BNR zice că în această vară ar trebui să se domolească creșterea prețurilor. Mai mult, pe lângă scăderea inflației, am putea avea parte și de o ușoară redresare a economiei. Dar, cum nimic bun nu e simplu, aceste perspective ar putea fi afectate de 1. criza politică internă. 2. războiul din Orientul Mijlociu.
Și ambele par să meargă prost. Președintele ne-a anunțat astăzi, de la Ankara, unde a fost la Summitul NATO, că luni i-a chemat pe șefii partidelor din fosta coaliție la Cotroceni, să mai discute.
Deși în acest moment nu „simte” că „se degajează” o soluție, vrea să îi întrebe care este soluția de majoritate pe care ei o văd. Și vrea să nu îi spună doar lui ce cred, ci și jurnaliștilor, să afle toată țara și să simtă politicienii presiunea alegătorilor. Asta e noua strategie a lui Nicușor Dan, care s-a arătat deranjat când a fost numit de un jurnalist „președinte matematician”.
De altfel, nici cu matematica nu mai stă așa de bine. A declarat că la primele două propuneri pe care le-a făcut avea „așteptarea rezonabilă” ca guvernele lor să treacă. Specific, pentru a doua nominalizare, a zis așa: „În momentul în care l-am propus pe domnul Veştea, aveam, în urma discuţiilor pe care le-am avut cu liderii partidelor, aşteptarea rezonabilă ca acest guvern să treacă”.
Păi, dacă Bolojan, USR și UDMR au aflat de nominalizare de la televizor, de unde putea să aibă speranța rezonabilă a unei majorități? Fără AUR, că și asta a zis explicit.
În fine, poate cea mai descurajantă declarație - pentru cei care iau în serios situația politică și efectele ei - a fost răspunsul lui Nicușor Dan la întrebarea dacă a fost chestionat de liderii de la Summitul NATO despre situația politică de la București.
„Am fost întrebat, dar nu cu îngrijorare, ci cu curiozitate. (...) Suntem în trend, ca să spun așa”, a zis președintele, însoțindu-și declarația cu un hohot de râs. Apoi a nominalizat alte țări europene unde formarea unui guvern durează. A omis să spună că niciuna dintre ele nu e în situația noastră economică.
Ca să revenim la perspective, nici cu a doua condiție - războiul din Orientul Mijlociu - nu o ducem mai bine.
La mai puțin de o lună (17 iunie) de când Donald Trump anunța victorios: „The Deal with the Islamic Republic of Iran is now complete”. „Ships of the World, start your engines. Let the oil flow!”, astăzi consemnăm, de la același Donald Trump că armistițiul cu Iranul este „over”, iar negocierile sunt „waste of time”.
Declarația vine după o serie de noi atacuri în regiunea Golfului. Trump a acuzat Iranul de un comportament „murdar” pentru că a vizat nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz, încălcând astfel armistițiul. La care SUA au răspuns lovind sistemele iraniene de apărare aeriană, reţelele de comandă şi control, staţiile radar de coastă, capacităţile de rachete antinavale şi peste 60 de ambarcaţiuni mici ale Gărzii Revoluţionare.
Mai mult, SUA au reintrodus sancțiunile asupra petrolului iranian, ceea ce e generat o primă creștere, cu 5%, a prețurilor țițeiului.
În timpul ăsta, a fost și Summitul NATO de la Ankara. Dominat la nivel de mesaj de Donald Trump. Care a criticat Spania și a revendicat din nou Groenlanda.
Dar a și anunțat că SUA vor oferi Ucrainei licența sistemelor Patriot („să nu se mai plângă că nu i le furnizăm”). Mai mult, Trump a zis că e de bine că Ucraina atacă în adâncime Rusia („este o escaladare care poate duce la un final”), dar și că SUA sunt gata să acorde garanții de securitate pentru ca Ucraina să nu mai fie atacată niciodată.
În declarația finală, liderii statelor membre NATO reafirmă angajamentul pentru apărarea colectivă, identifică Rusia drept principala amenințare la adresa securității euroatlantice, arată că Iranul nu trebuie să obțină niciodată arma nucleară și cer Teheranului să respecte libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz.
În ce privește Ucraina, declarația prevede noi achiziții militare în valoare de 50 de miliarde de dolari și angajamentul aliaților de a furniza Kievului, în 2026, asistență militară de 70 de miliarde de euro.
Mergem puțin și la vecinii noștri. În Ungaria, unde televiziunea de stat a anunțat că nu va mai difuza știri pentru o perioadă de timp, iar radioul public și-a încetat temporar emisia. Așa cum a promis în campanie Peter Magyar, mass media de stat este în prezent reorganizată, obiectivul fiind de a deveni indepenedentă și credibilă.
Principalul canal al televiziunii de stat, M1, a afişat - pe un ecran negru - mesajul: „Mass-media din serviciul public nu poate minţi. Ne cerem scuze că am făcut, totuşi, acest lucru timp de mulţi ani”.
Ne întoarcem la noi, unde „tabăra Bolojan” a primit o nouă lovitură din partea Justiției. Tribunalul București a suspendat toate hotărârile Congresului PNL în urma căruia a fost aleasă noua conducere și reales Ilie Bolojan președinte al partidului, precum și 17 decizii luate ulterior de noua conducere (inclusiv cea prin care au fost revocați din funcții 13 lideri de organizații județene).
Decizia nu este definitivă, dar este executorie. Asta înseamnă că efectele hotărârii se aplică de acum, chiar dacă PNL poate face apel în termen de 5 zile. De altfel, conducerea liberală a anunțat că va ataca sentința cu apel.
Contestațiile au fost depuse de 18 liberali, printre care Hubert Thuma, Adrian Veștea, Lucian Bode, Sorin Cîmpeanu, Alina Gorghiu, Nicoleta Pauliuc, Monica Anisie, Andrei Baciu și Ionuț Stroe.
Declarația zilei vine însă tot de la președintele Nicușor Dan, care a explicat că politicienii ar trebui să simtă și să țină cont de ce vor oamenii.
„Nu trebuie să fiu eu cel care în mod necesar să pună presiune. În momentul de față, fiecare lider de partid trebuie sa simtă presiunea oamenilor, care trăiesc mai prost decât anul trecut, care au o incertitudine în ce privește viitorul familiilor lor.
Mă întorc la rolul social al politicianului: el este ales de oameni să le negocieze interesele, astfel încât oamenii să-și vadă de viața de zi cu zi și să nu ajungă să-și dea în cap unii altora”.
Ce cred oamenii despre ce se întâmplă? Iată câteva concluzii ale barometrului Poll/Int România realizat de Agenția de Rating Politic (la două luni de la moțiunea de cenzură):
- PSD este principalul responsabil pentru criza politică prelungită din ultimele luni din România, consideră cei mai mulți (21,7%) dintre respondenți. Urmat de premierul Ilie Bolojan - 15,7% și președintele Nicușor Dan - 14,8%.
- Dintre noile nume vehiculate pentru premier, cei mai mulți dintre respondenți cred că niciunul nu este potrivit pentru a conduce guvernul (56,1%). După care, 11,5% l-au indicat pe Sorin Grindeanu, iar 8,7% pe Siegfried Mureșan.
- Nicușor Dan nu a avut un plan în ultimele luni și doar a reacționat la evenimente - 33,7%, a fost neutru - 19%, a ținut cu PSD - 14,3%, a ținut cu PNL -14,2%.
- AUR rămâne primul în preferințe - 36,4%, PNL a urcat pe locul al doilea, cu 22,4%, PSD a coborât pe trei - 17,9%, iar USR are 10,5%.
- Ilie Bolojan a câștigat semnificativ în încredere ajungând la 29,5% încredere. Fiind pe locul al doilea, după George Simion (35%) și înaintea lui Nicușor Dan (24,2%). Pe locul al patrulea este Dominic Fritz (20,1%).
Încheiem ziua cu o cifră a zilei mai neobișnuită - 3,6 metri pe secundă, viteza cu care se deplasează cel mai rapid păianjen din lume, un păianjen vânător din genul Heteropoda, originar din Queensland, Australia.
Echivalent a peste 13 kilometri pe oră, viteza atinsă de păianjen este net superioară ritmului obișnuit de jogging al unui om, care se situează, în general, între 6 și 10 kilometri pe oră. |
Reflecția zilei: A fi sau a nu fi anomalie
Într-un articol publicat în The Atlantic (Sfârșitul lecturii a sosit), Rose Horowitch scrie: „Optimiștii credeau cândva că alfabetizarea universală era inevitabilă. Acum, se pare că epoca lecturii ar putea fi doar o scurtă anomalie în istoria omenirii”.
Argumentează așa:
Așa cum arată și istoria Bibliotecii din Alexandria, marile pierderi culturale nu apar doar prin distrugere violentă, ci și prin neglijență, dezinteres și lipsă de voință de conservare. Azi nu ardem bibliotecile, nu pierdem textele fizic, dar riscăm să pierdem capacitatea și dorința de a le citi.
Mai puțin de jumătate dintre adulți (americani, dar se aplică și la noi - n.m.) citesc o carte, lectura de plăcere într-o zi obișnuită a scăzut masiv, iar declinul se vede la toate categoriile sociale și de vârstă. Și nu este vorba doar că oamenii citesc mai puțin, ci și că textele citite sunt mai simple, iar lectura lungă, solicitantă, devine tot mai rară.
Oamenii citesc probabil mai multe cuvinte ca niciodată - mesaje, postări, emailuri, comentarii - dar nu mai citesc texte lungi, dense, care cer atenție susținută. Oamenii încă pot citi cuvinte, dar pierd abilitățile superioare: înțelegere profundă, sinteză, inferență, gândire critică.
Noile generații ajung la școală cu mai puțină expunere la povești, basme, lectură în familie. Pe măsură ce cresc, citesc tot mai puțin de plăcere. La școală, fragmentele scurte antrenează elevii pentru răspunsuri rapide, nu pentru urmărirea unei idei complexe de la început până la final.
Mediile prin care comunicăm nu sunt neutre, ci schimbă felul în care gândim. Televiziunea a transformat politica și cultura în divertisment. Internetul și smartphone-ul fragmentează atenția, iar lectura lungă intră în competiție cu un flux infinit de conținut video, notificări și stimuli rapizi.
Lectura nu este doar un hobby cultural. Ea formează tipuri de gândire: răbdare, memorie de lucru, capacitate de abstracție, logică, analiză, înțelegerea nuanțelor. Dacă oamenii înlocuiesc constant lectura cu video scurt și scroll, creierul se adaptează la asta. Rezultatul este o scădere a „rezistenței” la lectură și a capacității de a urmări texte complexe.
AI-ul nu amenință doar scrisul ca profesie, ci scrisul ca proces cognitiv. Scrisul este modul prin care oamenii își clarifică ideile. Dacă delegăm această muncă mașinilor, riscăm să pierdem tocmai exercițiul care ne formează gândirea. Paradoxul este că, într-o lume inundată de texte generate de AI, oamenii vor avea nevoie mai mult ca oricând de discernământ, capacitate critică și lectură atentă - exact abilitățile care se erodează.
Nu este vorba că nu se mai vând cărți sau că nimeni nu mai citește. Dimpotrivă, există încă librării, cluburi de carte, Substack, audiobook-uri. Dar lectura se concentrează într-un grup tot mai mic, nu mai este o practică socială comună, ci devine un hobby de nișă, aproape un marker identitar.
Spre deosebire de Biblioteca din Alexandria, cunoașterea de azi nu se va pierde pentru că arde sau pentru că se degradează fizic. Ea este scanată, arhivată, disponibilă. Problema este că accesul nu garantează folosirea ei.
„Ceea ce pierdem este capacitatea și înclinația de a citi aceste texte. O bogăție uluitoare de informație și înțelepciune ne-a fost lăsată moștenire. Ce vom face cu această moștenire depinde de noi”.
Mă gândeam, de câți dintre noi mai depinde cu adevărat? Cum ai putea să explici cuiva - astfel încât să-l faci atât de curios încât chiar să încerce - cum te făcea să te simți cartea citită la veioză sub pătură, ascunsă pe bancă sub copertă de manual sau pe iarba din curtea de la țară? Și ce echivalent ar avea azi? |
