De câteva zile oficialii României sunt ca niște găini cu capetele tăiate care se ciocnesc unele de altele prin poiată. Ca și cum până luni România ar fi fost vreo țară sănătoasă cu incidența pe la 0,1% și deodată, din senin, ar fi căzut peste noi meteoritul cu Covid.
Deși, potrivit profesorului Săndesc de exemplu, medicii au avertizat încă din ianuarie că ne ducem spre valul al treilea, nimeni nu a pregătit nimic. Totul începe abia acum, cu apa la gură.
Locurile în ATI sunt aceleași, dacă nu mai puține, după cum zicea zilele trecute premierul. Abia acum încep să fie discutate noi reguli de testare, care să o facă mai accesibilă și astfel rezultatele să fie mai relevante.
Abia acum începem să vorbim despre noi criterii pentru intrarea în carantină. De fapt, abia acum se discută despre criterii precise, clare de intrare în carantină, care, înțelegem, ar urma să includă nu numai incidența cumulată la 14 zile, ci și nivelul testării, locurile libere de la ATI, focare, într-un sistem cu puncte.
Spun că abia acum apar criteriile pentru că acel indicator de 6/1.000 care a carantinat deja localități mici și mari, de la Bragadiru la Timișoara, se dovedește cel mult o cutumă.
În noiembrie 2020, CNSU a introdus în Hotărârea nr. 52 propunerea lui Raed Arafat de oficializare a acestei limite pentru intrarea în carantină. A rămas însă doar o propunere pentru că HG-ul nu a validat regula.
Dar de atunci la 6/1.000 DSP-urile făceau propunerea și comitetele județene pentru situații de urgență o aprobau. Pentru că nimic nu e normat a și putut CJSU Timiș să ridice legal carantina la 8/1.000.
Singurul document oficial unde apărea acest 6/1.000 era Ordinul comun al miniștrilor Sănătății și Educației nr. 280/2021, cu o formulare profund defectuoasă:
“Scenariul de funcționare al unității/instituției de învățământ pe parcursul anului școlar/universitar se vă actualiza săptămânal, cu referință la fiecare zi de vineri, în funcție de evoluția epidemiologică, prin raportare la prevederile art. 3, cu excepția depășirii pragului de 6 la mie, unde intrarea în carantină se aplică imediat”.
Mă tem că nici dl. Cîmpeanu, nici dl. Voiculescu nu știau că 6/1.000 nu înseamnă automat carantina. Acolo unde s-a intrat în carantină la 6/1.000 nu a fost o problemă. Dar iată că atunci când la 6/1.000 nu se intră în carantină, ca în București, școlile sunt cumva suspendate.
Premierul spune că nu se închid, prefectul Capitalei spune că pe ordinul atunci în vigoare se închid, miniștrii Educației și Sănătății au semnat până la urmă un nou ordin comun care se referă doar la varianta carantinei.
Cred cu tărie că școlile - de fapt, ciclul primar și clasele terminale, pentru că restul sunt deja online - ar trebui închise ultimele. După mall-uri, pârtii, biserici, cluburi etc.
Soluția anunțată de ministrul Educației cu prelungirea vacanței de primăvară și decalarea examenelor mi se pare un compromis acceptabil cu cei pentru care școala e vinovatul de serviciu.
Mai sunt 10 zile în care profesorii pot preda intensiv, pot pune note, pot da teme pentru vacanța prelungită. Două săptămâni oricum erau vacanțele de Paștele Catolic și cel Ortodox, rămâne un deficit de două săptămâni care vor fi recuperate din vacanța de vară, astfel încât școala se va termina pe 2 iulie.
Este singurul element cât de cât predictibil.
Pentru că nu e nimic reglementat clar, suntem în haos și apare o nouă categorie de speciali: specialii carantinei, adică bucureștenii.
Dacă timișoreanul a putut să intre în carantină, cât de serioasă a fost ea, desigur, iar elevii timișoreni au intrat în online, chiar fără ca premierul să știe, în București a început un festival al fofilărilor și tocmelilor.
Asta pentru că cifra 6 a fost aruncată fără să se stabilească dacă Bucureștiul poate fi practic carantinat și, în caz de răspuns favorabil, fără să existe un plan fezabil de carantinare pentru București. Ar fi luat, într-adevăr, timp și mult efort pentru că nu e deloc simplu, e la limita imposibilului.
Fiecare dintre actorii politici vorbește pentru electoratul său, fiecare vrea să evite costuri politice și omul obișnuit este bombardat cu declarații contradictorii și scenarii apocaliptice prezentate pe surse de televiziuni, care de această dată nici măcar nu sunt atât de vinovate. Așa se întâmplă când nu există informare oficială eficientă.
Toate detaliile tehnice, toate reglementările ar fi trebuit să fie clare, cunoscute, cu criterii și reguli precise. Predictibilitatea este mai importantă ca niciodată acum când toți suntem la limita nevrozelor, dacă nu chiar dincolo de ea.
În plus, inegalitatea de tratament, încă o categorie de speciali fără voia lor, desigur, alimentează frustrările. Cât despre spaima de a fi condus de asemenea demnitari, ea este bomboana de pe colivă.