A mai trecut o săptămână în care am asistat la joaca politicienilor de-a guvernarea. S-a închegat un Guvern Tomac, care pare că nu are voturile necesare ca să treacă de parlament, timp în care termenele-limită de care depind banii europeni sunt tot mai aproape, iar reformele care trebuia să fie făcute, tot mai departe.
După PNL, și USR a anunțat că a decis (cu peste 90% din voturi) să nu susțină Guvernul Tomac. Motivele principale: un guvern tehnocrat nu numai că ar fi nefuncțional, dar ar și masca ipocrizia PSD. Dominic Fritz a zis că variantele pe care le vede USR, dacă Guvernul Tomac va pica în parlament, sunt un guvern minoritar PNL-USR-UDMR-minorități, susținut de o majoritate parlamentară, sau anticipatele.
Și Ilie Bolojan a zis că are o alternativă. În opinia lui, dacă va pica Guvernul Tomac, PSD, cel mai mare partid din parlament, ar trebui să-și revendice postul de premier. În caz contrar, PNL va veni cu o soluție. Dar nu a vrut să spună care.
Decizia USR nu l-a descurajat pe Tomac. El a anunțat că merge mai departe, a finalizat lista de propuneri pentru miniștri, a zis că o va depune în parlament împreună cu programul de guvernare. A mai zis și că are deja peste 200 de voturi asigurate (ca să treacă, are nevoie de 233).
Iar într-un interviu pentru Politico, a vorbit despre viziunea lui. Va continua ce a făcut Bolojan pe partea fiscală, de reducere a deficitului și „repere europene”, dar diferența va fi în relația cu mediul privat, respectiv „statul va înceta să se mai lupte cu antreprenorii”. A mai zis o chestie pe care aș numi-o - riscant - amuzantă. Întrebat ce va face ca să țină PSD de partea sa, dacă tot e pus pe reforme, Tomac a spus că mizează pe „conversația onestă cu PSD”.
În timpul ăsta, inflaţia a ajuns în luna mai la 10,9%, peste cea de 10,7% din aprilie. Cel mai mult s-au scumpit cafeaua, curentul și chiriile.
Iar România a ajuns să cheltuiască aproape cât un deficit bugetar întreg doar pentru plata dobânzilor la datoriile acumulate în ultimii ani. Dacă în 2021 statul plătea circa 17 miliarde de lei pe dobânzi, în 2026, va urca la aproximativ 60 de miliarde de lei. Este nota de plată pentru împrumuturile deșănțat contractate de guvernele din trecut.
Iar față de derapajele democratice severe și tendințele dictatoriale manifestate de una dintre puterile statului nu iau atitudine decât societatea civilă și mediul de afaceri. Aleșii noștri au alte treburi, ori sunt în cârdășie, ori le e frică să nu supere.
Peste 75 de platforme jurnalistice și organizații civice au publicat o scrisoare deschisă în care condamnă abuzul de autoritate al Secției pentru judecători a CSM și încercările de cenzură și de intimidare a presei și a societății civile.
Și Romanian Business Leaders critică decizia Secției pentru judecători a CSM și avertizează că investigațiile jurnalistice, pozițiile civice și opiniile publice nu trebuie tratate ca parte a unei presupuse campanii coordonate de subminare a justiției. Dintr-un motiv foarte simplu. Acum justiția funcționează prost, cu costuri mari pentru mediul de afaceri și cetățeni, și dacă nu există critică, nu va exista în veci nici îmbunătățire a ceea ce nu merge.
În lume, avem un avertisment serios care vine din armata Germaniei. Generalul Christian Freuding spune că toți cei 32 de parteneri NATO sunt de acord că Rusia ar putea avea capacitatea de a invada o țară parteneră NATO în 2029 sau chiar mai devreme.
Declarația vine la scurt timp după o investigație publicată de radioul public danez DR, care arată că Rusia își extinde prezența militară în apropierea granițelor cu Finlanda, Norvegia și statele baltice. În plus, publicația britanică The Telegraph a prezentat imagini din satelit geolocalizate ale unor presupuse instalații militare rusești aflate în apropierea frontierei NATO.
Însă americanii nu par deloc impresionaţi. Generalul american care conduce NATO susține că Rusia nu caută un conflict și confirmă retragerea unor resurse militare esențiale din Europa. „Pentru că ştiu că nu vor avea succes, nu îşi vor asuma riscul unui astfel de demers”, a expediat el problema.
Iar planurile ar fi ca SUA să reducă semnificativ numărul de aeronave și nave de război pe care le pun la dispoziție pentru operațiunile NATO în Europa. Decizia ar limita capacitatea Alianței de a lansa atacuri la distanță și de a efectua misiuni de supraveghere.
În acest context, am avut ziua 1570 de război în Ucraina. Care a fost și ziua națională a Rusiei, în care Kievul i-a făcut cadou un atac masiv cu drone asupra unor unități importante din sectorul petrochimic, situate la peste 1.200 km de granița Ucrainei.
Atacurile au perturbat și manifestările programate de Ziua Rusiei și au impus închiderea spațiului aerian. Ucraina a anunțat și un bilanț: în ultimul an, dronele ucrainene au lovit peste 356.000 de ținte rusești.
În plus, Ucraina intenționează să solicite aliaților încă 20 de miliarde de dolari pentru a-și consolida avantajul obținut în război. Bani de care are nevoie până la summit-ul NATO din iulie de la Ankara. Altfel, Rusia ar putea recăpăta inițiativa pe câmpul de luptă.
Până atunci, își avertizează cetățenii că există o probabilitate ridicată ca Rusia să lanseze, în următoarele 24 de ore, încă o rachetă balistică cu rază intermediară, posibil de tip Oreșnik.
În schimb, în conflictul din Iran, chiar pare că de data asta ne apropiem de un acord. Mai întâi, Donald Trump a anunţat triumfător că SUA au „încheiat războiul” cu Iranul și a susținut că cele două părți au convenit asupra unui acord care ar redeschide Strâmtoarea Ormuz. Trump a zis că o ceremonie de semnare ar putea avea loc în weekend.
Axios a aflat că patru avioane C-17 ale Forțelor Aeriene ale SUA au plecat deja spre Europa, cu echipamente pentru o deplasare a vicepreședintelui JD Vance. Destinația ar fi Geneva, locul unde ar putea avea loc ceremonia de semnare a acordului.
Partea încurajatoare a venit însă spre finalul zilei, când premierul pakistanez a anunțat că s-a convenit textul final al unui acord de pace, iar acum se lucrează la finalizarea pașilor următori. Informații confirmate și de ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, care a spus și că toate detaliile vor fi comunicate publicului „în timp util”.
Axios scrie, citând surse, că acordul prevede redeschiderea imediată a Strâmtorii Ormuz, fără taxe de tranzit și revenirea la volumele de transport maritim de dinaintea războiului, în termen de 30 de zile. În schimb, blocada americană ar urma să fie ridicată. Memorandumul ar prelungi armistițiul cu 60 de zile, inclusiv în Liban, perioadă în care ar urma să aibă loc negocieri privind programul nuclear iranian.
Încheiem ziua cu evenimentul care a marcat-o - listarea la bursă a SpaceX, compania spațială fondată de Elon Musk. În prima vânzare publică de acțiuni a companiei, SpaceX a vândut 555,6 milioane de acțiuni la 135 de dolari bucata și a atras 75 de miliarde de dolari, cel mai mare IPO din istorie.
Acțiunile au deschis la 150 de dolari, cu 11% peste prețul din ofertă, ceea ce duce valoarea de piață a companiei lui Elon Musk la 1,96 trilioane de dolari. Suficient pentru ca Musk să devină primul trilionar al lumii (1.000.000.000.000).
Cu această ocazie, Musk a spus că listarea a fost necesară pentru a finanța planurile uriașe ale companiei: sateliți, centre de date în spațiu și, pe termen lung, o colonie umană pe Marte. „Nu doar câțiva astronauți, ci literalmente tu. Oricine ești și urmărești asta, SpaceX vrea să te poată duce pe Lună, pe Marte și, în cele din urmă, dincolo de ele”, a spus Musk.
Dincolo de entuziasm, este un pariu foarte mare pe viitor: SpaceX a pierdut 8,7 miliarde de dolari între începutul lui 2025 și 31 martie 2026, iar evaluarea de aproape 2.000 de miliarde de dolari se bazează nu doar pe ce produce compania azi, ci mai ales pe încrederea că Musk va reuși să transforme planuri grandioase, foarte costisitoare și cu risc ridicat, în afaceri profitabile. |
Reflecția zilei: Înăuntru-i leopardul?
Nu am întânit până acum o unanimitate atât de fermă în exprimarea sentimentului față de un politician precum reacțiile din aceste zile ale oamenilor extrem de diverși pe care îi întâlnesc: dezamăgire provocată de Nicușor Dan (cu grade de comparație - cel mai tare, mult mai mult decât Ficusul, mai mult decât oricine, neașteptat de mult, neașteptat de repede, mult prea repede etc).
Și foarte interesant, dezamăgirea vine din neîndeplinirea speranței că, de data asta, un oengist care s-a luptat pentru oameni va face echipă cu Bolojan și împreună vor repune țara asta pe baze sănătoase.
O situație bine și simplu exprimată de fostul consilier prezidențial - de scurtă durată - Ludovic Orban, care se declară și el dezamăgit. Și spune că, dacă acum ar fi alegeri prezidențiale, nu l-ar mai vota pe Nicușor Dan.
„Îmi pare rău. Sunt atât de dezamăgit, pentru că am avut încredere în el. Am sperat că va juca corect. (...) A refuzat să-și asume cu adevărat obiective majore. A refuzat să-i pună la punct pe cei care fură, pe cei care abuzează de putere, pe cei care încearcă să-și mențină privilegiile”.
„Se înțelege cu PSD ca nu cumva să aibă probleme. Numai că încetul cu încetul începe să își ostilizeze și să se poartă urât exact cu ăia care într-adevăr sunt cei mai apropiați de el. Și anume USR și PNL.
În momentul de față, Nicușor Dan a ajuns în stare conflictuală cu PNL și cu USR, partidele care ar fi trebuit să fie parte dintr-un parteneriat pentru reformă, modernizare și pentru reducerea privilegiilor, pentru reducerea hoției, pentru reforme reale, solide, în sprijinul cetățeanului”.
Crede, nu crede, nu asta e important. Bun politician, Orban exprimă cu dezinvoltură opinii în care oamenii se regăsesc. D-aia i-am folosit acum declarațiile.
Dar, strategic vorbind, nu e mai bine să dezamăgești în prima parte a mandatului decât în a doua parte a lui, dacă vrei să mai prinzi un interval? |
