Apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului, care vor avea loc pe 3 noiembrie, simultan cu prăbușirea popularității sale, îl fac pe Donald Trump să derapeze maxim.
A decis mai întâi să bată palma cu Vladimir Putin și să permită Rusiei livrarea unor cantități mari de motorină rusească pe piețele americană și mondială. Pentru asta, Washingtonul a suspendat temporar sancțiunile aplicate Rusiei.
Este vorba despre peste 300.000 de tone de motorină imediat, alte 500.000 de tone în luna noiembrie și 1.000.000 de tone imediat după aceea. Apoi, în funcție de starea rafinăriilor sale, „în scurt timp”, încă 3.000.000 de tone.
Deși Trump susține că a luat această decizie ca să scadă prețul motorinei pentru americani, cifrele arată că impactul va fi zero.
SUA sunt printre cei mai mari producători și exportatori de motorină din lume. Rafinăriile americane produc aproximativ 5,2 milioane de barili de motorină pe zi, din care americanii consumă 3,7 milioane, iar peste 1,5 milioane merg la export. Importurile de 2,25 milioane de barili din Rusia înseamnă 16 ore de consum în SUA sau 10 ore de producție americană. Total nesemnificativ.
Decizia a fost anunțată fix când la Miami aveau loc discuții între Steve Witkoff și Jared Kushner și o delegație ucraineană, care venise în SUA pentru a discuta un posibil armistițiu energetic cu Rusia. Participanți ucraineni la discuție descriu momentul: „Nu era doar delegația noastră acolo, ci și una europeană. Pur și simplu, stăteam cu toții acolo ca proștii. (...) Părea o capcană. Sincer, toată lumea era al naibii de șocată”.
Al naibii de șocați au fost și europenii, care au protestat și s-au solidarizat cu Ucraina, dar și americanii.
După care, Trump s-a dezlănțuit împotriva lui Zelenski. Pentru că acesta a îndrăznit să îi critice acordul pe motorină cu Putin. A zis că e timpul ca Ucraina să aibă un alt președinte, care să semneze acordul de încheiere a războiului, ca Zelenski ratează oportunități și provoacă problemele cu prețul la motorină în SUA și în lume. I-a mai cerut să „oprească naibii atacurile” asupra rafinăriilor rusești.
Rușii s-au bucurat în cor de atacul lui Trump. Oficiali ruși au zis că discursul e „emblematic și istoric” și că Zelenski, „un isteric și un clov sângeros”, „trebuie să dispară cât mai curând posibil”.
Iar duminică de dimineață, cum s-a trezit, Trump a anunțat că Rusia și Ucraina au convenit asupra unui „armistițiu energetic”. Fără dubiu, dacă citești postarea lui de pe Trutc Social: „Cu efect imediat, în războiul dintre Rusia și Ucraina intră în vigoare un ARMISTIȚIU ENERGETIC. Ambele părți au fost de acord. Nu îl încălcați!”.
Ei, bine, Volodimir Zelenski nu știa nimic de această înțelegere, dar s-a repliat repede și a zis că și-o dorește și că Ucraina e pregătită. Nici Rusia nu pare că știa.
Iar pasul final, cu potențial maxim distructiv, e posibil să urmeze. Financial Times scrie că în weekend, oficiali americani au sunat atât la Kiev, cât și în capitalele europene și au amenințat că, dacă Ucraina nu încetează atacurile asupra rafinăriilor rusești, SUA vor întrerupe atât furnizarea de arme, cât și de informații către Ucraina.
The Atlantic are o analiză foarte bună pe subiect. „Pentru camionagiii și fermierii americani pe care Trump pretinde că îi sprijină, acordul înseamnă puțin sau chiar nimic. Este posibil ca Trump să nu știe sau să nu-i pese că ultima sa manevră nu va reduce prețul motorinei. Popularitatea lui în sondaje se prăbușește spre nivelurile înregistrate de Herbert Hoover. Are nevoie de un artificiu electoral de ultim moment. (...)
Pentru Rusia lui Vladimir Putin, este un posibil colac de salvare. Pentru Ucraina devastată de război, este cea mai scandaloasă și mai lipsită de omenie trădare a lui Trump de până acum. Pentru anturajul lui Trump, acordul promite oportunități de corupție de ordinul miliardelor de dolari. Iar pentru cei care încearcă să înțeleagă președinția Trump, este încă o dovadă în sprijinul acuzației pe care Nancy Pelosi i-a aruncat-o în față în 2019: „În cazul tău, toate drumurile duc la Putin”.
Crește și nivelul de alertă în Europa. Serviciile de informații occidentale au avertizat conducerile companiilor europene din industria de apărare că Rusia își intensifică planurile de asasinare a directorilor și a altor angajați cu funcții importante. Amenințările nu vizează doar marile grupuri producătoare de armament, ci și companiile mai mici, în special cele care fabrică drone și componente pentru acestea.
Iar autoritățile poloneze au intrat în alertă după ce poliția a primit informații despre un posibil atentat împotriva premierului Donald Tusk și a ministrului Apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, care ocupă și funcția de vicepremier.
Fără legătură, în Polonia, în numai câteva zile, au fost trei atacuri în școli care au șocat lumea. Miercuri, un elev de 19 ani de la o şcoală profesională a atacat colegi, profesori şi trecători cu un obiect ascuţit, rănind nouă persoane.
Joi, un adolescent de 15 ani a ucis o îngrijitoare a şcolii şi a rănit alte două persoane într-un atac cu cuţitul la fosta sa şcoală primară. Sâmbătă, o femeie de 21 de ani a rănit trei persoane la o instituţie de învăţământ postliceal. Pe rețele au circulat zvonuri că atacurile sunt coordonate și vor urma altele.
Autoritățile s-au mobilizat și au verificat circa 64.000 de școli, iar poliția a reținut 117 persoane care aveau asupra lor cuţite sau alte arme periculoase sau ameninţaseră că vor ataca şcoli sau colegi de şcoală.
Premierul Donald Tusk spune că nu este vorba de atacuri coordonate, ci sunt „acte spontane”, care ar putea reflecta un fenomen mai larg: fascinația pentru violență, alimentată de mediul online, unde ucigașii în masă ajung să fie considerați idoli.
Unele persoane reținute sunt active în medii de extremă dreapta, iar cercetările au arătat o creștere a căutărilor de conținut nazist. Ar putea fi vorba, spune Tusk, despre „violența nihilistă”: atacuri care pot fi motivate de ura față de oameni și de respingerea valorilor societății.
La noi, s-a pornit un scandal pe achizițiile descoperite la un control al Ministerului Mediului la Administrația Națională de Meteorologie. Controlul a fost declanșat de informații primite din interiorul ANM.
S-a descoperit că cinci carduri ale ANM au fost utilizate pentru achiziții de haine și accesorii de lux, lenjerie intimă, produse cosmetice și obiecte decorative. Astfel de achiziții au costat 455.752 de lei în total (312.721 lei pentru 2025 și 143.031 lei pentru 2026).
Mai mult, ANM a atribuit direct contracte de 850.000 de lei pentru calculatoare și laptopuri în 2023 și a cumpărat mobilier de peste 1,5 milioane de lei în 2024, tot prin atribuire directă. Două firme ar fi obținut în mod repetat contracte.
Șefa ANM zice că e o campanie ca să fie schimbată din funcție, că ea nu a folosit cardul instituției și nici nu a aprobat achizițiile scandaloase. Nu simte nicio apăsare că este la la conducerea ANM din 2016.
Și continuă discuțiile pentru formarea noului guvern. După ce s-a întâlnit cu PSD, PNL și UDMR, Luca Niculescu se întâlnește luni cu USR, cu Grupul parlamentar al minorităților naționale, dar și cu liderii Grupului PACE - Întâi România.
El vrea să aibă gata joi programul de guvernare și lista membrilor cabinetului. În weekend a anunțat că una dintre priorități este identificarea unor soluții pentru majorarea pensiilor mici, dar și reluarea discuțiilor pentru adoptarea unei noi legi a salarizării unitare. Și relansarea economiei și protejarea puterii de cumpărare a românilor sunt pe listă, dar depinde de câți bani vor fi.
Avem azi și o recomandare de ascultat: un interviu video cu politologul Cristian Pîrvulescu, în dialog cu Adriana Nedelea. Are două părți interesante. În prima discută despre evoluțiile politice la zi. Spune că Luca Niculescu are mai multe șanse să formeze un guvern decât cei desemnați înaintea sa, dar independența politică poate deveni principala lui problemă, deoarece va trebui să negocieze cu partidele pentru fiecare vot din Parlament.
El crede că Niculescu nu va fi „marioneta” președintelui, explică de ce nu a funcționat parteneriatul Nicușor Dan – Ilie Bolojan și susține că AUR este plină criză, dar nu se vede bine din cauza crizei politice. (aici înregistrarea).
În a doua parte a interviului, explică punct cu punct care sunt posibilele capcane din propunerile de modificare a legislației electorale, făcute de Autoritatea Electorală Permanentă, care au trecut prea puțin băgate în seamă, tot din cauza crizei politice.
Partidele noi ar avea nevoie de minimum 100 de fondatori, în loc de trei, iar AEP ar decide înregistrarea și, în anumite situații, dizolvarea lor. Separat, instituția pregătește „modernizarea” votării, inclusiv prin „urne inteligente”.
Miza, spune Pîrvulescu, este accesul la putere: regulile pot deschide competiția sau pot proteja partidele deja instalate. Iar o schimbare prezentată drept modernizare poate avea consecințe pe care alegătorii trebuie să le cunoască înainte de adoptarea ei. (aici înregistrarea)
Încheiem ziua cu un detaliu care ne poate influența odihna: temperatura din dormitor. Înainte să adormim, temperatura din interiorul corpului începe să scadă și continuă să coboare pe parcursul nopții. O cameră în care e prea cald poate îngreuna acest proces, făcând somnul mai scurt și mai fragmentat.
Într-un experiment, participanții care au dormit într-o cameră unde temperatura scădea seara și creștea treptat spre dimineață s-au simțit mai odihniți decât cei care au dormit la o temperatură constantă. Rezultat care sugerează că variațiile naturale dintre zi și noapte ar putea conta pentru odihnă. |
Reflecția zilei: Trezirea boului
Are Cristian Grosu o analiză interesantă pe Curs de Guvernare: Nu te opri. Resetarea mentalității de business și secretul avansului pe următorul deceniu
Zice așa:
„Dat fiind că lumea se schimbă sub ochii noștri atât de rapid încât nici nu avem timp să chibzuim asupra fotogramelor relevante, și că urechea noastră dedată la 'economia de pace' nu e obișnuită să deceleze infrazgomotele acestor schimbări, să fixăm câteva exemple care să configureze lecția pe care trebuie să ne-o însușim noi, cei angrenați în economia reală – ca să ne alegem măcar cu niște concluzii utile și indispensabile din acest foarte greu an 2026.
Înainte de toate, trebuie să observăm un lucru: criza prin care trecem – noi, cei din economia românească alături de cea europeană și chiar occidentală în ansamblul ei, nu e atât de 'simplă' pe cât a fost cea din 2008-2012. Atunci lucrurile erau clare, previzibile, încălcarea legilor economice și ale pieței din deceniul premergător era cuantificabilă.
Azi avem o suprapunere de crize - geopolitice (și, pe cale de consecință, politice), geoeconomice (și pe cale de consecință, economice), ideologice (și, pe cale de consecință, democratice), căci nici democrația viitorului pe termen mediu și lung nu va mai fi ceea ce am știut noi până acum că ea este”.
Și prezintă 3 fapte din 3 maniere de abordare. Mă opresc la una, cu care am rezonat:
„În urmă cu vreo 3 luni, într-o discuție cu un antreprenor italian, l-am întrebat cum face față mediul lor antreprenorial unui lung șir de crize politice și unei incertitudini guvernamentale permanente. În 50 de ani ați avut vreo 60 de guverne. Toate astea sunt pentru afaceri o atmosferă de permanentă incertitudine”.
Ce îi răspunde antreprenorul italian: „O să vă obișnuiți și voi. Când vine un guvern suntem atenți la schimbările pe care le pregătește în fiscalitate și pe piața muncii, în rest, îi lăsăm să-și vadă de spectacolul politic. Secretul este să nu te opreși, ba chiar să nici nu încetinești”.
Detașare și să-ți vezi de treabă? Nu chiar.
„Da, nu te opri, indiferent ce se întâmplă pe scena politică – și nu doar nu te opri, ci nici măcar să nu încetinești: guvernele nu au bani și, după cum vedem, nici măcar nu se mai pot împrumuta la prețuri plătibile - singura șansă a economiei și a țării este ca nimeni – de la IMM la corporație – să nu se oprească din planurile și strategiile lui.
Raportarea defensivă – mereu defensivă – a economiei și societății la decidentul politic și guvernamental e o mentalitate rămasă de pe vremea comunismului. (...)
Astăzi a venit vremea ca economia să le vorbească cu autoritate, de la egal la egal, politicului și guvernanței. Da, există și riscuri - statul are institutii de control și agresiune pe care le poate folosi dincolo de lege și de Constituție, dar în fața acestei conștiințe a economiei reale nu poate reprima oricând și pe oricine la infinit - până la urmă, nu poate împușca boul care trage”.
O bună și oportună atitudine de adoptat și la nivel individual? |
