Dacă zâmbim zilele astea e ceva în neregulă cu noi? Lumea pare într-un haos total, iar România capturată de corupție, mediocritate, ticăloșie și nesimțire, nu neapărat în ordinea asta. Partea bună este că nu prea ține nimic de ce am putea noi să facem, așa că putem alege să ne protejăm cum știm mai bine până o trece și apocalipsa asta de rit nou.
După ce a blocat bugetul, cu amenințări și scrâșnete, PSD a fost de acord astăzi cu varianta propusă de Bolojan: trec ajutoarele sociale pentru pensionari și persoane vulnerabile, dar se amână plata unei părți a drepturilor salariale câștigate în instanță de magistrați. Că nu sunt bani pentru toate și nu ne permitem să crească deficitul.
Circa 2,8 milioane de pensionari cu pensii sub 3.000 de lei vor primi un ajutor între 600 și 1.000 de lei, în două tranșe, în aprilie și decembrie. De asemenea, crește indemnizația pentru aproape 300.000 de copii din familii monoparentale, cu venituri reduse sau cu dizabilităţi.
Este vorba de o cheltuială de circa 1,1 miliarde de lei, bani care vor fi luați de la Înalta Curte de Casație și Justiție (800 mil. lei) și de la Ministerul Public (300 mil. lei). Urmează să fie amânate la plată diferențe salariale și sporuri câștigate în instanță retroactiv de magistrați pentru perioada 2010–2022. La finele anului 2025, Ministerul Finanțelor a anunțat că statul mai are de plătit magistraților circa 10,6 miliarde lei, eșalonat până în 2029.
Sorin Grindeanu s-a declarat satisfăcut, dar s-a plâns că a fost nevoie de prea multă tensiune. Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a zis că „este o victorie pentru persoanele vulnerabile”. Așa să fie?
S-a decis și o tăiere suplimentară din bugetele alocate ICCJ și Ministerului Public, de încă 1 miliard de lei, bani care vor fi redirecționați către bugetele locale din 30 de orașe, inclusiv cele 6 sectoare din București, care să acopere datoriile la proiectele contractate prin PNRR.
A fost adoptat și un amendament prin care se pune în aplicare parțial rezultatul referendumului din București, dând mai multă putere Primăriei Generale în împărțirea banilor (Nicușor Dan anunțase de anul trecut că nu promulgă altfel bugetul).
Astfel, din cota de 99% a impozitului pe venit colectat în Capitală, 85% ar urma să rămână la Consiliul General al Municipiului București, care va împărți banii între PMB și primăriile de sector, 14% direct Primăriei Generale, iar 1% CJ lfov. Este aplicat doar parțial deoarece inițial era vorba de transferarea tuturor taxelor la PMB, înclusiv cele pentru locuințe și mașini.
Dezbaterile în plenul reunit au început joi seara și, dacă nimic nu va interveni în ultimul moment în Coaliție, e de așteptat ca proiectul de buget pe 2026 să treacă vineri de parlament.
Cu banii din Justiție rămâne de văzut ce se va întâmpla, deoarece Înalta Curte a anunțat deja că dă în judecată Guvernul Bolojan pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești. Procesul nu e de așteptat să dureze până ce faptele se prescriu.
În timpul ăsta, lumea este tot mai afectată de consecințele economice ale războiului din Orientul Mijlociu.
În a 20 a zi de război, au fost atacate rafinării și instalații de gaze în Israel (rafinăria de petrol din Haifa), Qatar (Ras Laffan, principalul hub de gaze), Kuweit (două rafinării), Emiratele Arabe Unite (o instalație de gaze), Arabia Saudită (două rafinării).
Experți citați de Financial Times au spus că reparațiile la complexul din Qatar, cel mai mare din lume, vor dura între trei și cinci ani și vor costa 26 de miliarde de dolari. Ei au avertizat că ar putea urma o „apocalipsă” pe piețele energiei, în condițiile în care unitatea furnizează o cincime din cantitatea de GNL furnizată pe plan mondial.
Donald Trump a amenințat Teheranul că îi va distruge cel mai mare zăcământ de gaze din lume, South Pars, dacă va ataca din nou instalația de gaz lichefiat din Qatar.
De cealaltă parte, Israelul a atacat zăcământul de gaze South Pars din Iran, iar Trump s-a grăbit să asigure că SUA „nu știau nimic” despre atac. Însă CNN şi Wall Street Journal, citând oficiali americani şi israelieni, arată că SUA nu numai că au știut, dar Trump a și aprobat operațiunea, în încercarea de a presa Teheranul să deblocheze strâmtoarea Ormuz.
Atacurile au dus la explozia prețurilor la petrol și gaze. Administrația SUA a spune că ar putea ridica sancțiunile pentru petrolul iranian aflat în tranzit, pentru a tempera prețurile. În plus, Trump a cerut Israelului să nu mai lovească instalațiile de perol și gaze ale Iranului.
Marea Britanie, alături de Franța, Germania, Italia, Țările de Jos și Japonia, au anunțat că sunt pregătite să participe la eforturi internaționale pentru asigurarea tranzitului navelor prin Strâmtoarea Ormuz, fără a detalia cum.
Și Johann Wadephul, ministrul de Externe al Germaniei, a avertizat asupra consecințelor indirecte ale războiului din Iran: o posibilă criză alimentară și un nou val de refugiați care ar veni în Europa.
Un final nu se întrevede prea curând. Pentagonul a cerut Casei Albe aprobarea unei finanțări suplimentare de aproximativ 200 de miliarde de dolari pentru războiul cu Iranul. „Este nevoie de bani ca să omori oamenii răi”, a spus secretarul Apărării, Pete Hegseth. Pentagonul are deja un buget de peste 950 de miliarde de dolari.
Iar popularitatea lui Trump se prăbușește. Doar 38% dintre americani aprobă activitatea lui Trump, în timp ce 59% o dezaprobă, cifrele fiind și mai mici când vine vorba de economie. Administrația respinge datele negative și susține că sprijinul public rămâne solid pentru președintele Trump care „a făcut progrese istorice nu doar în America, ci și în întreaga lume”.
Trump face nu doar progrese istorice, ci și gafe istorice. Ultima, la întâlnirea din Biroul Oval cu prim ministrul Japoniei, Sanae Takaichi. Întrebat de un reporter japonez de ce nu a informat aliații înainte de a lansa atacurile asupra Iranului, Trump a răspuns: „Nu am dezvăluit nimănui deoarece am vrut ca aceasta să fie o surpriză. Cine știe mai multe despre surprize decât Japonia? Tu de ce nu mi-ai spus despre Pearl Harbor?”. Sanae Takaichi a fost vizibil incomodată de răspunsul lui Trump, dar nu a răspuns.
Atacul, lansat de Japonia imperială la 7 decembrie 1941 asupra bazei navale americane Pearl Harbor din Hawaii, a dus la moartea a peste 2.400 de americani și a determinat intrarea SUA în cel de-al Doilea Război Mondial. SUA au învins Japonia în august 1945, la câteva zile după ce bombele atomice lansate la Hiroshima și Nagasaki s-au soldat cu peste 200.000 de morți.
Ne întoarcem la noi, unde s-au scumpit din nou carburanții. Pentru prima dată, motorina premium a depășit pragul de 10 lei/l, în timp ce motorina standard a ajuns la 9,38 - 9,54 lei/l. Benzina standard se cumpără cu 8,79-8,81 lei/l, iar cea premium, cu 9,38-9,40 lei/l.
Și se anunță deja noi scumpiri. Cam cu 10% ar putea crește prețul pâinii și al produselor de panificație, până la finalul acestei luni, a anunțat președintele Rompan, Aurel Popescu.
De la Bruxelles, președintele Nicușor Dan a anunțat că în circa o săptămână, guvernul va interveni cu măsuri pe piața combustibililor, fără să detalieze. A zis doar că s-au discutat mai multe variante în CSAT, la nivel guvernamental, dar și cu actorii din piață.
Nu e de mirare că OCDE a calculat și a ajuns la concluzia că la vârsta de 50 de ani, românii au o speranță de doar 13 ani de viață sănătoasă, nivelul fiind printre cele mai reduse din statele OCDE. Recomandă reguli mai stricte şi taxe mai mari pentru vânzarea alimentelor nesănătoase, a tutunului şi a alcoolului, dar și accent mai mare pe prevenţie şi reducerea costurilor din sistemul de sănătate.
Totuși, facem noi ce facem, dar suntem mai fericiți. România a urcat un loc în topul celor mai fericite țări, faţă de 2025, clasându-se pe 34 din aproape 150 de ţări. Calculat pe o medie de trei ani, indicele fericirii ia în considerare şase factori: PIB-ul pe cap de locuitor, speranţa de viaţă în condiţii bune de sănătate, sprijinul social, libertatea de a face alegeri de viaţă, generozitatea şi percepţia corupţiei.
Declarația zilei vine de la președintele Nicușor Dan, după întâlnirea cu secretarul general al NATO, Mark Rutte. A spus așa: „Am discutat despre securitatea României şi securitatea Alianţei. (...) Reîntăresc pentru românii care se uită la noi că România este o ţară sigură, chiar mai sigură”.
Iar cifra zilei arată că statul român a acumulat restanțe de peste 4,1 miliarde de lei către companii pentru concedii medicale decontate cu întârziere, deși legea obligă la rambursarea sumelor în cel mult 60 de zile.
Încheiem ziua cu Finlanda, cu cea mai fericită țară din lume pentru al nouălea an consecutiv.
Renumită pentru mii de lacuri, cultura saunei şi sistemul său de protecţie socială foarte dezvoltat, ţara cu 5,6 milioane de locuitori se bucură de un nivel ridicat de încredere în autorităţi şi de un nivel scăzut de inegalitate.
„Avem o natură nealterată, iar pacea şi liniştea care domnesc aici sunt probabil principalul nostru atu care explică de ce se trăieşte atât de bine aici”, spune Karolina Iissalo, 30 de ani, în timp ce își sărbătorește ziua de naştere într-o saună publică din centrul oraşului Helsinki. |
Reflecția zilei: Efectul fluture
Scrie Anne Applebaum în The Atlantic:
„Donald Trump nu gândește strategic. Nici nu gândește istoric, geografic sau măcar rațional.
Nu leagă acțiunile pe care le face într-o zi de evenimentele care au loc săptămâni mai târziu.
Nu se gândește la modul în care comportamentul său într-un loc va schimba comportamentul altor oameni în alte locuri.
Nu ia în considerare implicațiile mai largi ale deciziilor sale. Nu își asumă responsabilitatea atunci când aceste decizii merg prost.
În schimb, acționează din capriciu și impuls, iar atunci când își schimbă părerea – când apar noi impulsuri și noi capricii – pur și simplu, minte despre ceea ce a spus sau a făcut anterior.
În ultimele 14 luni, puțini lideri străini au reușit să accepte că o persoană fără strategie poate fi, totuși, președintele Statelor Unite.
Cu siguranță, murmurau analiștii de politică externă, Trump gândește dincolo de momentul prezent. Cu siguranță, șopteau diplomații, aderă la o ideologie, la un tipar, la un plan.
Au fost aruncate cuvinte - izolaționism, imperialism - în încercarea de a plasa acțiunile lui Trump într-un context istoric.
S-au scris articole solemne despre presupusa importanță a Groenlandei, de exemplu, ca și cum interesul lui Trump pentru insula arctică nu ar fi derivat în întregime din faptul că pare foarte mare pe o proiecție Mercator.
Săptămâna aceasta, ceva s-a rupt”.
(După care face un sumar al deciziilor stupide, agresiunilor inutile, jignirilor împărțite de Trump cu generozitate - unicul lui tip de generozitate - în toate colțurile lumii. Un sumar care - chiar și acum - pare, mai degrabă, un roman distopic despre o lume de neimaginat înainte de revenirea lui Trump. Încă nu reușim să ne dezmeticim și să credem pe deplin că aceasta este, totuși, realitatea. )
Mă gândeam citind textul Anne Applebaum la cât de mult șovăim să spunem lucrurilor pe nume, să numim un fapt, un gest, o decizie, o atitudine exact așa cum e. Preferăm să presupunem, în loc să vedem clar faptul și efectele lui în simpla legătură de cauzalitate.
Uneori pentru că ne e teamă să nu greșim și nu fim luați în râs. Alteori pentru că nu vrem să acceptăm că ne-am înșelat sau nu vrem să vedem lumea așa cum e, pentru că credem că nu am putea-o suporta.
Adevăru-i că e un act de curaj, de asumare și de luciditate să întrebi de ce, să ai și să emiți o opinie bazată pe fapte și pe efecte, în loc să presupui și să hrănești impostura.
Bătaia aripilor unui fluture în Brazilia poate provoca o tornadă în Texas? |
