La două săptămâni după ce Sorin Grindeanu a lansat fumigena cu reorganizarea administrativă de urgență, adoptată de guvern prin asumarea răspunderii, PSD vine cu o variantă mult mai dură, care ar putea elimina 15.000 - 18.000 funcții de primari, viceprimari și consilieri locali. Varianta propusă acum nu ar duce doar la comasarea unor comune mici, ci și a unor orașe, și chiar a unor județe.

Detaliile au fost aduse în spațiul public luni de Dragoș Benea, coordonatorul PSD al proiectului. El a anunțat că sunt analizate comasarea comunelor sub 3.000 de locuitori, comasarea ori transformarea în comune a orașelor sub 10.000 de locuitori, dar și comasarea unor județe.

Mai exact, se lucrează cu trei praguri pentru comune - 1.500, 3.000 și 5.000 de locuitori. Scenariul cu pragul de 3.000 de locuitori ar putea elimina între 15.000 și 18.000 de funcții de aleși locali. (România are 3.187 de funcții de primar și aproximativ 40.000 de mandate de consilier local, inclusiv viceprimarii. PSD a câștigat la alegerile din 2024 peste 18.000 dintre aceste mandate: 1.677 de primari și 16.509 consilieri locali.)

Inițial, pe 26 octombrie, Sorin Grindeanu ceruse comasarea localităților mici și adoptarea reformei prin asumarea răspunderii Guvernului până cel târziu în martie 2027. Acum, PSD vrea un proiect finalizat până în martie 2027 și aplicat după alegerile locale din 2028, astfel încât primarii să-și încheie mandatele.

Cum motivează Benea propunerile care au pus pe jar probabil toți primarii din țara asta? Zice că PSD „trebuie să livreze rezultate” pentru a-și păstra prima poziție (?) în 2028. Și că vor fi beneficii pentru populație, reduceri de cheltuieli și servicii mai bune. Spune și că primarii PSD vor fi printre cei mai afectați.

Cum PSD nu face nimic care să-i fie defavorabil, putem lua în calcul că 1. vrea să distragă atenția de la alte posibile teme de pe agenda publică. 2. vrea să creeze un instrument de presiune asupra primarilor PSD pentru ca aceștia să nu migreze la alte partide, inclusiv în perspectiva alegerilor din 2028. 3. prin asumarea răspunderii pe o reformă pe care nu o vrea nimeni, poate să creeze oportunitatea ca Parlamentul să demită guvernul PSD într-un moment considerat oportun și să îngroape reforma administrativă pentru mulți ani de acum încolo. Viitorul ne va revela aceste intenții.

Până atunci, avem probleme cu Centrala de la Cernavodă. La doar trei zile de la repornire, Unitatea 1 s-a oprit neprogramat luni seară, după ce a apărut o defecțiune în partea nenucleară a instalației, fără afectarea siguranței nucleare. Revenirea este estimată pentru miercuri, 11 noiembrie, iar directorul tehnic al centralei a fost demis.

Unitatea 2, oprită din august din cauza nivelului scăzut al Dunării, a început luni procedurile de repornire, iar calendarul inițial prevedea reconectarea marți și atingerea puterii nominale miercuri. Deocamdată, compania a transmis că echipele lucrează pentru repornirea ambelor unități.

Avem și un referendum interesant într-o comună sibiană cu aproximativ 5.400 de locuitori, Rășinari. În septembrie, o companie românească, Mineral Proiect Invest, a obținut licența pentru exploatarea unor roci bogate în magneziu din Valea Dobra, lângă Rășinari. În plan erau o carieră și o uzină de procesare la Săliște, pentru care urmau să se facă investiții de peste 400 de milioane de euro.

Proiectul s-a lovit însă de opoziția comunităților. La Săliște, primăria a respins concesionarea terenului necesar uzinei. La Rășinari, s-a decis organizarea unui referendum, iar primăria a emis un certificat de urbanism cu răspuns negativ. Temerile sunt că ar putea fi afectate sănătatea localnicilor și mediul, existând și zvonuri că s-ar extrage, de fapt uraniu. „Poveștile” au la bază prospecțiuni geologice făcute în anii ’60.

Duminică, la referendum, locuitorii au răspuns la întrebarea „Sunteți de acord cu orice exploatare minieră pe raza administrativ-teritorială a comunei Rășinari?”. Rezultatul a fost categoric: 2.194 de voturi împotrivă (98,43% dintre voturile valabile), și numai 35 pentru. Prezența a fost de 50,64%, condițiile de validare fiind îndeplinite.

Referendumul este consultativ, dar poate sta la baza unor demersuri administrative și acțiuni în instanță. Primarul a anunțat deja că va face demersuri pentru a opri mina, motivând că vrea dezvoltarea comunei prin turism și protejarea patrimoniului local.

Rămâne de văzut dacă rezultatul va descuraja investiția, dar este un precedent într-un context european în care România poate avea un rol important. UE își procură din China 97% din magneziu, folosit inclusiv în industria auto și aeronautică, și încearcă să dezvolte surse proprii de materii prime critice.

România are proiecte recunoscute drept strategice pentru magneziu la Budureasa, grafit la Baia de Fier și cupru la Rovina. Proiectul de la Rășinari nu are acest statut, dar devine clar că orice astfel de demers trebuie însoțit de transparență, informare exhaustivă și garantarea celor mai sigure condiții pentru mediu și sănătatea oamenilor.

Declarația zilei vine de la Oana Popescu-Zamfir, expertă în politici internaționale și directoarea Global Focus, care a vorbit despre strategia președintelui Nicușor Dan la podcastul SpotMedia.ro „Cum supraviețuim?”, realizat de Adriana Nedelea:

„Senzația mea este că în momentul de față Președinția României și cercul din jurul președintelui nu mai cred și în varianta unui viitor pozitiv, să spunem, european și euroatlantic și democratic pentru România. Nu mai cred în posibilitatea continuității față de drumul pe care România l-a avut în plan strategic până acum și își imaginează doar două tipuri de viitor posibile.

Unul este cel mai negru scenariu, acela în care partidele extremiste radicale intră la guvernare și România devine un fel de Ungaria lui Viktor Orbán, mă rog, plus minus anumite nuanțe. Și celălalt este viitorul preferabil, cred, pentru președinte, acela în care încă, ca să spunem pe românește, o mermelim.

Ținem lucrurile într-un echilibru, nu derapăm cu totul către o poziție pro-rusă, cred că aici este un fel de linie roșie pe care o vede președintele, nu vrea ca România să se ducă într-o zonă de influență directă pro-rusă și crede că există acest risc și probabil că nu greșește și încearcă să evite acest risc acceptând în schimb toate celelalte compromisuri”.

Recomandare de ascultat - podcastul cu Oana Popescu-Zamfir și participarea lui Ilie Bolojan la podcastul Controverse, în dialog cu Emilian Isailă și Matei Udrea.

Pe plan extern, Financial Times scrie că Putin nu se așteaptă la rezultate concrete în urma discuțiilor de la Abu Dhabi din 10-11 noiembrie. Dar folosește negocierile pentru a câștiga timp și a forța noi cedări teritoriale. Planul, pe scurt, distrugerea întregii infrastructuri energetice și de transport a Ucrainei, pentru a obliga Kievul să renunțe inclusiv la teritoriile din Donbas pe care încă le controlează.

Europenii sunt îngrijorați de intenția administrației Trump de a negocia cu Rusia un acord mai larg, care ar permite Moscovei să revendice din nou o sferă de influență.

În schimb, Donald Trump spune că un acord este foarte aproape și că războiul se va termina curând „datorită mie”. Doar că Ucraina va avea „o formă puțin diferită”. El mai spune că Rusia a fost tratată cu multă lipsă de respect și nu crede că Putin trage de timp.

În SUA, democrații pregătesc ofensiva împotriva taxelor vamale ale lui Trump. După victoria în alegerile pentru Congres, partidul vrea să includă în pachetul legislativ pentru primele 100 de ore de activitate măsuri care să elimine tarife, în special pe cele aplicate Canadei, și să redea legislativului controlul asupra politicii comerciale.

În paralel, pregătește anchete privind scutirile acordate unor companii și suspiciunile că acestea ar fi recompensat favoruri pentru președinte. Planul are însă două obstacole majore: democrații nu dețin cele 60 de voturi necesare pentru a depăși blocajele procedurale din Senat, iar Trump poate respinge legile prin veto. Pentru a-l învinge, ar fi nevoie de două treimi din voturi în fiecare cameră, deci și de sprijin republican.

Primul test pentru Trump vine însă de la propriul partid. Republicanul Thomas Massie pregătește pentru această săptămână un vot de punere sub acuzare a secretarului Apărării, Pete Hegseth, pentru modul în care a condus războiul din Iran. Democrații susțin procedura, iar mulți republicani îl consideră pe șeful Pentagonului responsabil pentru un conflict costisitor și pentru pierderile electorale.

Trump continuă să-l apere, iar Hegseth denunță o răfuială politică. Votul va arăta câtă influență mai are președintele asupra parlamentarilor republicani, inclusiv asupra celor care și-au pierdut mandatele, dar rămân în funcție până pe 3 ianuarie.

În Europa, Franța a acuzat Iranul de sabotajul cibernetic care a compromis alimente în circa 700 de supermarketuri. Atacatorii au accesat de la distanță sistemele de refrigerare și au activat ciclurile de dezghețare, provocând deteriorarea produselor și, în unele cazuri, incendii. Parisul l-a convocat pe ambasadorul iranian și urmărește sancțiuni la nivel european.

Atacuri similare au afectat recent și magazine din Suedia, Belgia și Irlanda, dar legătura dintre incidente nu este stabilită.

Și câteva informații, pe scurt

• Drumurile promise până la sfârșitul anului. Ministrul Transporturilor, Ștefan-Ovidiu Popa, estimează că ar putea fi deschiși încă 138 km de autostradă și drum expres. Lista include legătura DN1–DN7 pe A0, tronsoanele Nădășelu–Zimbor și Suplacu de Barcău–Chiribiș pe A3, două loturi din A7 Bacău–Pașcani și lucrări la drumul expres Brăila–Galați.


• O nouă decizie favorabilă lui Călin Georgescu. Tribunalul București a decis înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu pentru 30 de zile, în dosarul presupusei înșelăciuni de 1,1 milioane de euro. Hotărârea nu este definitivă și nici executorie, astfel că Georgescu rămâne deocamdată în arest. Trei decizii anterioare ale Tribunalului au fost întoarse de Curtea de Apel București.


• Autorul atacului din Cracovia a murit. Poliția poloneză a anunțat decesul bărbatului care a deschis focul sâmbătă în centrul orașului, ucigând șase persoane și rănind mai multe, inclusiv doi polițiști. Atacatorul, împușcat în timpul intervenției, este suspectat și de uciderea părinților și a surorii sale.


• Nicușor Dan, vizat de poprire pentru impozite neachitate. Primăria Predeal a început procedura de înființare a popririi pentru restanțe privind terenul deținut de președinte în stațiune. În februarie, datoria comunicată public era de 280,52 lei. Executarea silită a început în decembrie 2025, iar în martie Nicușor Dan recunoștea că nu își achitase obligațiile.


• Anchetă de spionaj cu amante, la Nvidia. Compania a deschis o investigație independentă după informațiile potrivit cărora directorul Jensen Huang ar fi fost vizat de o operațiune de spionaj prin relația cu o femeie de afaceri din China. Huang a recunoscut aventura extraconjugală și spune că va coopera.

Încheiem ziua cu Cifra zilei - 40.000 de lei este valoarea totală a amenzilor primite de patru persoane din Bosanci, județul Suceava, care au folosit drapelul României pentru a căra resturi vegetale. Fiecare a fost amendată cu 10.000 de lei.

Beneficiari de ajutor social, cei patru prestau muncă în folosul comunității și curățaseră trandafirii din centrul comunei. Potrivit poliției, unul dintre ei a luat fără permisiune un drapel uzat din magazia primăriei, iar grupul l-a folosit pentru transport. Polițiștii au intervenit după apariția imaginilor pe internet.

Evenimentele zilei

Știrile zilei

Nu rata azi pe SPOT

Life

Sport

Reflecția zilei: Dacă Apocalipsa este deja aici?

Ne imaginăm apocalipsa ca pe o catastrofă care schimbă totul dintr-odată: o epidemie devastatoare, un război nuclear, o prăbușire climatică. Există un „înainte” și un „după”, iar supraviețuitorii trebuie să învețe să trăiască printre ruine.

Dar dacă lumea se destramă treptat, într-un șir de catastrofe cu care ne obișnuim, fără să încetăm să căutăm haine la reducere? Perspectiva apare într-o analiză din The Atlantic, pornind de la romanul The End of Everything, de M. John Harrison.

Povestea se petrece peste două sau trei decenii, în Marea Britanie, devenită de nerecunoscut după apariția unor entități misterioase. Nu mai există un guvern propriu-zis, economia a devenit o amintire, milițiile patrulează prin orașe, iar britanicii pleacă pe mare spre alte ținuturi.

Totuși, oamenii continuă să mănânce croasante, să organizeze petreceri și să se certe despre bătălii din Al Doilea Război Mondial. Londonezii care au fugit din capitală se întorc, deși armata încă bombardează clădirea ocupată de noii veniți. Societatea își continuă existența, chiar în timp ce structurile care o susțineau dispar.

Nimeni nu înțelege limpede cum s-a ajuns aici. Până și faptele sunt contestate: ceea ce se întâmplă vine din afară sau este ceva ce omenirea a provocat singură? După un deceniu de confuzie, oamenii constată că până și clima și geografia s-au schimbat.

Dar vorbesc despre dezastru ca despre o „perioadă grea”, așa cum ar descrie problemele dintr-o căsnicie sau dintr-o carieră. O posibilă încercare inconștientă de a face inexplicabilul să pară normal și de a minimaliza catastrofa.

Poate fi o metaforă a Angliei de după Brexit, dar întrebarea romanului este mult mai actuală: cum reacționează oamenii când descoperă că nu mai controlează destinul planetei?

Iar răspunsul lui Harrison este „capitularea prin obișnuință”. Un personaj o spune astfel: „Apocalipsa părea să se lase așteptată, devenind rapid doar o altă continuitate istorică. Cu alte cuvinte, ne-am obișnuit cu ea. Nimeni nu se așteptase la banalitatea absolută a acestui lucru.”

Iar această obișnuință ne este deja familiară. Imaginile orașelor distruse și ale satelor înghițite de ape trec pe ecranele telefoanelor printre tutoriale de machiaj și comentarii politice. Privim devastarea cu aceeași ușurință cu care consultăm meniul pentru prânz.

Dezastrul poate deveni repede plictisitor, poate fi absorbit în viața cotidiană și apoi ignorat. În carte, întrebarea care transpare este: dacă sfârșitul ar veni în acest fel, am putea ajunge să ridicăm din umeri și să ne continuăm ziua?