Două sunt anul acesta momentele cheie nu doar pentru justiția din România, ci pentru societatea românească în ansamblu: schimbarea componenței CCR și alegerea de către corpul magistraților a noilor membri CSM pentru un mandat de 6 ani (2023-2029).
CCR și CSM sunt cele două pârghii care pot curăța justiția, legile și apoi societatea sau le pot îngropa, cum s-a întâmplat în ultimii ani.
CCR este deja un obiectiv ratat, deși a existat o șansă reală de schimbare a calității majorității în instituția care poate bloca orice reformă și poate răsturna inclusiv ICCJ, după cum am văzut. (Am detaliat deja această temă și voi reveni la ea).
Numele propuse pentru CCR de PNL și PSD nu aduc o schimbare de fond, cât timp este vorba despre un magistrat cu trecut și conexiuni sulfuroase și un membru de partid, care va trece direct din Senat la Curte.
CCR ar fi avut nevoie de competență, integritate și reducere a influenței politicii partinice la inevitabilul mod de desemnare, ca urmare a propunerii, deci asumării, de către un partid politic.
Dacă în privința CCR toată clasa politică a picat testul, unii prin propuneri, alții prin faptul că au abandonat miza cea mare ca să prioritizeze mizele mici, în privința CSM testul va fi dat de corpul magistraților prin alegerile care încep pe 28 aprilie.
CSM este alcătuit din 19 membri. Între ei, trei sunt membri de drept – președintele ÎCCJ, procurorul general și ministrul Justiției, iar doi sunt reprezentanții societății civile, numiți de Parlament.
Restul de 14, 9 judecători și 5 procurori, sunt aleși de judecători și procurori pentru un mandat de 6 ani.
Constituțional, organismul reprezentativ, reprezentantul instituțional al magistraților este CSM, atât în plan intern, cât și extern.
Cei 14 judecători și procurori aleși au o putere imensă. Practic, tot ce înseamnă cariera fiecărui magistrat din România depinde de decizia celor două secții, de procurori și de judecători.
Promovarea în cariera până la ÎCCJ, transferurile, detașările, delegările, sancționările, inclusiv excluderile din magistratură, toate depind de CSM și totul poate deveni, cum am văzut în ultimii ani, temă de șantaj, răzbunare, abuz, recompensă.
Au fost sancțiuni severe pentru greșeli minore, au rămas să judece magistrați condamnați penal, în funcție de jocul de putere din CSM dominat copios în ultimii 6 ani de Lia Savonea, care și-a plantat apropiații în poziții cheie, la IJ, ÎCCJ și CAB, chiar CCR, de unde a marcat punct după punct.
Chiar și acum, prin voința grupului Savonea, pentru prima dată în istoria CSM, un președinte depășește mandatul legal de un an și foarte probabil va ajunge la doi, ceea ce e desigur nelegal.
Nici opoziția actuală la grupul Savonea nu mai este frecventabila însă de când Gabriela Baltag, personaj teribil al ultimilor 6 ani, a ajuns să fi asimilată reformiștilor.
După ce au făcut împreună toate nenorocirile, pentru simplul fapt că s-a certat cu Lia Savonea, de la sancționarea unor protejate, dna Baltag se răzbună la fiecare vot. Acesta nu e reformism.
Modificarea legii a făcut ca Secția de judecători a CSM să capete practic exclusivitate în desemnarea președintelui ÎCCJ. Președintele României a rămas cu un rol strict formal, de semnare a decretului, fără drept de a se opune.
Există minți clocotite care vor să facă ceva asemănător cu șefiile pachetelor, pe motiv că Secția de procurori e bună, nu rea, ca aceea de judecători. Acesta nu e nici criteriu, nici garanție și ceea ce vedem la ÎCCJ ar trebui să fie un semnal de alarmă.
CSM avizează orice proiect de lege de interes pentru sistemul judiciar și, având rolul constituțional pe care îl are, este normal ca avizul să fie relevant, să conteze și să fie respectat de clasa politică.
Avizul negativ pe Legile Justiției în epoca Dragnea a fost mereu invocat inclusiv de organismele internaționale.
Importanța avizului este un principiu, indiferent dacă ne convine sau nu conținutul lui. Dar pentru asta ai nevoie de un CSM care el însuși să înțeleagă valoarea principiului.
Asta trebuie să aleagă magistrații. Votul este la ei. Ce să aleagă ar avea la toate nivelurile. Să luăm, spre exemplu, listele pentru judecători.
La ÎCCJ candidează Ioana Bogdan, o judecătoare având în portofoliu condamnări grele, de la Adrian Năstase, la Radu Mazăre și Liviu Dragnea.
Pentru Curțile de Apel merită notate candidaturile lui Cosmin Mihăilă (Galați), Luciei Zaharia (CAB), Grațielei Milu (Brașov).
Pentru tribunale: Mihai Ghica (Cluj), Gabriel Mustață (Constanța) și Voicu Ionel Pușcașu (Hd).
La judecătorii: Roxana Dan (Cluj), Natalia Gherman (Oradea), Ancuța Blanariu (Iași).
Exista însă și opțiuni extrem de toxice. În primul rând, cei prin care Lia Savonea vrea să își continue mandatul, în frunte cu Daniel Grădinaru – ICCJ, Marius Epure de la CA Constanța și Elena Costache de la CAB, oamenii săi de încredere pe care i-a promovat sistematic.
Înțeleg că pentru dna Costache, la fel ca pentru dna Radu de la Tribunalul București, sunt niște mobilizări frenetice de forțe.
Candidează președinta AMR, Andreea Ciucă – CA Târgu Mureș, dar și Adina Lupea de la CA Cluj, extrem de antiDNA și autoarea unor afirmații năucitoare, evident nesancționate de IJ. De exemplu, referitor la intervenția jandarmilor în 10 august: „Nu vă mai obosiţi să mă convingeți. Susțin tot ce a făcut aseară Jandarmeria. A fost absolut justificat răspunsul lor”.
Pe 28 aprilie, au loc alegerile primare, în urma cărora să rămână un singur candidat pe fiecare nivel de jurisdicție pe raza unei Curți de Apel.
În 22 iunie, va urma, tot în cadrul adunărilor generale ale instanțelor, alegerea viitorilor membri CSM dintre magistrații care vor deveni candidați după etapa preliminară de joi.
Magistrații nu își vor vota doar propria soarta, ci și felul în care va arăta Justiția în România în următorii 6 ani.
În mod evident, Lia Savonea duce o luptă feroce pentru a-și conserva puterea prin interpuși. Sistemul mustește însă de nemulțumire pentru starea în care acest CSM l-a adus și față de stilul discreționar prin care Lia Savonea a înțeles să–și exercite puterea.
Dacă magistrații se vor duce din nou după zăhărelul promisiunilor salariale și vor sacrifica problemele reale, dacă vor genera o nouă majoritate toxică în CSM, ei vor fi primii care vor plăti și să nu se mai aștepte nimeni să aibă susținerea populară din anii lui Dragnea.
Felul în care își vor alege reprezentanții în CSM va fi marele lor test în fața societății și va da măsura maturității, demnității și corectitudinii lor.