Agențiile de presă anunțau la sfâșitul săptămânii trecute că mitropolitul Muntenegrului, cunoscut ca opozant al recomandărilor privind purtarea măștii de protectie, precum si al altor măsuri profilactice împotriva pandemiei, a decedat. S-a infectat chiar cu virusul COVID-19, ignorat de dânsul.
În țara noastră, și-a găsit sfârșitul. astă vară, arhiepiscopul Sucevei și al Rădăuților, răpus de COVID-19. Contestase și el existența virusului, pericolul pandemiei, nevoia de a se proteja prin măsuri profilactice. Oferea, chiar de la altar, un hotărât exemplu personal negativist, fără să știe ce pericol îl pândește.
La Constanța, o înaltă față bisericească sfidează și acum măștile și toate măsurile antiepidemice, oficiind ca și cum n-am fi amenințați de urgia epidemiei, ca și cum nu s-ar infecta zilnic mii de victime, n-ar deceda sute și n-ar fi atâta jale în țară. Mulți credincioși urmează și ei exemplul înaltului prelat.
Cele sfinte sunt una, iar cele lumești sunt alta
Niște protestatari mireni s-au adunat duminică seara în Piața Victoriei, contestând și ei existența virusului, a pandemiei, recomandările oamenilor de știință, ale medicilor şi autorităților.
Nu contestă nimeni dreptul lor de a-și exprima opinia, dar acțiunea îmi amintește de o societate non-profit americană care militează pe plan internațional, contestând sfericitatea Terrei și susținând că Pământul e plat. Ca o farfurie.
Comentariile sunt multe și nu m-aș mai apleca asupra lor. Fiecare din noi are în cap suficientă materie cenușie ca să tragă concluziile cele mai potrivite. Ca simplu laic, necunoscător al științelor teologice, îmi permit să amintesc totuși cuvintele biblice rostite de însuși Mântuitorul: „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”.
Patriarhul vrea ce este al Cezarului. Dumnezeu ca armă
Nu cred că trebuie să fii un cunoscător doct într-ale canoanelor, ca să înțelegi că cele sfinte sunt una, iar cele lumești sunt alta. Profilaxia este treabă lumească, inclusiv purtarea măștii, păstrarea distanței, dezinfecția, spălatul pe mâini și toate celelalte măsuri.
Dar, dacă profilaxia le este de ajutor oamenilor, al căror iubitor este însuși bunul Dumnezeu, atunci datoria Bisericii este să ajute măsurile dispuse de autorități, să îndemne respectarea lor de la înălțimea Amvonului, iar clerul să fie în fața credincioșilor exemplu demn de urmat.
Este o vină a Guvernului, dacă nu s-a consultat cu BOR, dar este o vină și invers
Nimic nu poate fi mai convingător în rândul credincioșilor decât exemplul personal al preoților. Vă închipuiți ce impact dezastruos au avut cuvintele mitropolitului muntenegrean care, cu puțin înainte de a se îmbolnăvi, afirma că: „pelerinajul și sfântul venerat și făcător de minuni sunt vaccinul lui Dumnezeu”.
Vorbele au fost spuse, firește, la modul metaforic, dar omul simplu își poate închipui că Dumnezeu vaccinează la concurență cu clinicile și chiar că vaccinul ceresc este mai eficient, iar mulțimea, care încalcă normele, ca să ajungă la moaște, va primi de undeva, de sus, vaccinul lui Dumnezeu.
Din păcate, însuși Prea Fericitul Patriarh Daniel și-a manifestat public rezervele sale, cu privire la reglementarea stabilită de Guvern pentru recentele pelerinaje de la Iași și București.
A evaluat reglementarea ca fiind „o măsură disproporționată, discriminatorie şi luată fără o consultare prealabilă cu Biserica Ortodoxă Română”. Ultimele cuvinte spun totul: Prea Fericitul n-a lăsat impresia că-l preocupă sănătatea sau chiar viața periclitată a oamenilor. Îl preocupă în primul rând orgoliul său propriu, o profundă insatisfacție, pentru faptul că n-a fost consultat
Nu exclud că poate a greșit Guvernul și ar fi fost bine să consulte reprezentații Bisericii. Dar mă întreb: Patriarhul s-a consultat cu premierul atunci când a pregătit organizarea pelerinajului, procesiunea preoților, slujbele religioase, prezența mulțimii la slujbe, deplasarea pelerinilor cu autocare la Iași sau la București?
A avut domnia sa în vedere corelarea măsurilor profilactice ale BOR cu cele ale Guvernului, puse de acord și unele, și altele, cu recomandările specialiștilor?
Sunt și situații, când greșelile pot deveni merite
Fără îndoială, Prea Fericitul Părinte s-a simțit atins în mândria sa de ÎntâiStătător, când a auzit că Guvernul hotărăște ceva care afectează procesiunile și ritualul legat de ele.
Totuși, dacă voia o reparație rapidă a greșelii, ar fi pus mâna pe telefon și ar fi discutat cu premierul, n-ar fi făcut spectacol public din ceea ce nici măcar nu mi se pare un conflict.
Putea vorbi și cu președintele țării. Rangul său ierarhic i-ar fi permis, iar președintele nu cred că ar fi fost nereceptiv în situația dată.
Dialogul prin televizor este un apanaj al politicienilor, ceva cu care să se fălească Ciolacu, atunci când îi trimite mesaje incomode lui Orban sau invers, departe de înțelepciunea pe care eu unul aș aștepta-o de la Prea Fericitul Părinte.
Pragmatic vorbind, rezolvarea amiabilă ar fi fost incomparabil mai sigură și mai sănătoasă, decât o apostrofare televizată, ca să vadă mulțimea cine se fălește că ține coada sus și cine o ține și mai sus.
Chiar dacă domnul Orban a greșit, nepunându-se de acord cu Biserica în măsurile luate, cred că există o scuză, pe care fără îndoială, în înțelepciunea sa, o cunoaște Prea Fericitul Părinte, dacă a citit cuvintele lui Napoleon Bonaparte, dictate secretarului său, în exilul de pe insula Sfânta Elena: „Pe câmpul de luptă, chiar și greșelile devin merite, dacă, prin ele, ți-ai salvat oamenii, caii șl armamentul”.
În lupta noastră cu pandemia, Guvernul consultă specialiștii, ascultă recomandările lor și hotărăște măsuri. Poate face și greșeli, dar dacă, greșind, alină suferința și salvează vieți, atunci greșelile pot deveni merite.
Vaccinul lui Dumnezeu – iată o metaforă superbă, pentru care nu merită să-ți riști vața
În mecanismul complicat de combatere a pandemiei, nimeni nu are dreptul să considere că Biserica este a cincea roată la căruță. Dimpotrivă, ar putea fi principalul factor, capabil să susțină respectarea măsurilor dure și incomode dispuse de Guvern în aceste tragice zile, altfel decât prin sancțiuni, măsuri coercitive, amenzi usturătoare și acțiuni polițienești.
Cuvântul blând al sacerdotului poate fi incomparabil mai convingător decât amenda domnului Vela, decât amenințarea domnului Arafat sau decât puterea de persuasiune a unor savanți, deveniți peste noapte politicieni.
Românii au declarat de nenumărate ori că au mai multă încredere în Biserică decât în clasa politică și poate că aceasta este singura opțiune la care au rămas neclintiți.
Crede cineva că, dacă în fiecare biserică, preotul ar vorbi despre pericolul viral și despre importanța respectării măsurilor propuse de specialiști, s-ar mai repezi enoriașii în număr atât de mare spre procesiunile din jurul moaștelor?
Sunt însă convins că, dacă însuși preotul ar sluji cu masca pe figură, le-ar da enoriașilor un asemenea exemplu personal, încât n-ar mai fi în Piața Victoriei atâția contestatari, nemulțumiți că s-a închis piața Obor, dar li s-a salvat sănătatea.
Poată acești oaameni de bună credință, pentru care cuvântul preotului este chiar voia Domnului, își închipuie că atingerea moaștelor este chiar vaccinul lui Dumnezeu, cel care nu l-a ajutat pe nefericitul mitropolit al Muntenegrului și nici pe arhiepiscopul Sucevei și al Rădăuțior.
Trebuie să recunoaștem că mulți români se supun cu mai multă hotărâre cuvântului auzit de la Amvon decât dispozițiilor domnului Vela, rostite de el personal la televizor. Cuvântul preotului îi învață pe enoriași să se comporte creștinește. Cuvântul ministrului îi învață să le fie teama de polițist.
Mirajul modelului suedez
Vorbim adesea de modelul suedez. Acolo nu amenzile impun legea, ci educația. Regulile de conduită anti-virus nu le comunică șeful statului, nici premierul, nici vreun ministru. Le comunică specialiștii, fiecare în domeniul său. Regulile trebuie respectate pentru că sunt necesare, nu pentru că se aplică amenzi.
Modelul suedez a fost ironizat în primă etapă și părea falimentar. Dar iată că astăzi în Suedia se înregistrează printre cele mai puține cazuri zilnice de îmbolnăvire și cele mai puține decese, fără aplicarea de măsuri coercitive.
L-aș întreba pe domnul profesor doctor Alexandru Rafila, cel care ne recomandă cu atâta pasiune modelul suedez, dar și pe ceilalți trei distinși specialiști într-ale medicinii, declarați brusc politicieni de frunte: există oare în Suedia măcar o singură personalitate notorie în specialitatea sa, care să se înregimenteze la rând cu mediocrități ca Firea, Stănescu, Grindeanu sau Ciolacu și unde până mai ieri comanda intelectuala Dăncilă, intemnițatul Dragnea sau un fost doctor în drept, căruia i s-a anulat diploma și titlul, după ce și le-a apărat cu dârzenie timp de șase ani, și a pierdut în toate instanțele și instituțiile posibile?
Face o mare greșeală domnul profesor Alexadru Rafila, dacă își închipuie că va aplica în România modelul suedez cu echipa lângă care s-a înrolat. Echipa n-are nicio legătură cu modelul suedez. Este deja strâns legată de modelul fanariot.