cei cu pensii sub 3.000 de lei vor primi în decembrie a doua tranșă a ajutorului financiar (între 300 și 500 de lei) și că în 2027 vor fi indexate pensiile. Pentru că sunt bani, zice ministrul, costul total fiind estimat la 9,5 - 9,6 miliarde de lei.

Tot de la Manole am mai aflat că salariul minim rămâne 4.325 de lei brut la 1 ianuarie 2027, iar o eventuală majorare va fi discutată după primirea datelor de la Statistică. Și va continua și ajutorul de energie, dar pe o nouă legislație, care va fi gata într-o lună și jumătate.

Iar ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a făcut o declarație total neliniștitoare: „Nu-mi doresc. Nu-mi doresc taxe şi impozite noi, dar avem nevoie de sustenabilitate. În momentul când discutăm despre un program nou, care nu e bugetat, care trebuie finanţat, trebuie să avem şi o sursă pentru acel program nou pe care îl propunem. Trebuie să găsim surse de finanţare”.

Ministrul Educației, Sorin Costreie, este în continuare imaginativ. El ar vrea probe suplimentare la Evaluarea Națională, la discipline socio-umane și științe exacte, pe lângă Română și Matematică. Măcar zice că, dacă va fi adoptată, schimbarea ar trebui anunțată din timp, de exemplu pentru copiii care intră în clasa a V-a. Are și o problemă cu meditațiile („În clipa în care se fac masiv meditații, mie îmi arată că școala românească are o mare, mare problemă”), dar pentru asta, deocamdată, nu are nicio idee de soluție.

Iar ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, promite că în primele trei luni de mandat, va modifica felul în care sunt plătite gărzile medicilor: tarife care să crească pentru a doua și a treia gardă efectuată într-o lună și plata gărzilor rezidenților, începând din anul I.

În weekend am aflat și că Alexandru Toader, fiul fostului ministru al Justiției Tudorel Toader și lector la Facultatea de Drept din Iași, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, fiind acuzat de viol în formă continuată, agresiune sexuală, tentativă la agresiune sexuală și folosirea abuzivă a funcției în scop sexual.

Ar fi constrâns o studentă să întrețină acte sexuale, în noiembrie 2025, la biroul notarial și la facultate. Există și alte episoade în care discuțiile despre examene și restanțe ar fi fost urmate de invitații la întâlniri private, mesaje cu vizualizare unică și cereri de ștergere a conversațiilor. Unele studente ar fi acceptat întâlnirile de teamă că refuzul le-ar afecta notele sau promovarea examenelor.

Tudorel Toader a zis mai întâi că dosarul este un atac îndreptat împotriva sa, iar apoi că „Justiția se caută și se face în sala de judecată, nu la televiziune”.

Dincolo de agenda publică împinsă în față de politicieni, există probleme cărora nu li se acordă atenție decât atunci când explodează, creându-le un disconfort temporar. Două dezbateri, cu argumente și mergând în profunzime, pe care le-am propus pe SpotMedia.ro:

Violența în școli. O discuție cu psihologul Doru Marineanu în care acesta arată ce semnale nu trebuie ignorate la un copil sau un tânăr, pentru a nu se ajunge la violențe precum cele din ultima săptămână de la Bistrița, Târgoviște și Pitești. El spune că un copil liniștit, cu note bune, poate ascunde o suferință despre care adulții nu știu nimic. Și explică ce trebuie să facă școala pentru a proteja copiii și cum pot părinții să deschidă conversația pentru a ajunge la ei.

Dosar penal sau ajutor pentru tinerii prinși cu droguri? Un proiect de lege care propune înlocuirea răspunderii penale pentru deținerea drogurilor destinate consumului propriu cu amenzi a generat reacții virulente de la politicieni, asociații de părinți și biserică. L-am adus în dezbatere pe fostul șef antidrog Cătălin Țone, care explică de ce măsura ar putea încuraja consumul și îngreuna prinderea dealerilor. Dar și pe Marian Ursan, directorul Asociației Carusel, care arată cum dosarele penale compromit viitorul tinerilor fără să le rezolve dependența. Cei doi cad însă de acord asupra unui eșec: statul nu oferă suficientă prevenție și asistență. Și spun ce ar trebui schimbat pentru ca ajutorul să fie real.

Mergem în Europa, unde am avut încă un weekend de proteste.

• Franța: 410.000 de manifestanți, zic autoritățile, aproape 800.000 potrivit organizatorilor. Pentru școli mai bine finanțate și împotriva scumpirilor. 1.000 de arestări, după confruntări în mai multe orașe, deși au fost mobilizați 70.000 de polițiști.


• Spania: aproximativ 250.000 de oameni au manifestat pașnic la Madrid pentru protejarea pensiilor și serviciilor publice, pe fondul temerilor privind o posibilă privatizare parțială a sistemului de pensii. Au continuat și protestele pentru locuințe accesibile, cu o tabără instalată de aproape o lună în Puerta del Sol.


• Italia: mii de oameni au protestat față de scumpiri, cu confruntări la Bologna și tensiuni la Torino. La Roma, 63 de persoane au ajuns la poliție.


• Albania: mii de manifestanți au cerut demisia premierului Edi Rama, denunțând corupția. Protestatarii au atacat cu pietre și torțe, poliția le-a răspuns cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și gloanțe de cauciuc.


• Belgia: protestele pentru condiții mai bune în educație au degenerat în confruntări la Bruxelles, unde poliția a reținut nouă persoane.


• Portugalia: mii de oameni au cerut soluții pentru criza locuințelor.

O analiză The Conversation încearcă să răspundă la întrebarea: Ce îi împinge pe tineri în stradă? Sunt tot mai multe presiuni care se adună: școală tot mai competitivă, locuințe inaccesibile, nesiguranța locului de muncă și anxietate climatică, în timp ce sprijinul resimțit din partea familiei și colegilor scade. 40% dintre tinerii europeni sunt foarte îngrijorați de scumpiri și mulți iau în calcul emigrarea pentru o viață mai bună. Frustrarea crește și din sentimentul că viitorul lor este decis fără ca vocea lor să conteze. Dorința acestei generații, numită Z, este de a participa la decizii și de a schimba condițiile în care își construiește viața.

În lume, avem și alegeri cu miză mare. Patru alegeri, pe patru continente, în numai zece zile, ar putea schimba profund politica mondială, arată o analiză The Guardian. În toate cele patru scrutinuri - SUA, Serbia, Israel, Brazilia - sunt în joc regulile de bază ale democrației, într-un moment în care autocrația avansează într-un ritm alarmant la nivel mondial.

Potrivit Institutului V-Dem din Suedia, libertățile democratice de care se bucură, în medie, cetățenii lumii au coborât la niveluri întâlnite ultima dată în 1978, cu mult înainte de căderea Zidului Berlinului și de prăbușirea comunismului în Europa.

Această succesiune de patru alegeri decisive ar putea fie să oprească tendința, fie să o consolideze. În fiecare dintre ele, partidele prodemocrație se află în curse strânse cu lideri autocrați sau cu aspiranți la puterea autocratică. Rezultatele vor avea efecte în țările din jur și dincolo de acestea.

Duminică au fost alegerile din Serbia și Brazilia. În Serbia, a fost participare record - 67,6% la ora locală 19:00, cea mai ridicată din 1992. Mișcarea studențească, născută din protestele împotriva corupției după prăbușirea copertinei gării din Novi Sad, care a ucis 16 oameni în 2024, încearcă să învingă partidul lui Vučić la urne, cu o listă de candidați care include profesori universitari, actori și fermieri. Votul a fost marcat și de violențe. Primele estimări ale rezultatelor sunt așteptate în jurul orei 23:00.

Și în Brazilia, rezultatele sunt așteptate în noaptea de duminică spre luni. Aflați în sondaje aproape la egalitate, aici se înfruntă președintele de stânga Lula da Silva cu Flávio Bolsonaro, fiul fostului președinte Jair Bolsonaro. Miza este direcția politică a celei mai mari țări din America Latină: continuarea guvernării de stânga sau revenirea extremei drepte la putere și apropierea de administrația Trump.

În SUA, unde alegerile vor avea loc pe 3 noiembrie, consemnăm intrarea în campanie a fostului președinte Barack Obama, care a atacat administrația Trump pentru războiul din Iran și scumpiri: „După doi ani de haos, cruzime, corupție și incompetență, aveți ocazia să spuneți: «Ajunge!»”. În paralel, la un miting în Georgia, Trump le spunea susținătorilor: „Suntem în epoca de aur a Americii”.

Avem și o veste bună: un vaccin personalizat, dezvoltat de Moderna și Merck, ajută organismul să lupte cu cancerul. Practic, vaccinul este făcut după particularitățile tumorii fiecărui pacient și învață sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase rămase după operație. Într-un studiu cu peste 1.100 de pacienți cu melanom, o formă de cancer de piele, adăugarea vaccinului la imunoterapie a redus cu 42% riscul de reapariție a bolii sau de deces, comparativ cu imunoterapia singură.

Declarația zilei vine de la istoricul Yuval Noah Harari: „Noi suntem vacile viitorului”. Harari atrage atenția că, în 10-20 de ani, inteligența artificială ar putea construi sisteme financiare și juridice atât de complexe, încât oamenii să nu le mai poată înțelege sau controla. Comparația sa este simplă: o vacă poate fi vândută, iar viața ei se schimbă, fără ca ea să înțeleagă tranzacția care i-a decis soarta. La fel de dependenți de deciziile AI ar putea deveni oamenii.

Încheiem ziua cu lumea care se schimbă: inteligența artificială ne poate face să ne „amintim” lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. Într-un experiment MIT cu 200 de participanți, oamenii au văzut fotografii originale, apoi versiuni modificate cu AI. Cei care au privit imaginile modificate și transformate în clipuri și-au format aproximativ de două ori mai multe amintiri false decât cei care au revăzut fotografiile originale. Mai mult, aveau și mai multă încredere că își aminteau corect.

Concluzia îngrijorătoare este că un fals convingător poate ajunge să fie păstrat în minte ca o amintire reală. Experimentul arată cât de vulnerabilă poate deveni memoria noastră când întâlnește imagini fabricate: siguranța cu care spunem „îmi amintesc că am văzut” nu garantează că lucrurile s-au petrecut astfel.

Evenimentele zilei

Știrile zilei

Nu rata azi pe SPOT

Life

Sport

Reflecția zilei: Cornul abundenței

Într-un interviu, Ilie Bolojan a dezvăluit că a blocat, în ultima ședință a cabinetului său, un proiect cu cheltuieli uriașe de protocol al ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii).

Documentul apăruse pe ordinea de zi fără să fie anunțat. Instituția intenționa să cheltuiască aproape 200.000 de euro pentru a obține o funcție internațională pentru cineva din conducere. A retras proiectul și spune că speră ca nici noul guvern să nu-l aprobe.

Ce prevedea concret proiectul? Anexa publicată chiar de Pavel Popescu, vicepreședintele ANCOM, care l-a atacat pe Bolojan susținând că era un proiect pentru România, nu pentru cineva din ANCOM, arată că urmau să se cheltuiască maxim 860.000 de lei, cu TVA, pentru promovarea candidaturii României la Consiliul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, la o conferință din Qatar.

Pe ce s-ar fi dus banii:

• 300.000 de lei - masă tradițională pentru 1.000 de invitați, la 300 de lei de persoană;


• 200.000 de lei - program artistic românesc în timpul recepției;


• 155.000 de lei - spațiul recepției, amenajarea, echipamentele tehnice, bannerele și florile;


• 140.000 de lei - 1.500 de cadouri;


• 30.000 de lei - zece autocare pentru transferul participanților de la conferință la recepție;


• 20.000 de lei - expedierea și transportul cadourilor, materialelor promoționale și celor pentru amenajare;


• 15.000 de lei - 1.500 de materiale promoționale tipărite.

Ce zice Pavel Popescu: cheltuiala este justificată, „candidatura este a ROMÂNIEI, nu a unei persoane!”, banii proveneau din bugetul propriu al ANCOM, Bolojan a sabotat eforturile diplomatice ale țării.

Cu această ocazie, am aflat, tot de la Popescu, despre precedentul din 2018, pe care îl invocă în apărarea bugetului propus:

„În anul 2018, când România a candidat pentru al șaptelea mandat consecutiv în Consiliul ITU, în Dubai, ANCOM a plătit pentru susținerea candidaturii suma de 842.000 lei, cu doar 18.000 de lei mai puțin decât propusesem noi prin HG-ul depus inițial.

La 8 ani distanță, pentru același obiectiv, când costurile nu s-au dublat ci s-au triplat, am încercat să propunem un buget mai mult decât decent, aproape identic, pentru atingerea acestui obiectiv de țară.”

Nu pot să nu mă întreb: oare ce excedent ar avea România, dacă am opri hemoragia de sume uriașe justificate prin interesul pentru țară? Cum ar arăta oare o hartă a eficienței administrației, dacă am face, ca la firmele private, centru de profit și costuri pe fiecare proiect justificat prin interesul național? Și de unde vin banii ANCOM? I-a adus vreun Popescu de acasă?