Evenimentele s-au precipitat după summitul grotesc din Alaska, unde precupețul Donald Trump l-a repus pe criminalul de război Vladimir Putin pe covorul roșu al diplomației mondiale. Și apoi și-a mai dat și nota 10 pentru ce a făcut.
Despre negocieri, Steve Witkoff, trimisul special al Casei Albe, a spus într-un interviu pentru CNN că Putin ar fi acceptat garanții de securitate pentru Ucraina „tip Articolul 5” împotriva unei noi invazii rusești, referindu-se la clauza NATO care prevede apărarea colectivă în cazul unui atac asupra unui stat membru. De asemenea, el a promis o lege prin care să se angajeze să nu mai invadeze alte teritorii din Ucraina sau din Europa.
În ce privește „schimbul de teritorii”, pe surse a apărut că liderul rus vrea retragerea completă a Kievului din regiunile estice Donețk și Lugansk, în schimbul unei promisiuni de înghețare a liniilor frontului în sud, în regiunile Herson și Zaporojie și a cedării unor mici suprafețe de teren ocupat de ruși în regiunile Sumî și Harkov.
Witkoff a numit aceste aspecte „progrese semnificative” care l-au determinat pe Donald Trump să renunțe la ideea cererii unei încetări imediate a focului și să propună varianta unui „acord amplu și rapid de pace”.
Răspunsul lui Zelenski a fost că este exclus să cedeze Donețk, pe care Putin încearcă să îl ocupe de 12 ani, iar „linia de contact este cea mai potrivită pentru a discuta”, referindu-se la actuala linie a frontului.
El a pus accent pe garanțiile de securitate ce vor fi oferite Ucrainei, dar și pe necesitatea să înceteze luptele, înainte de a începe negocierile. Exact ceea ce Putin vrea să evite și nu știm dacă Trump i-a validat sau nu dorințele.
Ajuns acasă, Putin a zis că summitul a fost „oportun” și „foarte util”, că a discutat despre originile și cauzele „acestei crize” (războiul din Ucraina - n.m.), iar o soluție trebuie construită tocmai pe eliminarea cauzelor inițiale. Cam atât.
După ce a vorbit din avion, pe drumul de întoarcere din Alaska, cu Volodimir Zelenski, dar și lideri UE și NATO, Trump l-a invitat din nou, luni, în Biroul Oval, pe președintele Ucrainei.
Volodimir Zelenski a acceptat, dar în weekend a avut mai multe întâlniri și discuții cu principalii parteneri ai Ucrainei și au stabilit ca de data aceasta, președintele ucrainean să fie însoțit de cancelarul german Friedrich Merz, președintele finlandez Alexander Stubb, președintele francez Emmanuel Macron, premierul italian, Giorgia Meloni, premierul britanic Keir Starmer, secretarul general al NATO, Mark Rutte și președinta CE, Ursula von der Leyen. Au stabilit și o strategie și limitele peste care nu vor să treacă în negocierile ulterioare cu Vladimir Putin.
The Guardian o numește „echipa de vis a Europei” și scrie că obiectivul ei este „să arate un front unit și să-l convingă pe Trump să se distanțeze de pozițiile pro-ruse adoptate după doar câteva ore de discuții cu Vladimir Putin în Alaska”.
Dat fiind că indiferent ce spune, nu te poți baza că Trump o să și facă, rămâne de văzut cum va evolua întâlnirea cu miză uriașă de luni de la Washington.
După întâlnirea Coaliției de Voință de duminică, la care a participat prin videoconferință și președintele român, Nicușor Dan a declarat că România și-a exprimat disponibilitatea de a contribui la oferirea unor garanții solide de securitate pentru Ucraina.
Pe subiect, un punct de vedere interesant exprimă în The Atlantic jurnalista și istoricul Anne Applebaum. Ea spune că Donald Trump nu are „nicio carte de jucat” în relația cu Vladimir Putin și nu există niciun motiv să facă vreo înțelegere cu acesta. Mai exact, „Dacă SUA nu sunt dispuse să folosească instrumente economice, militare sau politice pentru a sprijini Ucraina, dacă Trump nu pune nicio presiune diplomatică pe Putin și nu aplică noi sancțiuni asupra resurselor rusești, atunci dorința sa de a fi perceput drept făcător de pace poate fi ignorată fără probleme”.
La noi, remarcăm un mesaj amplu, video, transmis de premierul Ilie Bolojan aparent pentru a comunica nevoia de reforme, dar mai degrabă adresat partenerilor de coaliție. El spune că mai trebuie făcute multe reforme și că partea de corecții bugetare va fi finalizată cel târziu la începutul anului viitor, când vom trece la faza de „reconstrucție”.
Următoarele șase luni sunt foarte importante, a mai spus premierul, anunțând, în context, că investițiile pe care le va face statul vor fi selectate în funcție de efectul lor real asupra economiei, iar programul Anghel Saligny va avea bugete multianuale. Acum, buzduganul a fost aruncat, vedem luni (când e o altă ședință a PSD) unde nimerește.
Tot Bolojan a spus, pentru Bloomberg, că reformele trebuie făcute „într-o succesiune rapidă”, pentru că dacă nu reducem rapid cheltuielile, România riscă intrarea în incapacitate de plată. În plus, primul reper decisiv este în octombrie, când UE va analiza planul de reducere a deficitului propus de România. Despre Bolojan, Bloomber a scris că „și-a asumat rolul de simbol al austerității”.
Între timp, agenţia internaţională de evaluare financiară Fitch a reconfirmat ratingul suveran al României la nivelul BBB-/ F3 pentru datoria pe termen lung şi scurt în valutǎ, menţinând însǎ perspectiva negativă. Ne-au ajutat apartenența la UE și evoluția pozitivă a PIB. Punctele negative au venit din deteriorarea semnificativă a finanţelor publice, cu un deficit fiscal mare şi o creștere rapidă a datoriei publice.
Interesant și un studiu, realizat de NielsenIQ și World Data Lab, care arată că românii din Generația X – cei născuți între 1965 și 1980 – generează 27% din cheltuielile naționale. Ponderea este peste media globală, estimată la 24%, ceea ce arată rolul important pe care acest segment îl joacă în economia locală. Generația X are o atitudine prudentă asupra banilor, prinsă între nevoile copiilor și sprijinul pentru părinți. Doar 4% spun că pot cheltui liber, față de 11% la nivel global. Totuși, 44% își permit ocazional achiziții de plăcere, iar 59% aleg uneori produse premium în locul variantelor mai ieftine - peste media globală (54%), dar sub nivelul milenialilor români (62%).
Încheiem ziua cu un progres remarcabil în direcția decodării gândurilor. Un computer conectat la electrozi implantați în creier poate interpreta nu doar cuvintele rostite sau cele pe care o persoană încearcă să le rostească, ci și pe cele doar gândite, fără intenția de a fi spuse.
În prezent, acuratețea nu permite conversații fluente în timp real, dar cercetătorii sunt optimiști că tehnologia va evolua. Pentru pacienții care nu își pot folosi vocea, acest progres ar putea fi revoluționar.
Însă, avertizează autorii studiului, este esențial ca dezvoltarea să fie însoțită de reglementări stricte pentru protejarea confidențialității gândurilor.
Și un supliment de final de zi: Geoffrey Hinton, supranumit „nașul inteligenței artificiale”, spune că aceasta se poate transforma într-un pericol la adresa omenirii și are o soluție pentru a preveni acest lucru: modelele ar trebui dezvoltate cu „instincte materne”, astfel încât să trateze oamenii ca pe propriii „copii” și să-i protejeze, nu să-i domine.
|
Reflecția zilei: Testul
Povestește Adrian Stanciu despre ce revelație a avut după alegerile ratate din decembrie 2024, după ce și-a dat seama de polarizarea radicală a societății, oamenii nemaifiind permeabili la argumente, opiniile exprimate fiind aproape de natura unor credințe religioase.
A stat el pe gânduri, după care a venit cu o demonstrație despre cum se transformă opiniile în ideologii, devenind doar sursă de conflict, și ce putem face ca să oprim această spirală infernală.
Pe scurt, pașii sunt: formarea convingerii, întărirea convingerii, apartenența, radicalizarea, închiderea la realități alternative (merită citită argumentația).
Și aici vine constatarea cea mai interesantă: „Un efect corolar al celor de mai sus e că educația nu ajută. Cu cât cineva e mai educat, cu atât e mai capabil să-și explice sieși că viziunea sa despre lume e corectă și are multiple date, fapte și exemple cu care să-și susțină punctul de vedere și cu atât mai ușor îi va fi să găsească eventualele fisuri în argumentele celorlalți. Din acest motiv aceste credințe nu pot fi schimbate cu argumente.
Dacă vreți un studiu de caz perfect al celor de mai sus, uitați-vă la ce s-a întâmplat în pandemie, în mare parte din cauza abordării ei dezastruoase de către marea majoritate a guvernelor. (...)
Nu scriu toate astea din perspectiva că eu sunt imun sau imunizat la fenomen. Nu sunt. Sunt expus la fel de mult ca oricine altcineva. E drept, cred că e mai greu să devin captiv, pentru că sunt conștient de mecanism și de cât de ușor e să cazi pradă lui.
Eu am pentru mine un test acid al credințelor mele și vi-l propun și vouă. Sună așa: „ce fel de informație ar trebui să primesc pentru a îmi schimba această convingere?”
Apoi mă uit la acea informație. E ea una chiar posibilă? Sau am ridicat cumva bariera dubiului, a punerii la îndoială, la înălțimi așa de mari încât e probabil că nimic nu va ajunge acolo. Cu alte cuvinte, am convingeri falsificabile?
Pentru că dacă nu, atunci ele nu sunt convingeri ci ideologii. Iar ideologiile, în covârșitoarea lor majoritate, sunt periculoase și pentru noi ca indivizi, dar și pentru noi ca societate”.
Deci, am convingeri falsificabile?
|
