E cutremur politic în Germania, după ce AfD - extrema dreaptă - a obținut o victorie fără precedent în Saxonia-Anhalt, land din estul Germaniei. AfD a primit aproximativ 44,4% din voturi (mai mult decât dublu față de 2021), în timp ce CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz, s-a prăbușit la circa 18% (de la 37,1%), iar social-democrații au coborât sub 9%.
Asta în condițiile în care prezența la urne a fost de circa 76%, un nivel-record. Nu a fost, așadar, o victorie produsă de absenteism, ci rezultatul unei mobilizări puternice.
AfD a câștigat clar, dar nu are automat și guvernarea. Dacă nu obține majoritatea mandatelor și nu găsește un partener, celelalte partide pot încerca să formeze o coaliție foarte largă pentru a menține „cordonul sanitar” din jurul său. Dacă negocierile eșuează, sunt posibile un guvern minoritar, o perioadă îndelungată de blocaj sau chiar alegeri anticipate.
În cazul în care AfD ar prelua conducerea landului, ar fi primul guvern regional condus de extrema dreaptă în Germania după Al Doilea Război Mondial. Schimbarea s-ar simți direct în școli, poliție, administrație și cultură, domenii controlate în mare măsură de landuri. Partidul propune deportări mai rapide, restrângerea integrării migranților, separarea unor copii refugiați în clase speciale și o orientare „patriotică” a educației.
La nivel central, Saxonia-Anhalt are patru voturi în Bundesrat, camera care reprezintă landurile. AfD nu ar putea să blocheze singur legile Germaniei, dar ar avea pentru prima dată o poziție directă în procesul federal.
Rezultatul reprezintă și o lovitură grea pentru cancelarul Friedrich Merz: AfD demonstrează că poate trece de 40%, în timp ce partidele tradiționale sunt obligate să construiască alianțe tot mai complicate pentru a o ține în afara puterii.
La nivel de discurs, în timp ce discuția se concentrează pe ce trebuie făcut pentru a ține extrema dreaptă departe de guvernare, tot mai mulți se întreabă cât de democratic e ca, după rezultatul obținut, AfD să nu aibă niciun cuvânt de spus.
Vicepreședintele Parlamentului European Nicu Ștefănuță spune că votul german trebuie privit și ca un avertisment pentru România: „Coșmarul este real. Nu mai speculați că auriștii sunt umflați în sondaje, dar că omul nu va vota așa ceva”.
El spune că a trecut vremea vorbitului (numai) despre democrație și statul de drept. Oamenii vor lideri credibili, planuri clare și răspunsuri la problemele zilnice. Altfel, măsurile economice suportate de cei vulnerabili vor transforma nemulțumirea în vot pentru extremiști.
Tot în weekend, emisarii lui Trump - Steve Witkoff și Jared Kushner - au mers într-un turneu de două zile la Moscova și Kiev. Sâmbătă, la Kremlin, Vladimir Putin a arătat de la început cine controlează scena. Americanii au sosit dimineața, dar au fost primiți abia seara, după ce liderul rus și-a bifat fără grabă programul, inclusiv inaugurări prin videoconferință.
Discuția a durat peste trei ore și a fost prezentată de ambele părți drept „constructivă”, însă Putin nu a dat niciun semn că renunță la condițiile sale. A invocat victoriile armatei ruse și „cauzele profunde” ale războiului – formula prin care Moscova cere teritorii ucrainene, neutralitatea Ucrainei și limitarea capacității sale militare.
Singurul rezultat imediat a fost o pauză temporară a atacurilor asupra celor două capitale, menită să asigure deplasarea negociatorilor. S-a discutat și despre o posibilă cooperare economică ruso-americană, iar în delegația SUA s-a aflat un oficial responsabil de sancțiuni.
Witkoff și Kushner au ajuns apoi la Kiev cu trenul, prin Polonia. Imaginea a avut o puternică încărcătură simbolică: după numeroase vizite la Kremlin, cei doi au intrat pentru prima dată oficial în Ucraina pe ruta feroviară folosită de liderii străini de la începutul invaziei.
La Kiev s-a discutat despre reluarea negocierilor, garanții de securitate și reconstrucție, dar și despre nevoile urgente pentru iarnă: apărare antiaeriană, rachete Patriot și protejarea sistemului energetic.
Weekendul nu a adus pacea și nici măcar un acord de încetare a focului. A redeschis însă canalul diplomatic și ar putea pregăti o nouă rundă de negocieri. Concluzia cea mai sinceră a venit de la Zelenski: „Se pare că războiul va continua”.
La noi, intrăm în săptămâna în care am putea avea o nouă nominalizare de premier. A treia încercare a lui Nicușor Dan. Președintele zice că simte că a venit momentul „să tranșăm problema”. La nivel declarativ, PSD îl susține pe Sorin Grindeanu, iar PNL, USR și UDMR merg cu Siegfried Mureșan, chiar dacă niciunul nu are securizate cele 233 de voturi necesare.
Pe surse sunt vehiculate ca variante cu profil economic: Alexandru Nazare, Radu Burnete și un independent al cărui nume ar fi fost transmis confidențial partidelor. A apărut și numele fostului șef al eMAG, Iulian Stanciu, dar acesta spune că nu a discutat cu președintele și că funcția nu îl interesează.
În plus Nicușor Dan a convocat luni CSAT să discute despre apărarea României - de la planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2027–2036, până la consolidarea prezenței militare a SUA în România.
Weekendul a adus și o premieră în turneul prin care Călin Georgescu încearcă să-și păstreze vizibilitatea: primele refuzuri publice de asociere cu el. Georgescu tot străbate târgurile și piețele țării și zice că vrea să promoveze producătorii locali, agricultura și satul românesc. Sâmbătă, la Codăești (Vaslui), a fost întâmpinat de peste 1.000 de persoane, inclusiv susținători aduși cu autocarele din alte județe. După care, s-a împotmolit.
Conducerea de la fabrica de mobilă Marcomovas a transmis public că nu și-a dat acordul pentru vizită și că refuză să-l primească. La Lipovăț, reprezentantul bisericii i-a transmis că poate intra în lăcaș și se poate ruga ca orice credincios, dar nu poate organiza activități politice nici în biserică, nici în curte. Și Episcopia Hușilor a precizat că nu primise și nu aprobase o asemenea solicitare. Georgescu nu s-a mai dus nici la biserică.
Avem și câteva știri importante, pe scurt:
- Premieră pentru Europa. Compania germană Isar Aerospace a plasat cinci sateliți pe orbită cu racheta Spectrum, lansată din nordul Norvegiei. Este prima misiune orbitală comercială reușită de pe continentul european cu o rachetă dezvoltată privat. Reușita este importantă pentru că Europa încearcă să-și reducă dependența de SpaceX și de alți furnizori străini.
- Mită pentru examene la Medicină. Doi asistenți universitari de la Facultatea de Medicină a Universității Ovidius din Constanța au fost arestați preventiv, iar două studente sunt cercetate sub control judiciar. Procurorii susțin că cel puțin 15 studenți ar fi plătit între 600 și 2.500 de euro pentru promovarea unor colocvii și examene la Anatomie. Suma totală identificată depășește 37.100 de euro.
- Pragul climatic de 1,5°C va fi depășit. Un nou raport ONU arată că lumea nu mai poate evita depășirea acestui prag în următorii ani. Asta nu înseamnă că eforturile trebuie abandonate: fiecare zecime de grad în plus aduce fenomene extreme mai severe, pierderi mai mari pentru natură și un risc crescut de schimbări ireversibile. Diferența dintre 1,5°C și 2°C înseamnă, în realitate, două lumi foarte diferite.
- Autostradă continuă între București și Bacău Nord. Odată cu deschiderea Nodului Bacău Nord și a ultimilor patru kilometri ai variantei ocolitoare, cei aproximativ 311 kilometri pot fi parcurși integral pe A3 și A7, în mai puțin de trei ore.
- Scumpiri în cascadă la carburanți. Benzina a ajuns la 9,73–9,79 lei pe litru și se apropie de pragul de 10 lei. Motorina costă deja 10,19–10,25 lei, după ce două scumpiri consecutive au anulat în numai două zile reducerea de 17 bani obținută prin diminuarea accizei. Creșterile sunt alimentate de cotațiile internaționale și de costurile mai mari pentru aprovizionarea cu petrol.
Iar declarația zilei vine de la George Clooney, a fost făcută la Festivalul de Film de la Veneția și, deși actorul se referă la America, se potrivește pentru majoritatea lumii în care trăim.
„Există un cuvânt grozav, kakistocracy, care înseamnă o țară condusă de oamenii cei mai puțin calificați. Cred că poate avem acum o kakistocrație, dar vom trece și peste asta.
Astăzi există ideea că cruzimea este la baza tuturor lucrurilor și că a fi crud și nepoliticos face parte din distracție. Care mai este simțul decenței? Unde a dispărut simțul decenței? Vom trece și peste asta și vom ieși mai buni.”
Și pentru că începe școala, încheiem cu un sfat de la psihoterapeutul adlerian George Chiriacescu. Pentru acest nou început de an școlar, putem să ne propunem ca acasă să nu devină a doua școală pentru copii, iar fiecare rezultat, un nou verdict.
Încurajarea nu înseamnă să-i spunem copilului că orice face este minunat, ci să-l ajutăm să descopere că poate încerca, poate să nu-i iasă, poate corecta și poate încerca din nou, fără ca fiecare rezultat să devină o judecată asupra valorii sale.
Vor greși copiii, probabil vor greși și profesorii și, aproape sigur, vom greși și noi. Nu trebuie să începem anul promițând că, de data aceasta, vom face totul perfect. Poate că este suficient ca anul acesta să nu ne mai fie chiar atât de frică să greșim. |
Reflecția zilei: Unde scrie?
Victor Pițigoi se apropie de împlinirea a 100 de ani și este colaborator al echipei SpotMedia de peste 20 de ani. În 2025, a fost intervievat de The Guardian într-un proiect dedicat supraviețuitorilor celui de-Al Doilea Război Mondial. Acum, la aproape 100 de ani, ne vorbește din experiență și cu mult umor despre secretul longevității, așa cum îl vede el.
„Vecinii, prietenii, rudele se uită la mine ca la o piesă din Muzeul de Antichități și-mi dau târcoale cu o întrebare, chinuitoare nu numai pentru ei, dar și pentru mine: cum de am ajuns aici? Ce am făcut eu în viață? Am fost vegetarian? Vegan? Am băut minimum 3 litri de apă pe zi? Am făcut sport? Am evitat zahărul, sarea și grăsimile? De la ce plăceri ale vieții m-am abținut?
Răspunsul meu la toate acestea este dezolant pentru majoritatea curioșilor: n-am făcut nimic. Pur și simplu, nu m-a preocupat problema longevității. Am trăit cum am vrut, am mâncat ce mi-a plăcut și cât mi-a plăcut, am băut idem.”
„N-aș vrea să i se pară cuiva aceste rânduri ca fiind un fel de frondă, o răzvrătire împotriva discipolilor lui Hipocrat, pe care îi respect și cărora le datorez în mare măsură sănătatea mea. Dar mi-a încolțit în minte gândul despre secretul longevității că nu s-ar ascunde în ce faci, ce mănânci și ce bei, ci mai degrabă într-o nevinovată zicală: ce ți-e scris pe frunte ți-e pus”.
„Ca urmare, se pare că viața unui viitor centenar ca mine nu a fost influențată într-atâta de ce am mâncat și am băut în anii antebelici, apoi în cei ai războiului, de seceta anilor 1946-1947, de foametea care a urmat, de ocupația sovietică, de cutremure, de pustiul rafturilor goale din magazinele comuniste, cât a fost determinată de factorul ADN, ceva complicat și greu de înțeles pentru un simplu homo sapiens ca mine”.
Nu declanșăm o dispută pe relevanța exemplului personal vs recomandările specialiștilor și felul în care s-au schimbat vremurile.
Dar am în minte cuvintele unui om care a traversat un secol fără un pic: „Am trăit cum am vrut. (...) Ce ți-e scris pe frunte ți-e pus”. Nu-i o perspectivă care ne reduce mult din griji și simplifică lucrurile? |
