Eduard Hellvig, ultimul director SRI, a demisionat abrupt în urmă cu trei ani și nici Klaus Iohannis, președintele de atunci, și nici Nicușor Dan, actualul șef al statului, n-au reușit să rezolve o problemă care adâncește suspiciunea și neîncrederea publică în agențiile de informații din România.
Vă invit să vizionați podcastul video de 40 de minute prin care încerc să descâlcesc și să explic măcar o parte din complicata problemă a blocajului politic, început în toamna anului 2024 și care continuă și astăzi.
Lipsa unui director civil la SRI, dar și perpetuarea în funcție a unuia “compromis” la SIE, e vorba de Gabriel Vlase, fost deputat PSD, reprezintă o mare vulnerabilitate pentru România, în contextul războiului din Ucraina și relației complicate cu administrația Donald Trump.
Mai jos, câteva citate relevante ale celor intervievați pentru realizarea acestui podcast.
Iulian Fota, expert în siguranță națională:
Directorii serviciilor de informații sunt importanți, în primul rând, pentru a mări nivelul și de asta avem nevoie atât de la unii, cât și de la alții. Mărim nivelul de ambiție profesională, pentru că suntem într-o situație proastă, suntem agresați, amenințați.
Evoluțiile internaționale nu sunt în favoarea noastră și nu știm ce aduce viitorul. Acest lucru e valabil și pentru SIE, nu numai pentru SRI. Deci e nevoie de un nivel de ambiție mai ridicat.
Din interior e foarte complicat, neavând legătură cu politicul, să stabilești nivelul de ambiție, pentru că mi-e greu să cred că un general merge să stea de vorbă cu diferiți oameni politici, cu premierul, cu președintele, ca să vadă ce vor de la el. Nu are și legitimitate.
Directorul SRI e numit prin mandat al președintelui. Directorii (SRI și SIE) sunt votați în Parlament. Deci, când te duci ca director la SRI sau la SIE, ai în spate votul Parlamentului, iar legitimitatea și greutatea ta în sistem sunt mult mai mari.
Cristian Hrituc, analist politic:
Cu PSD trebuie să joci în forță, iar momentul în care se putea juca în forță a fost imediat după ce Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale. Dacă a pierdut acea fereastră de oportunitate, dacă a fost prea democratic și s-a dus să-i întrebe ce vor și nu a bătut cu pumnul în masă, spunându-le că astea sunt direcțiile, gata. S-a închis cu numirea unui director la SRI.
Lipsa unui șef civil la SRI e o problemă pentru societatea civilă, pentru presă și, oarecum, pentru partenerii externi, care au o altă maturitate politică și instituțională.
Pentru serviciile de informații în sine nu e o problemă. Ele pot funcționa bine și în condițiile actuale, pentru că există anumite reguli și, dacă vreți să dăm un exemplu, până la urmă, în momentul în care ai gestionat toată partea de, să zic așa, anulare a alegerilor, probele scoase și tot, nu s-au observat defecțiuni.
E într-un fel rău pentru vibe-ul democratic din România, dar pot să spun pentru că sunt un pic mai pragmatic și mai cinic: democrația nu mai e cea în care am crezut cu toții de când au fost doborâte Turnurile Gemene (11 septembrie 2001).
Au fost foarte multe pericole, iar instituțiile de forță din mai toate statele s-au întărit și au mai mușcat puțin din partea democratică. Normal că putem să fim ipocriți și să spunem că nu, nu e așa, dar când pericolele sunt mari și diverse, serviciile de informații vor acționa să se întărească, că asta e jocul. Care pe care.
Costin Ciobanu, cercetător științe politice:
Blocajul numirii unui director la SRI cred că e o temă legitimă, o temă despre rolul, până la urmă, al controlului civil al serviciilor de informații și despre faptul că, în ultimii ani, am avut problemele pe care le-am avut.
Să te trezești cu alegeri prezidențiale atacate, să iasă președintele să spună că rușii au intervenit în alegeri. Acest lucru duce la două discuții. E vorba despre ce? Este vorba despre incompetență sau despre complicitate? Iar aceste lucruri trebuie aduse în spațiul public pentru că, până la urmă, vulnerabilizează major democrația din România.
Noi încă nu ne revenim. Călin Georgescu, care e totuși anchetat și are anumite probleme în zona de justiție, este periodic prezent în spațiul public și dă sentințe.
George Simion spune că îl va propune premier. Or, acest lucru, până la urmă, ține de faptul că statul român încă nu și-a făcut datoria.
Nu mă uit atât de tare la cine va propune președintele, dar faptul că tot temporizează aceste numiri și că nu se face lumină asupra unui eveniment extrem de traumatic din istoria noastră democratică reprezintă o mare problemă.
