Deși un minister tehnic, având de gestionat zeci de miliarde de euro, vedem că la ruleta boierească Ministerul Fondurilor Europene este pasat de colo-colo și toată suflarea politică se leapădă de el ca de o muscă venită din fundul curții și plonjată în cana cu lapte și miere.
La mare bătaie sunt vacile de muls, Ministerul Dezvoltării și Ministerul Transporturilor, care gestionează sume impresionante și ele, dar nu cu rigorile și supravegherea instituțiilor europene, ci la firul ierbii, acolo, cu primarii, drumarii și soacrele politicienilor.
Știu că multă lume are multe de spus printre dinți despre Ministerul Fondurilor Europene, dar acolo se lucrează la foc continuu; printre pilișoare, pupile și baiețași fără șosete, lucrează o mulțime de profesioniști care au termene foarte exacte, regulamente europene foarte stricte și o supraveghere exigentă din partea Comisiei Europene.
Singurul factor perturbator vine din sfera politică, adică heirup-ul ăla stahanovist, de raportat cifre de ”absorbție”cât mai absurde pe perioada mandatelor efemere ale diverșilor demnitari, lăsând mai la urmă măsurile de fluidizare, simplificare și eficientizare ale mecanismului de gestionare a fondurilor europene.
Practic, pe lângă bugetul de stat gestionat de aparatul guvernamental, la Ministerul Fondurilor Europene se mai gestionează un buget similar, cu implicații deosebite în economia țării, bani care ajung în educație, sănătate, fabrici, institute de cercetare și multe alte domenii critice.
Aici nu merge cu stai să ne mai gândim, mai plimbăm hârtiile, mai lăsăm pe mâine că poate nu mai trebuie.
Nu ai lansat, nu ai contractat, monitorizat, controlat și închis la timp, ești între ciocan și nicovală: pe de-o parte, Comisia Europeană care nu-ți mai dă drumul la bani sau îți retrage ce ți-a dat, pe de altă parte beneficiarii, care, pe bună dreptate, urlă ca din gură de șarpe că nu pot implementa proiectele dacă nu sunt finanțați.
Pe când la Transporturi, o licitație închisă pe o sumă ajunge să-și dubleze sau chiar tripleze valoarea până la finalizarea proiectului, doar pentru că la pregătirea șantierului s-au mai găsit niște oase din cretacic sau roca în care se sapă e mai tare decât untul la soare sau ultima specie de bondărel cu coada întoarsă este afectată de zgomotul picamerelor.
La Dezvoltare, ce să mai zic... cine n-a auzit de celebrele programe Anghel Saligny, sau PNDL, care s-au născut din gândirea strategică a lui Liviu Dragnea preluată de la Elena Udrea, iar acum gestionate de reprezentantul UDMR-ului, care nu vrea să lase scăpat ciolănașul din mână în noul mandat al lui Ciolacu.
Cu stupoare aflăm că un partid care nu contează în echilibrul politic de la putere își permite să refuze portofoliile de la Fonduri și Energie, dar de Dezvoltare nu se lasă, de-ar fi să fie lăsați chiar ei, reprezentanții partidului, pe peron la plecarea drezinei PNL-PSD din gară.
Păi dacă e așa și nu fu și nu vru nici Tică și nici Tache, ce-ar fi, domnilor coalizați împotriva intereselor unei națiuni întregi, să lăsați Ministerul Fondurilor pe seama unor profesioniști, să luați frumușel pe cel mai cel din aparatul tehnic și să-i dați mandat să facă ce trebuie, astfel încât și Programele Operaționale să meargă strună, și PNRR-ul să se deblocheze și SMIS-ul să funcționeze!
Consecința ar fi realizarea la timp a noilor școli, spitale, autostrăzi, și a multor altor lucruri de care oamenii care v-au votat chiar au nevoie. Cum? S-ar lucra în liniște și eficient fără ca nimeni să nu mai iasă pe sticlă și să spună că a făcut și a dres de parcă ar lucra singur cu banii lui primiți la nuntă, parastas sau botez?
Știu, știu, nu aveți nevoie de profesioniști, oameni pricepuți care să vă spună cum trebuie făcut în armonie cu legislația, angajamentele externe asumate de țară, exigențele profesionale; în Guvern e nevoie de oameni de partid, care să execute întocmai și la timp comenzile primite, cu beneficii pentru organizația politică din care provin.
În concluzie, la rotativă, se mai gândește onor Guvernul cum să scape de cartoful fierbinte de la Fonduri, dar nici să nu rămână cu onoarea ”nereperată” că nu s-a găsit un vajnic slujitor al intereselor de partid care să preia cartoful, chiar de-ar fi să-l zdrobească și să-l facă piure.