România face eforturi să nu-și piardă și bruma de influență care i-a mai rămas la nivel internațional, dar problemele interne, lipsa de curaj și conexiunile pe care le are încă Rusia în țara noastră stau în calea refacerii credibilității.
În urmă cu câteva zile, Nicușor Dan, președintele României, a fost la Paris, la o reuniune a “Coaliției de Voință”, alianța statelor care susțin Ucraina în fața agresiunii militare a Kremlinului.
Întâlnirea a fost “fizică”, a spus președintele, multe dintre ele ținându-se, în ultima vreme, online.
În Franța s-au discutat probleme importante, nu numai dosarul ucrainean, dar și intervenția militară a SUA în Venezuela și amenințările tot mai frecvente ale lui Trump cu privire la o posibilă “anexare” a Groenlandei.
“…în urma unei munci pe care au făcut-o echipele tehnice, șefi de Stat Major, consilieri de securitate, și așa mai departe, s-a definit un document militar, care nu este public, care prevede în concret cum vor fi exercitate aceste garanții de securitate, care sunt responsabilitățile pe care fiecare dintre participanții la această coaliție și le asumă și cine coordonează fiecare din elementele de garanție…”, a declarat Nicușor Dan, președintele României, într-o conferință de presă.
Franța și Marea Britanie vor juca un rol principal în ce privește implementarea garanțiilor de securitate, inclusiv trimiterea de militari în Ucraina, în timp ce SUA vor asigura un sprijin strategic și logistic, oferind și o clauză de intervenție, adică în situația unor viitoare agresiuni ale Rusiei, vor interveni militar și vor oferi un sprijin defensiv masiv.
De asemenea, Danemarca, Belgia, Spania și Lituania și-au arătat disponibilitatea de a trimite trupe pe teritoriul Ucrainei, pentru a menține o posibilă înțelegere de încetare a focului și, mai apoi, a tratatului de pace.
Criza din noiembrie 2024 continuă și azi
“România și-a asumat… nu trupe în Ucraina, și suport logistic, training, pregătire pentru militari ucraineni în România sau în alte țări europene, în colaborare cu armate din respectivele țări, participare la programe comune de înarmare… acesta e locul în care suntem azi…”, a declarat Nicușor Dan.
Declarația de mai sus confirmă timiditatea acțiunilor României din ultimii patru ani în legătură cu Ucraina, deși agresiunea militară a Rusiei reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității naționale de după 1990.
Lipsa unei strategii în ce privește Ucraina sau aplicarea uneia greșite a dus, în final, la catastrofa politică din noiembrie 2024, atunci când rețelele Kremlinului aproape au reușit să preia instituția prezidențială, cea mai importantă structură de putere din țară.
Criza declanșată atunci continuă și azi, la peste un an, noul președinte nereușind să coaguleze suficientă susținere politică pentru anihilarea rețelelor de influență ale Kremlinului din România și refacerea prestigiului măcar în fața aliaților europeni.
Securitatea Ucrainei este securitatea României
“România ar trebui să contribuie cu trupe, alături de francezi, britanici şi cine mai merge, la garantarea securității Ucrainei”, a subliniat Iulian Fota, expert în politici de apărare, fost consilier prezidențial, într-o postare pe Facebook.
“Securitatea Kievului este securitatea României. Ne-am dus în Irak și Afganistan, la dracu' în praznic, ca să ne garantăm aderarea la NATO și nu participăm în Ucraina, lângă casă, pe o miză mult mai mare…”, a mai adăugat el.
Observația lui Iulian Fota arată o slăbiciune instituțională majoră. Existența și manifestarea acestui paradox de securitate e cea mai bună dovadă că, după anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024, la nivelul arhitecturii statului român nu s-a reușit anihilarea influenței ruse. Ea există și se manifestă în continuare.
Acest lucru e vizibil la nivel politic, persoane cu legături dovedite și publice cu Rusia acționează bine-merci, la lumina zilei, fără să-i întrebe nimeni de sănătate.
De asemenea, la nivelul Justiției, Călin Georgescu, candidatul susținut de Kremlin, care a încălcat flagrant legea electorală, conspirând și împotriva ordinii constituționale, are încă o importantă tribună politică în România.
Și, nu în ultimul rând, propaganda Rusiei e prezentă la fel de intens pe rețelele sociale, fără ca autoritățile să reușească stăvilirea campaniilor cu informații false, care au rolul de a provoca tensiunii sociale frecvente și intense.
Carantina internațională
Problemele interne ale României sunt atât de grave încât, în continuare, țara noastră se află într-un fel de carantină internațională, alimentată de indecizia cronică manifestată la nivelul autorității - președinție și Guvern.
“…trebuie să fim acolo. Asta înseamnă să ne definim și să ne promovăm interesele. Ori noi, acum, lipsim de peste tot. Nu am fost la Kiev acum câteva zile, nu am fost la Roma la Conferința pentru Reconstrucția Ucrainei, nu am fost la New York la UNGA (Adunarea Generală a ONU) prin președinte”, a scris Oana Popescu Zamfir, expert în afaceri internaționale, fost secretar de stat, într-o postare pe Facebook.
“Nu s-a dus președintele pentru că nu aveam ce să punem pe masă și ce să spunem? Poate fi o justificare, dar e o abordare complet greșită! Dacă o să lipsim din formatele de discuție, nici nu vom avea vreodată o agendă pe care să o promovăm”, a mai adăugat Oana Popescu Zamfir.
La nivelul președintelui, cât și la cel al prim-ministrului se observă timiditate în ce privește promovarea intereselor imediate ale României în materie de siguranță națională.
România are de construit mult mai rapid, mult mai activ, mai diversificat pentru a-și consolida poziția în interiorul UE și al Europei... Avem nevoie să cooperăm la nivel concret cu Franța, cu UK, cu polul polono-baltico-scandinav, dar și cu Turcia, Bulgaria, Germania și Grecia, în proiecte de apărare, de infrastructură, de reziliență. Firește că se poate spune că n-avem capacitate, e dificil. Așa e, e greu, dar e greu pentru toți, că nimeni nu s-a așteptat la ceea ce trăim acum, iar ceilalți se mișcă și găsesc resurse, în timp ce noi nu...
Oana Popescu Zamfir, expertă în afaceri internaționale
Dacă liderii României nu reușesc să convingă populația că pentru a primi și beneficia de sprijinul aliaților e nevoie să oferim și noi ceva, atunci în continuare țara va rămâne vulnerabilă, iar politica națională va fi influențată mai degrabă de interesele Kremlinului și, foarte probabil, ale Beijing-ului, și nu de cele ale României.
Cel mai grav pare a fi faptul că n-am reușit încă să identificăm problemele, ce ne-a adus în acest punct, unde am greșit și ce trebuie făcut pentru a ieși cât mai repede dintr-o zonă marginală și periculoasă.