S-a încălzit scena politică în ultimele zile, în ciuda avertismentelor venite de la instituții financiare internaționale și chiar de la BNR, care spun că principalul risc economic pentru România în acest moment îl reprezintă instabilitatea politică.

Cu toate taxele crescute pentru populație și companii, cu bani mai mulți care vin din TVA-ul fiecărui produs sau serviciu achiziționat, din taxe și impozite locale, roviniete și alte asemenea, cu un deficit care a scăzut mai repede decât era programat, s-a creat oportunitatea pentru a pune frână oricăror reforme ale aparatului de stat. Frumos deghizată în grijă pentru poporul care nu mai poate îndura și accesorizată cu niște pomeni.

Este ceea ce face PSD, care a anunțat că va rămâne la guvernare doar dacă îi sunt prinse în bugetul pe 2026 pompos numitele programe social-democrate „de relansare economică”. Prin vocea lui Sorin Grindeanu, pesediștii au anunțat că așteaptă până e gata bugetul, după care, dacă nu-și regăsesc acolo măsurile propuse, ies din coaliție și „guvernul e picat”.

Printre măsurile propuse de PSD - de „solidaritate” cu cei cu venituri mici - se află bani dați discreționar pentru mame cu mai mulți copii, tineri aflați la primul job, pensionari, persoane cu handicap, dar și pentru facturile la gaze, după liberalizarea pieței.

Impactul bugetar total este de 3,39 de miliarde de lei (circa 700.000 de euro), pentru circa 5 milioane de beneficiari. Cea mai mare problemă a acestor măsuri fiind că ele nu generează un nivel de trai mai bun nici pe termen scurt, nici pe termen lung, dar ne întorc cu viteză la buza crizei de unde nu de mult am plecat.

Despre „solidaritatea” sectorului de stat la acoperirea găurii bugetare nu mai discutăm. Statul să-și reducă cheltuielile „acolo unde poate”, dar să o lăsăm mai moale cu „apocalipsa tăierilor, a datului afară și a reducerilor”.

În plus, PSD vrea să-și conserve resursele date pe mâna aleșilor locali, astfel că cere ca autoritățile locale (cele care aduc voturi la alegeri) să păstreze, în cotele existente, sumele din impozitele şi taxele locale colectate de la contribuabili.

De partea cealaltă, contestat și de o parte din propriul partid, premierul Ilie Bolojan a cerut și a primit votul de încredere în Biroul Politic Național al PNL. 47 de membri au votat pentru continuarea mandatului de premier, trei împotrivă și unul s-a abținut.

Doar atât i-a fost permis șefului PNL, nu și să îi schimbe pe liderii filialelor care au obținut cele mai mici rezultate la alegerile precedente. Aici a luat doar 34 de voturi pentru (avea nevoie de 37), 9 abțineri și 6 împotrivă. Șubred sprijin împotriva PSD.

Și aici a fost prezentat un pachet de relansare economică, de către premier și ministrul Finanțelor, care conține scheme de ajutor de stat pentru resurse minerale și materii prime critice, cercetare-dezvoltare și noi tehnologii, industria de apărare, dar și o „componentă fiscală amplă pentru microîntreprinderi și întregului mediu de afaceri”.

În timpul ăsta, Ucraina a trecut prin ziua 1440 de război, marcată de atacuri intense cu drone și rachete, victime printre civili și presiuni militare pe mai multe fronturi. Și pregătindu-se pentru o nouă perioadă cu condiții meteo extreme, temperaturile urmând să scadă până la minus 30 de grade. O veste extrem de proastă în condițiile loviturilor tot mai dese asupra sistemului energetic, care au lăsat mii de locuințe fără electricitate și căldură.

Pe plan diplomatic, Kremlinul a confirmat reluarea negocierilor trilaterale Rusia–Ucraina–SUA la Abu Dhabi, dar discuțiile rămân blocate pe disputa teritorială din estul Ucrainei.

Dinspre SUA, Donald Trump a anunțat că a încheiat un acord comercial cu India, în urma unei convorbiri telefonice cu premierul Modi, „din prietenie și respect și la cererea sa”. Cu efect imediat, SUA vor percepe un tarif redus, de la 25% la 18%, iar India va renunța la petrolul rusesc și va importa din SUA și, eventual, Venezuela. De asemenea, New Delhi va elimina taxele de import pentru bunurile americane și va cumpăra energie, tehnologie și produse agricole în valoare de 500 miliarde de dolari.

Cel puțin așa zice Trump, care a mai zis și că „Acest lucru va ajuta la ÎNCETAREA RĂZBOIULUI din Ucraina, cu mii de oameni care mor în fiecare săptămână!”.

Într-un context extrem de turbulent, un amplu studiu realizat de Geneva Academy of International Humanitarian Law and Human Rights, care a analizat 23 de conflicte armate desfășurate în ultimele 18 luni, arată că dreptul internațional menit să limiteze efectele războiului se află „la un punct critic de rupere”.

Realitatea: anual, peste 100.000 de civili au fost uciși, iar crime precum tortura, violul și atacurile deliberate asupra populației civile sunt comise aproape fără consecințe. Sunt consemnate încălcări grave ale dreptului internațional umanitar în conflictele din Gaza, Ucraina, Republica Democrată Congo sau Sudan.

Concluzia: „Crimele atroce se repetă pentru că cele din trecut au fost tolerate. Acțiunile noastre – sau lipsa lor – vor decide dacă dreptul internațional umanitar va dispărea cu totul”.

Consemnăm și Premiile Grammy 2026, care au fost marcate de proteste politice. „Albumul anului” a fost câștigat de Bad Bunny, cu „Debí Tirar Más Fotos”, fiind primul artist de limbă spaniolă care a obținut trofeul. Iar cântecul anului a fost desemnat „Wildflower”, interpretat de Billie Eilish.

Mai mulți artiști prezenți la eveniment au purtat insigne anti-ICE, iar unii dintre câștigători au luat poziție în discursurile lor față de abuzurile ICE, fiind ovaționați de public.

Billie Eilish: „ (...) simt că trebuie să continuăm să luptăm, să ne exprimăm și să protestăm, pentru că vocile noastre contează cu adevărat, oamenii contează, și F*ck ICE!”.

Bad Bunny: „Înainte de a-i mulțumi lui Dumnezeu, voi spune ICE out. Nu suntem sălbatici, nu suntem animale, nu suntem extratereștri. Suntem oameni și suntem americani”.

Ne întoarcem la noi, la altfel de justiție. Judecătoarea Ionela Tudor, vicepreşedintă a Curţii de Apel București - cea care a fost surprinsă în conferința de presă în timp ce îi spunea președintei instanței, Liana Arsenie, că o sună „Lia” - și-a depus cererea de pensionare. Are 51 de ani și dreptul la pensie specială.

Iar fostul ministru al Sănătăţii Florian Bodog (PSD), care a fost trimis în judecată de DNA în august 2021, pentru abuz în serviciu, fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnături privată, a fost achitat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A fost acuzat că și-a angajat pe post de consilier personal o persoană care timp de 12 luni a încasat salariu fără a veni la serviciu. Ministrul era cel care semna fişele de prezenţă. În plus, i-a falsificat semnătura și pe două contracte de muncă. Angajata - fantomă a încasat salarii necuvenite de 75.656 lei.

Instanţa a considerat însă că „lipsa prezenţei fizice nu este echivalentă cu lipsa activităţii prestate”, arătând că „natura atribuţiilor specifice acestei funcţii nu presupune o prezenţă fizică obligatorie la sediul instituţiei”. Decizia, pronunţată de un complet de cinci judecători, este definitivă.

Avem și un proiect de lege pentru modificarea legii CCR, inițiat de doi parlamentari PNL. El prevede că judecătorii CCR nu vor mai putea să boicoteze ședințele. Cei care lipsesc nemotivat vor fi sancționați inițial cu reducerea indemnizației, apoi, dacă absentează de mai mult de trei ori consecutiv, pot fi revocați din funcție. Urmărim cu interes traseul parlamentar de la sertar la vot.

Iar Daniel Băluță (PSD), primarul Sectorului 4, a declarat la tv că ar fi fost intoxicat cu intenție cu arsenic și mercur. Deși spune că bănuiește cine ar putea fi autorul (nu are legătură cu politica), nu a făcut deocamdată o plângere penală. De ce s-a exprimat la tv pe subiect? Pentru „a-i anunța pe cei care au avut intențiile pe care le-au avut”.

Fără nicio legătură cu subiectul anterior, un sondaj Eurobarometru arată că peste jumătate dintre români cred că au întâlnit frecvent conținut fals în ultima săptămână, un procent mult peste media UE. Mai exact, 55% dintre români spun că au fost expuși „des” sau „foarte des” la dezinformare și știri false în ultimele șapte zile, un nivel depășit în UE doar de Ungaria (57%). La nivelul UE, media este de 36%.

La nivel de percepție, avem și o neîncredere majoră că majorarea impozitelor locale va aduce o îmbunătățire a calității serviciilor publice, arată un sondaj INSCOP. Doar 24,2% dintre respondenți cred că o astfel de creștere ar duce la îmbunătățirea serviciilor oferite de primărie, dintre care 7,1% într-o foarte mare măsură și 17,1% într-o destul de mare măsură. În schimb, 72,3% consideră că majorarea impozitelor ar avea un impact redus sau inexistent.

Încheiem ziua cu o analiză publicată în The Conversation despre Trump, pe care nici măcar teoria nebunului nu-l ajută.

În politica externă a revenit o logică veche, dar controversată: ideea că haosul, imprevizibilitatea și amenințările contradictorii pot fi un avantaj strategic. Tarifele apar și dispar, forța militară e invocată și apoi exclusă, iar declarațiile sunt intenționat confuze.

Această abordare are un nume consacrat în relațiile internaționale: teoria nebunului – convingerea că, dacă un lider pare capabil de gesturi extreme, adversarii vor deveni mai prudenți de teama escaladării.

Teoria a funcționat limitat în timpul Războiului Rece, în special în epoca Nixon, dar doar pentru că existau trei condiții-cheie: informația circula lent și controlat, adversarii erau actori stabili, foarte aversi la risc, iar comportamentul „nebun” era o abatere rară într-un sistem altfel predictibil. Ambiguitatea era greu de descifrat, iar frica de greșeală putea forța reținerea.

Lumea de azi arată însă complet diferit. Amenințările sunt transmise în timp real, analizate public, ironizate și rapid golite de sens. Imprevizibilitatea nu mai produce frică, ci zgomot. Statele rivale sunt deja obișnuite cu instabilitatea și o tratează fie ca pe un risc de gestionat, fie ca pe o oportunitate de testare a limitelor.

De aceea, ceea ce pare a fi „aplicarea teoriei nebunului” astăzi nu generează concesii durabile. Dimpotrivă, produce confuzie asupra obiectivelor, slăbește alianțele și invită adversarii să înainteze. Ambiguitatea strategică mai funcționează doar atunci când este rară, bine calibrată și legată de limite clare. Într-o lume deja volatilă, „nebunia” nu mai este o armă. Este un semn de pierdere a controlului.

,eventual, Venezuela.

Știrile zilei

Nu rata azi pe SPOT

Life

Sport

Reflecția zilei: Vacile PSD 

A zis așa Sorin Grindeanu, liderul PSD, în extaz față de alt guru pesedist: „Mihai Tudose îmi spune pe scurt cam așa: Avem o vacă care dă 20 de litri de lapte pe zi, ar trebui ca să se satisfacă toate nevoile să scoată 25 de litri de lapte pe zi. Care sunt măsurile pe care le poți lua? Să încerci să hrănești mai bine animalul respectiv. Noi am început prin a tăia furajul”.

Dincolo de fracturile logice ale comparației cu economia, care nici nu merită risipa de energie și timp, o aplecare cu Chat GPT asupra măiestriei zootehnice a regilor zeflemelei din PSD a relevat următoarele:

„O vacă nu dă automat mai mult lapte doar pentru că îi dai mai mult de mâncare.

Producția de lapte depinde de mai mulți factori, nu doar de cantitatea de hrană:

• Genetica - Fiecare vacă are un potențial maxim de producție. Dacă vaca e „de 20 de litri”, nu o transformi în „25 de litri” doar crescând rația.


• Calitatea furajului, nu cantitatea - Nu contează doar cât mănâncă, ci contează ce mănâncă: energie, proteină, fibre, minerale. Mai multă mâncare proastă nu duce la mai mult lapte, ci la îngrășare, probleme digestive, scădere a producției


• Starea fiziologică - perioada de lactație, vârsta, stresul, sănătatea ugerului. O vacă stresată sau obosită nu răspunde cu mai mult lapte, indiferent de hrană.


• Eficiență marginală (lege economică clasică) - La un moment dat, fiecare „kilogram în plus de furaj” produce din ce în ce mai puțin lapte, până când nu mai produce deloc lapte suplimentar.

De aceea, în ferme, rația este optimizată, nu mărită la infinit și se vorbește de raport hrană / litru de lapte, nu „bagă-i mai mult”.

Declarația lui Tudose presupune implicit două lucruri greșite: că sistemul (vaca) are capacitate latentă nefolosită, că soluția e doar cantitativă (mai mult „furaj”)

În realitate, dacă ai un sistem deja la limită, cerințe peste capacitate, atunci soluțiile reale sunt:

- schimbarea sistemului (altă vacă)
- investiții structurale (genetică, infrastructură)
- reducerea așteptărilor, nu „forțarea ugerului”

Tradus în românește, bunicii ar fi zis ceva de genul: „Dacă vaca putea mai mult, dădea deja.” sau „Nu scoți lapte cu forța, că omori vaca.”

Concluzie: Metafora este seducătoare, dar biologic și logic falsă. Mai mult input nu produce automat mai mult output într-un sistem viu. De multe ori produce dezechilibru”.

Ca și PSD?