• De câte ori a candidat Iohannis la prezidenţiale a avut adversar de la PSD, mai întâi pe Ponta, care a pierdut datorită unei colosale îngâmfări de turc suit pe tronul sultanului, şi mai al doilea pe Viorica Dăncilă, care a fost un exemplu clasic de nepricepere şi incultură.
Deci de două ori Iohannis a avut un contracandidat tarat de mari defecte. Ce este şi mai important: niciodată nu a existat o a treia variantă, oamenii nu au avut ce altceva să aleagă, aşa au stat lucrurile. Era mai bine să nu-l voteze pe Iohannis şi să câştige Ponta sau Dăncilă? Bineînţeles că nu.
Din acest motiv toţi cei ce sunt supăraţi acum pe Iohannis pentru că a vândut PNL inamicului au tot dreptul să o facă. Dar nu caut eu justificări pentru supărarea lor, în principiu cei ce se simt trădaţi pentru că Iohannis a încălcat linia roşie pe care şi-au bazat dânşii convingerile politice au dreptate.
Pentru că nu e vorba aici despre vreo şmecherie politică mică, ci de un principiu pentru care lumea supărată azi pe Iohannis i-a dat votul acestuia.
• Nu cred că există la Cotroceni vreo strategie măreaţă de readucere în prim plan a PNL prin 2023. Nu mai sunt posibilităţi de redresare a PNL, pentru că lupta internă pentru debarcarea lui Cîţu va face mult rău partidului, iar preşedintele Iohannis nu se va abţine să nu se amestece în guvernare şi în viaţa de partid.
Nimic nu va creşte în jurul lui Iohannis, nici măcar el însuşi. Iohannis de unul singur nu va relansa nici măcar proiectul legat de educaţie darămite PNL. Aşa că speranţele în apariţia unui lider liberal natural, autenţic, care să relanseze PNL, sunt practic nule.
Toată fronda de acum din partid va duce într-un final la debarcarea lui Florin Cîţu. Dar grosul debarcatorilor vor fi tot cei ce l-au debarcat pe Orban şi l-au susţinut pe Cîţu în conformitate cu ordinele de la Cotroceni.
Iar din bălării târâtoare tot bălării târâtoare se nasc şi tot nicidecum altceva. PNL nu este un partid de trestii, ci de lintiţa broaştei.
• Corectă observaţia lui Emilian Isailă că, pentru prima oară din anii ’90, PSD este la guvernare pe vremea unei crize. Partea proastă a problemei este că nu sunt singuri la guvernare şi pot mermeli la o adică explicaţii despre vinovăţie, care să-i exonereze în ochii propriului electorat.
În opinia mea, vinovatul veritabil care va deconta cartofii fierbinţi va fi, pe merit, Klaus Iohannis. Uite, de asta erau bune anticipatele, ca să guverneze PSD singur şi singur să încaseze bobârnacele sociale ce vor fi de încasat.
Până atunci, însă, trebuie spus că PSD a avut curajul politic de a intra la guvernare în atare condiţii, ceea ce este de apreciat. Iar felul cum a negociat Marcel Ciolacu a fost excelent pentru partid şi face dovada abilităţii politice a şefului social-democraţilor pe care puţini pariau.
• Atitudinea lui Mihai Tudose este de neînţeles, pentru că alt motiv decât cel al îngâmfării nu găsesc ca să explic refuzul său de a prelua un minister economic. Omul avea acum posibilitatea de a demonstra cât de bun este, de a demonstra că a ajuns prim-ministru în era Dragnea datorită meritelor personale, nu datorită bâzdâcurilor teleormăneanului.
Dacă în cazul Tudose nu există vreo explicaţie raţională, în cazul lui Paul Stănescu ne-nominalizarea sa la Ministerul Agriculturii este un fapt logic, motivat de necesitatea ca acum, când liderii săi sunt în prima linie a guvernării, partidul să fie administrat de o mână forte.
Paul Stănescu a cuminţit partidul după plecarea Vioricăi Dăncilă, este meritul lui că PSD este încolonat liderului. De unul singur Marcel Ciolacu n-ar fi dovedit isprava asta, aşă că Paul Stănescu n-a ajuns ministru pentru că ce face acolo, la partid, este mult mai important decât ce ar fi putut face pentru agricultură.
• În contrapartidă, înfiinţarea unui minister-fantomă pentru Gabriela Firea are scopul de a o alina pentru că n-a primit funcţia de vicepremier în Guvern. Chestiunea asta vine din partid şi are de-a face cu felul în care a ,,performat” ca primar al Bucureştilor doamna Firea.
Social-democraţii i-au găsit o sinecură, ca să nu încurce treburile din fotoliul de vicepremier, e şi ăsta un mod în care domnul Ciolacu îi spune mulţumesc domnului Ciucă. Şi este un mod de a arăta că în PSD nimeni nu este lăsat în urmă.