A fost un weekend cu multe evenimente spectaculoase și cu urmări imprevizibile în zilele care urmează.
Ucraina a uimit lumea cu o operațiune complexă pe teritoriul rus. Denumită „Pânza de păianjen”. Operațiunea a fost plănuită mai bine de un an și jumătate de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) și coordonată direct de Volodimir Zelenski. 117 drone au fost introduse clandestin pe teritoriul Rusiei și ascunse în cabine din lemn montate pe camioane. Au fost plasate în apropierea a patru baze aeriene, unde se aflau mare parte din bombardierele care terorizează de 1194 de zile Ucraina.
La momentul decisiv, acoperișurile cabinelor au fost deschise de la distanță, iar dronele au fost lansate direct spre aeronavele țintite. 41 de bombardiere ale aviației ruse au fost distruse sau avariate.
Informațiile și imaginile sugerează o lovitură majoră dată de Kiev flotei aeriene rusești utilizate pentru lansarea atacurilor cu rachete cu rază lungă asupra orașelor ucrainene și marchează una dintre cele mai ambițioase și îndrăznețe acțiuni desfășurate de Ucraina în adâncul teritoriului rus de la începutul războiului.
Spre seară, Zelenski și SBU au dat detalii: este o operațiune realizată exclusiv de Ucraina, au fost utilizate 117 drone, cartierul general al operațiunii a fost „chiar lângă sediul FSB”, 34% dintre bombardierele strategice capabile să lanseze rachete de croazieră aflate în bazele vizate au fost lovite, pierderile Rusiei sunt estimate la 7 miliarde de dolari.
Ministerul rus al Apărării a calificat acțiunea drept un „atac terorist” comis de Ucraina și a spus că, de fapt, toate atacurile au fost respinse și au început să-i aresteze pe vinovați, deși Zelenski a spus clar că deja toți cei implicați în operațiune au fost retrași de pe teritoriul rus.
Sunt „acțiuni ale Ucrainei care vor intra cu siguranță în cărțile de istorie”, a spus Zelenski. „Ucraina se apără și are tot dreptul să o facă – facem tot posibilul ca Rusia să simtă nevoia de a opri acest război. Rusia l-a început, Rusia trebuie să îl încheie. Slavă Ucrainei!”, a încheiat președintele.
Vladimir Putin nu a avut nicio reacție publică până la acest moment.
BBC scrie că acțiunea a avut un impact militar semnificativ și o puternică încărcătură politică, survenind chiar înaintea unei noi runde de negocieri între Rusia și Ucraina, programată pentru luni la Istanbul. Rămâne de văzut dacă și cum se va ține.
Tot duminică, au avut loc în Polonia alegerile prezidențiale – turul al doilea al unei curse extrem de strânse, care va influența semnificativ direcția politică a țării în relația cu Uniunea Europeană, SUA și vecinătatea estică.
În luptă s-au aflat Rafal Trzaskowski, candidatul proeuropean al Coaliției Civice (KO), aflată la guvernare, și Karol Nawrocki, susținut de partidul naționalist Lege și Justiție (PiS).
Rezultatele exit-poll sunt de infarct și mă bucur că nu am avut parte de așa ceva în urmă cu două săptămâni. La primul exit-poll, Rafał Trzaskowski are între 50,3% - 50,17%, în timp ce Karol Nawrocki are între 49,7% și 49,83% din voturi. Două ore mai târziu, la late poll, Karol Nawrocki a trecut în frunte, cu 50,7%, fiind urmat de Rafał Trzaskowski, cu 49,3%. Ambii candidați și-au revendicat victoria și așteaptă acum numărătoarea voturilor, care este de așteptat să se finalizeze luni.
Pentru cei care se întreabă cât de strânsă e lupta: cele două exit-poll-uri indică o diferență de doar 70.000 până la 100.000 de voturi între cei doi candidați. Asta într-o țară cu 37 de milioane de locuitori și 28,3 milioane de alegători eligibili.
Deși președintele are atribuții mai restrânse în Polonia, votul de duminică este extrem de important pentru direcția strategică a țării, într-un moment delicat pe plan internațional: consolidarea parcursului european și al relațiilor cu Bruxelles și Washington, în viziunea lui Trzaskowski, sau o orientare mai conservatoare și apropiată de SUA ale lui Donald Trump, așa cum susține Nawrocki.
Un alt eveniment care a marcat weekendul a fost uciderea în plină stradă, în cartierul Cosmopolis, de lângă București, a unei tinere de 23 de ani, însărcinată, aceasta fiind împușcată de un fost iubit. Dincolo de aspectele legate de violența și criminalitatea manifestate într-un loc public, în care se aflau mulți oameni, inclusiv copii, întâmplarea tragică a scos din nou la iveală putreziciunea sistemului juridic românesc.
Tânăra ucisă a fost hărțuită și amenințată ani la rând de fostul iubit, cel care a împușcat-o. Încă din 2021, ea și partenerul ei au depus mai multe plângeri la poliție și la parchet. Au reclamat amenințări cu moartea, hărțuire, furt, violare de domiciliu și acces ilegal la conturile bancare.
Dosarele penale deschise în urma plângerilor ei au fost mutate între instituții și apoi închise. Dosarul inițial de la Parchetul Bacău a fost declinat la DIICOT, care a clasat cercetarea pentru accesul ilegal la sisteme informatice, considerând că fapta nu e gravă și nu prezintă interes public. Celelalte acuzații – amenințare, hărțuire, furt – au fost trimise înapoi la parchet, fără rezultat.
Tribunalul Bacău a confirmat, în 2022, clasarea anchetei, motivând că trecerea timpului a „diminuat rezonanța socială a faptei”. Agresorul nu a fost trimis niciodată în judecată.
Tot din România coruptă, doi bărbați au furat fără nicio problemă 16 saci, care conțineau 10 milioane de lei, din sediul central al Poștei Române din Timișoara. Și duși ar fi fost, dacă nu nimereau fix într-un control de rutină al polițiștilor rutieri. Reconstituirea poveștii arată că fix în noaptea în care erau cei mai mulţi bani în Poşta Română (pentru plata pensiilor) cineva a intrat într-o clădire de 18.000 de metri pătraţi şi a ştiut să meargă exact unde erau lăsați banii neînchiși în seif, să sustragă suma uriașă de bani și să plece liniștit cu sacii cu bancnote.
Iar la Praid s-a întâmplat același lucru: o combinație între corupție și iresponsabilitate. Mai mulți specialiști spun că dezastrul de la Salina Praid putea fi prevenit. Se știa de ani buni de infiltrații, dar lucrările au fost abandonate. Acum, pagubele sunt imense, poate chiar irecuperabile, zeci de locuitori sunt evacuați de urgență, alții și-au pierdut casele, lucrurile și încrederea.
Interesantă și prima deplasare a lui Nicușor Dan ca președinte într-o zonă calamitată. A fost asaltat cu întrebări de localnicii din Covasna afectați de inundații: „De ce nu s-a făcut nimic? Sunt conștienți demnitarii statului român că sunt în serviciul cetățenilor României? Totuși! Pe banii noștri!” Iar el a spus că statul e disfuncțional și nu ar trebui să fie așa și că va pune presiune ca lucrurile să se schimbe.
Până să pună Nicușor Dan presiune, notăm un final de etapă la Casa Albă: Elon Musk a plecat din Biroul Oval cu o cheie de aur și cu un ochi vânăt. Ulterior, Trump i-a luat și toate jucăriile, anulând și numirea unui prieten apropiat al lui Musk la conducerea NASA. Trecuse de audieri, urma să fie numit.
Începem o nouă săptămână și ne pregătim de primul episod de caniculă din acest an, temperaturile urmând să urce până la 35 de grade în vestul și sud-vestul țării spre mijlocul săptămânii. Cu posibil 33 de grade la București. În plus, combinația dintre căldură și umiditatea ridicată va genera un disconfort termic care poate depăși pragul de 80 de unități.
Vom avea și negocieri pentru formarea coaliției de guvernare și nominalizarea premierului, dar și pentru stabilirea programului economic și a reformelor fiscale. Iar Nicușor Dan merge luni la Vilnius, în prima deplasare internațională în calitate de președinte al României. Aici se vor afla, printre alții, șeful NATO, Mark Rutte, și Volodimir Zelenski.
Să ne fie bine! |
Reflecția zilei: Schița de viață
Are psihoterapeutul George Chiriacescu un text tare bun de 1 iunie - De ce vorbim atât de mult în terapie despre copilărie? - un articol de Ziua Copilului, despre copilul din noi.
Doar câteva vorbe aici: „Sărbătorim copilăria, dar o și înțelegem? La mulți ani copilului tău interior!
De 1 iunie, ne gândim cu drag la copilărie – la joacă, la înghețată vafă, la genunchii juliți și la râsetele din spatele blocului. E o zi care ne aduce aminte de ce a fost frumos.
Dar dacă ne uităm puțin mai adânc, descoperim că acolo, în copilărie, nu sunt doar amintiri, ci și explicații. Acolo sunt rădăcinile felului în care iubim, ne temem, ne enervăm, ne retragem sau visăm.
De aceea, în psihoterapie – și mai ales în abordările psihodinamice, cum e cea adleriană – vorbim atât de des despre copilărie. Nu pentru că vrem să rămânem blocați acolo, ci pentru că vrem să înțelegem de unde venim și cum putem merge mai bine înainte. (...)
Alfred Adler, psihiatru austriac și unul dintre pionierii psihoterapiei, a pus o întrebare simplă, dar profundă: Ce sens/scop are comportamentul acestui om? Ce vrea el să obțină, ce îl motivează?
Adler a fost printre primii care au spus clar că nu doar trecutul contează, ci și modul în care ne raportăm la el.
În psihoterapia adleriană, copilăria este privită ca o „schiță de viață”. Acolo învățăm, de mici, cum funcționează lumea, cum suntem tratați de ceilalți și ce trebuie să facem ca să fim văzuți, acceptați sau iubiți. (...)
Adler spunea că toate comportamentele noastre, chiar și cele „problemă”, au un scop: sunt încercări de a compensa ceva ce ne-a lipsit sau de a evita o durere prea mare. (...)
Terapia adleriană e optimistă în esența ei! Ea spune că nu ești definit de trecutul tău – ci de felul în care îl înțelegi și ce alegi să faci cu el. Putem păstra părțile bune, putem învăța din cele dureroase și putem construi un prezent diferit - întotdeauna se poate și altfel! (...)
De Ziua Copilului, ne aducem aminte să celebrăm jocul și bucuria. Dar poate fi și o ocazie să ne apropiem de copilul care am fost – cu înțelegere, cu blândețe și cu curaj.
În terapie, nu vorbim despre copilărie ca să rămânem prizonieri acolo, ci ca să ne eliberăm. Ca să înțelegem de ce suntem cum suntem. Și ca să putem deveni nu ce „ar fi trebuit”, ci ce alegem noi să fim.
La mulți ani copilului din tine! Poate n-are nevoie de o jucărie nouă, dar sigur are nevoie de puțină atenție”.
Fiecare cu întrebările lui 🙂 |
