Contemplăm situația, în minivacanța de 1 Mai, în așteptarea săptămânii care ne va aduce mai multe răspunsuri.
Pe 5 mai vom afla dacă trece moțiunea de cenzură depusă de AUR și PSD și cade guvernul Bolojan. Având în vedere că a adunat peste 250 de semnături și are nevoie de 233 ca să treacă, ar fi o adevărată lovitură de teatru să pice la vot. Sunt însă unii care zic că o șansă infimă ar exista.
Dacă trece moțiunea, președintele Nicușor Dan a promis că va convoca rapid partidele la consultări, pentru a debloca situația politică. Vom afla atunci, în sfârșit, mai multe despre intențiile (strategia?) președintelui.
Va milita pentru refacerea coaliției cu un alt premier agreat de PSD (poate tehnocrat?), va scoate din joben o variantă în care să susțină rămânerea în fruntea guvernului a lui Ilie Bolojan (circulă și astfel de variante-speranță pe rețele)? Cert este că după acest episod al nominalizării premierului, vom avea niște date certe pentru a ne forma o opinie argumentată despre politicianul Nicușor Dan, dar și despre reperele și limitele acestuia.
Deși nu pot fi excluse total din ecuație, variantele guvern AUR - PSD și alegeri anticipate au șanse infime să devină realitate.
În ce-l privește pe Ilie Bolojan, în cea mai recentă declarație pe subiect a spus că, „în situația în care se va ajunge la o consultare post-moțiune, vom lua mandatul de la conducere și îl vom prezenta președintelui.
Putem să fim într-o guvernare, dar nu într-o coaliție cu PSD. Sau dacă cineva din conducerea PSD și-ar asuma răspunderea, atunci PNL trebuie să caute o alternativă și să construiască un pol de modernizare, care într-o situație-limită poate fi construit și din opoziție”.
El a lăsat să se înțeleagă că ar exista și o șansă să nu treacă moțiunea, deoarece „mulți parlamentari care au intrat pe diferite liste au început să înțeleagă care sunt problemele românilor și ce pot ei să facă pe viitor”. „Este posibil ca ei să se strângă într-un grup, dar nu pot face predicții”, a spus, prudent, Bolojan.
Avem însă în acest moment și câteva certitudini.
1. Situația economică se deteriorează accelerat. Leul s-a depreciat puternic în raport cu euro (dar și în raport cu celelalte valute importante), din cauza crizei politice. BNR a cotat joi moneda europeană la 5,1417 lei, cel mai mare curs leu-euro din istorie. Miercuri, euro era cotat la 5,1004 lei, iar la începutul săptămâni a fost 5,0927 lei.
Purtătorul de cuvânt al BNR, Dan Suciu, a confirmat că situația are legătură cu incertitudinea în ce privește guvernarea, dar spune că presiunile pe curs ar mai putea dura câteva zile, după care, datele arată că va urma o calmare a pieței.
Rămâne de văzut dacă piețele se vor calma în orice condiții. Într-o amplă analiză a situației din România, Politico scrie că dacă votul de săptămâna viitoare va duce la căderea prim-ministrului Ilie Bolojan, va urma o perioadă de instabilitate care va amenința perspectiva economică deja fragilă a țării.
2. Societatea civilă este într-o stare mai degrabă de letargie. Deși conștientizează miza momentului, riscul de a abandona reforma și reducerea corupției (în faze mega incipiente și reversibile), acțiunile concrete se lasă așteptate.
3. De la PSD ne putem aștepta la orice, din cauza mediocrității și ticăloșiei liderilor. Clasa politică în ansamblu este incapabilă de a prioritiza binele comun chiar și în situații critice (fiind din acest punct de vedere surclasată de alegători, care s-au mobilizat, într-un final, atunci când a fost nevoie).
În timpul ăsta, vin noi dovezi despre disfuncționalitățile din justiție și politică.
Dosarul Mineriadei din iunie 1990 (când protestele din Piața Universității au fost reprimate violent de forțele de ordine și de minerii aduși în Capitală) se întoarce din nou la Parchetul Militar, după o decizie a Înaltei Curți.
Instanța a invocat probleme la modul în care au fost descrise faptele și analizate probele în rechizitoriul refăcut de procurori. Iar judecătorul Mihai Mihalcea a decis excluderea unor probe importante din dosar, inclusiv declarațiile date de inculpați în fața Comisiei parlamentare de anchetă.
La peste 35 de ani de la acele momente, cauza nu a fost niciodată analizată pe fond de o instanță, dosarul fiind retrimis la Parchet de mai multe ori în ultimii ani, inclusiv după trimiterea în judecată din 2017 și reluarea anchetei în 2020.
De asemenea, dosarul 10 August (când Jandarmeria a intervenit în forță împotriva protestatarilor la mitingul din Piața Victoriei) este pe cale să fie blocat.
Asta pentru că, chiar înainte de prima sentință, judecătorul de caz a formulat o cerere de abținere, invocând faptul că, în afara activității profesionale, este seminarist al avocatului Mircea Sinescu, apărătorul foștilor șefi ai Jandarmeriei Sebastian Cucoș și Cătălin Sindile.
Miza este uriașă: dacă cererea este admisă, dosarul ar putea fi repartizat unui nou complet, iar administrarea probelor ar trebui reluată. Doar că faptele de abuz în serviciu se prescriu în octombrie 2026, iar o reluare de la zero ar face practic imposibilă pronunțarea unei sentințe la timp.
Comunitatea Declic avertizează că precedentul ar fi extrem de periculos: în alte dosare penale, inculpații ar putea încerca să blocheze judecata înainte de verdict prin angajarea unui avocat aflat într-o relație profesională cu judecătorul cauzei.
Și Nicușor Dan a sesizat CCR pe legea care modifică regulile de guvernanță corporativă pentru companiile de stat. Președintele contestă prevederea care stabilește că cheltuielile de reprezentare, transport, diurnă și cazare făcute de directori, administratori sau membri ai consiliilor de supraveghere „în scopul exercitării mandatului” nu mai sunt considerate beneficii.
În prezent, aceste tipuri de cheltuieli erau încadrate la beneficii și plafonate la maximum două indemnizații brute lunare pe an. Noua prevedere deschide calea unor decontări „discreționare și nelimitate”, cu impact direct asupra banului public și profitului companiilor de stat.
Modificarea nu exista în forma plecată de la Guvern, ci a fost adăugată ulterior, la Camera Deputaților.
De remarcat și că Ilie Bolojan încearcă să „împingă”, pe ultima sută de metri, o parte din modificările promise.
În ședința de guvern de joi, a fost aprobat proiectul de lege care interzice cumulul pensiei cu salariul în sectorul bugetar. Mai exact, cei cu pensii speciale, de serviciu și militare, dacă vor să lucreze în continuare la stat, trebuie să renunțe la 85% din pensie, pe perioada activității. Prevederea nu afectează sectorul privat și nici pe cei cu pensii contributive. Proiectul de lege va fi trimis la parlament, cu solicitarea să fie adoptat în procedură de urgenţă.
Iar MAE va declasifica 5.376 de dosare de la începutul anilor ’90, care acoperă primele alegeri libere, mineriadele din iunie 1990, vizita istorică a Regelui Mihai din 1992, reunificarea Germaniei, prăbușirea URSS și formarea CSI.
Declarația zilei vine de la ministrul de Externe, Oana Țoiu: „Românii au dreptul să știe cu adevărat istoria tranziției României. Prea multe lucruri au rămas prea mult timp nespuse, neclare și în aerul închis al lipsei de informații pot crește conspirațiile și neîncrederea. Transparența nu mai este doar despre trecut, ci despre lecții învățate și baza de memorie colectivă pe care putem construi viitorul. (...) O democrație matură nu se teme de propria istorie, ci o publică spre consultare cetățenilor și o studiază“
În lume, tot instabilitate. Blocada navală a SUA sufocă exporturile Iranului. Depozitele de pe uscat sunt aproape pline, iar Teheranul este nevoit să își stocheze țițeiul pe mare, pe petroliere. Pe final de aprilie, doar câteva petroliere au reușit să iasă din Golful Oman. Scăderea exporturilor este drastică, cu aproximativ 80% față de martie.
În aceste condiții, preţurile petrolului Brent, reperul global, au depăşit pragul de 125 de dolari pe baril joi dimineaţă, în timp ce preşedintele SUA, Donald Trump, ia în calcul extinderea blocadei asupra porturilor iraniene.
Iar inflația în Zona Euro a crescut de la 2,6% la 3% în ultima lună, din cauza scumpirii energiei, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Creșterea economică a fost una modestă, +0,1%, în primul trimestru.
Ce s-a schimbat în Iran în două luni de război? O analiză Reuters arată că Iranul are acum o structură de conducere profund schimbată. Deciziile majore sunt luate de către Gardienii Revoluției, iar noul lider religios are mai mult un rol formal, de a le legitima.
Între timp, noua pasiune a lui Donald Trump este să amenințe statele europene că își va retrage trupele americane de pe teritoriile lor. A început cu Germania, au urmat Italia și Spania.
Doar că, scrie New York Times, amenințările lui Trump nu mai sperie ca altădată. De exemplu, Germania și-a accelerat puternic investițiile militare și nu mai este dependentă în aceeași măsură de protecția militară a SUA.
În plus, din cei 68.000 de militari pe care SUA îi au în Europa, 36.400 sunt în Germania. Iar infrastructura de aici este esențială inclusiv pentru operațiunile SUA în Orientul Mijlociu. Astfel, din retragerea trupelor, cel mai mult ar pierde chiar SUA.
La tabloul global se alătură și China, care a atras atenția SUA că problema Taiwanului rămâne „cel mai mare punct de risc” pentru relațiile bilaterale, într-o discuție telefonică dintre Marco Rubio și ministrul chinez de Externe, înaintea summitului Donald Trump – Xi Jinping. FT consideră, totuși, că întâlnirea nu va duce la schimbări majore, întrucât rivalitățile de lungă durată sunt profunde și complexe.
Și a intrat în vigoare, la 1 mai 2026, acordul UE - Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay). Se creează astfel una dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, cu peste 700 de milioane de consumatori. Pentru firmele europene, inclusiv cele românești, înseamnă taxe vamale mai mici și acces mai ușor pe piețele din America de Sud.
Acordul rămâne însă controversat, mai ales în agricultură. Fermierii europeni se tem de concurența produselor mai ieftine din Brazilia și Argentina, în special la carne, în ciuda contingentelor stabilite de UE. Acordul trebuie aprobat și de Parlamentul European, putând suferi modificări.
Încheiem ziua cu juriul internațional al Bienalei de la Veneția, care a decis să demisoneze în bloc, după ce organizatorii au acceptat ca Rusia să revină la ediția din 2026.
Membrii juriului spun că nu pot gira participarea unor țări ai căror lideri sunt acuzați de Curtea Penală Internațională de crime grave, indicând explicit Rusia și Israel. Pavilionul Rusiei fusese închis din 2022, după invadarea Ucrainei, iar redeschiderea lui a provocat o criză majoră în jurul Bienalei.
După demisia juriului, organizatorii au decis ca premiile „Leul de Aur” să fie acordate de public, nu de un juriu. Și-au motivat decizia spunând că vor ca Bienala să rămână „un loc de armistițiu” pentru artă, cultură și libertate artistică. |
Reflecția zilei: Ce-mi pasă mie? Voi fi mort
Scrie The Atlantic, citând surse de la Casa Albă, că preşedintele american Donald Trump se consideră de-acum „cel mai puternic om din toate timpurile” şi se plasează alături de cei mai mari cuceritori din istorie, ca Alexandru cel Mare, Iulius Cezar sau Napoleon Bonaparte.
„El vrea să ne amintim de el ca de cel care a realizat lucruri imposibile pentru alţii, mulţumită tăriei sale de caracter şi voinţei sale ieşite din comun”, a declarat un apropiat al lui Donald Trump.
Locatarul Casei Albe, care afirma până acum că rivalizează cu unii dintre cei mai iluştri predecesori ai săi, ca George Washington şi Abraham Lincoln, se percepe de-acum ca un personaj total ieşit din comun, fără precedent în istoria mondială, prin puterea sa.
„El se află în mod clar într-o fază de dezinvoltură totală”, a rezumat, mai prozaic, alt apropiat al administraţiei americane.
Publicația remarcă și că Trump face tot ce poate ca să lase o amprentă fizică a trecerii sale pe la Casa Albă - de la construirea unei viitoare săli de bal, ale cărei coloane şi aureturi evocă Roma antică, şi până la emiterea unei monede de aur care-i va purta profilul, cu ocazia marcării a 250 de ani de independenţă.
Va dori, oare, să desemneze şi un succesor, care să-i păstreze această amprentă pe plan politic, atunci când va pleca de la Casa Albă? - se întreabă The Atlantic.
Un posibil răspuns vine de la un colaborator apropiat care povestește că în timp ce Trump căuta un partener de cursă în 2024, a încercat să-l convingă să aleagă pe cineva care să contribuie la continuarea mişcării sale politice.
Trump i-a replicat „Ce-mi pasă mie? Voi fi mort”.
Dincolo de faptul că lui Trump i se potrivește mănușă, nu e ăsta cel mai bun criteriu - simplu și clar - de evaluare a calibrului politicienilor? Și a oamenilor în general? |
