Klaus Iohannis a avut dreptate să toarne apă peste focul unui boicot păgubos aprins fix de liberali pentru a muta furia eșecului Schengen de pe ei și președinte. Și foarte mulți români s-au dus într-adevăr după fentă.
Fără îndoială că poziția cancelarului Nehammer (nu a Austriei și a societății austriece, ci a cancelarului și a partidului sau) este mizerabilă și a enervat întreaga UE. Dar întrebarea este cum să reacționezi inteligent și eficient, nu cum să-ți faci, isteric și fără creier, mai mult rău. Cu alte cuvinte, cum să fii cu fruntea sus, dar să fie bine și ce e în spatele frunții.
Care rău?
1.Politic. Mutarea enervării pe întreaga Austrie, pe tot ce e austriac, deși decizia a fost a unui partid ajuns acum la 20%, este un puseu xenofob care folosește exclusiv AUR. Acolo se vor aduna procentele acestei furii și ne vor ustura rău mai târziu.
2.Social. În firmele austriece din România muncesc zeci de mii de oameni. Dacă ele fac disponibilizări sau pleacă cu totul, după cum le cer exaltații, cu oamenii aceia ce se întâmplă? Dacă ploua peste ei cu oferte mai avantajoase de muncă, ar fi plecat demult spre ele.
3.Economic.
- Ne atacăm propriile bănci, nu bănci austriece. ”Nu avem în sistemul bancar românesc nicio bancă austriacă. Avem două bănci românești cu capital austriac. Aceste bănci dau credite în România, dau dobânzi celor care au depozite și, cu rezultatele lor, contribuie la consolidarea sistemului bancar românesc.
Dacă o singură bancă puternică se prăbușește, se clatină toată economia. Amintiți-vă ce s-a întâmplat în 15 septembrie, când a căzut Lehman Brothers, cu economia mondială. Din fericire, nu e cazul la noi, nu s-au retras decât câteva persoane, nu s-au repezit românii să boicoteze bănci românești.
Iar cei care au lansat astfel de îndemnuri la un așa-zis boicot nu cred că știu care e statutul acestor bănci și care ar fi impactul unui astfel de demers, când îți ataci propriile bănci, atacând soliditatea întregului sistem bancar, la care acestea contribuie”, a comunicat consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu.
-Acţionariatul Petrom este alcătuit din: 51% Petrom, 21% statul român și 28% acționari persoane fizice și juridice, între care, cu 13%, sunt viitorii pensionari ai României prin Pilonul II de pensii. Orice scădere a companiei îi afectează și pe acești viitori pensionari, unii dintre ei susținători ai boicotului.
Petrom este cel mai mare contributor la bugetul de stat (3 miliarde de euro numai in primele 9 luni ale acestui an) și un imens angajator (peste 10.000 de salariati in 2020).
Petrom înainte de privatizare era o gaură neagră cu datorii totale de 40 de miliarde de lei la statul român.
Orice neregulă în activitatea oricărei companii austriece mică sau mare trebuie să fie sancționată indiferent de Schengen, orice prevedere contractuală sau legală care prejudiciază statul român trebuie corectată, dacă se mai poate, și, în orice caz, pedepsită, indiferent de Schengen.
Vi se pare că boicotul isteric declanșat de PNL și capitalizat de AUR în ultimele zile a avut un efect? Cancelarul se perpelește în chinuri și cere în genunchi iertare? UE aplaudă entuziast dacii liberi din benzinării?
Nu. Efectul poate fi antagonizarea și a părții majoritare din Austria care ne e favorabilă, îl condamnă pe cancelar și l-ar putea dărâma la alegeri. Pot fi pierderi pentru economia românească, inhibarea altor investitori care nu își asumă să pățească la fel, dacă guvernul lor va greși într-o zi.
Klaus Iohannis spune că România nu va ataca la CJUE. Corect pentru acest moment! Cu ce ne-ar ajuta atacul la CJUE? Am aștepta doi ani o decizie care nu va fi garantat pozitivă, pentru că votul politic al unei țări nu e condiționat de criterii precise. Și cât așteptăm sigur nu se mai deblochează nimic.
Calea este, după cum corect spune președintele Iohannis, cea diplomatică. Și nu am nicio îndoială că a avut la Bruxelles reacții nu chiar favorabile pentru poalele ridicate în cap în România, amenințări cu naționalizări și alte tribalisme.
Dar adevărul și dreptatea dlui Iohannis se opresc aici. Pentru că aceste tribalisme nu au apărut din senin, ci ca o formă de frustrare neputincioasă și luare a sorții în propriile mâini din cauza impotenței celor implicați în dosarul Schengen și după ce PNL a ridicat la cer așteptarea privind aderarea. Asta a provocat depresia colectivă despre care vorbește Klaus Iohannis.
Diplomație? Da, de toate felurile, inclusiv economică și cu tușe mai dure. Dar, după cum explica europarlamentarul REPER Dragoș Tudorache, un expert al negocierilor în domeniul migrației și al Schengen, diplomația pe toate tonurile se face înainte de decizie și fără trompete. Luați exemplu de la premierul croat Plenkovic.
Calea este diplomația pe care însă nici dl Iohannis, nici dl Bode, nici dl Aurescu nu au știut să o folosească eficient. Ea se face din timp, cu atenție, coordonat, inteligent și discret, fără translator.
Însuși faptul că am ajuns în JAI nu doar cu Austria ostilă, dar nici cu chestiunea tandemului România-Bulgaria clarificată, deși poziția Olandei era clară, dovedește lipsa unei strategii lucide. Unii vorbeau de separare, ceea ce ar fi antagonizat Bulgaria, alții de calendare diferite, fiecare după cum îi ducea capul. Noi cât de solidari am fost când ne-am repezit să ne lepădăm de Bulgaria?
E bine că președintele a clarificat acest aspect. Decuplarea ar fi radicalizat Bulgaria care ar fi ripostat inclusiv făcând zile negre românilor la frontierele sale. Stăm mult acum la Giurgiu și Kulata? Să fi văzut cât stăteam după decuplare.
Ea ar fi fost greu de făcut juridic, cele două țări fiind parte a aceluiași tratat, iar securizarea graniței de pe Dunăre ar fi fost un coșmar logistic și financiar. Poate află cu ocazia asta și premierul Ciucă.
Chiar și acum, președintele și liberalii vorbesc pe voci diferite despre boicot. În mod evident nu există o coordonare, o linie. Liberalii încep să-și înghită vorbele, o dau pe persoană fizică.
Președintele se arată indignat că se caută vinovații pentru eșec. În fața unei asemenea prestații inepte, cum să nu fie necesară o asumare? Nu de nervi, nu pentru răcorire, ci pentru a avea măcar o minimă speranță că parcursul dificil care urmează pentru un succes anul viitor va fi condus mai inteligent și profesionist.
Iar cu acest ministru de Externe și acest ministru de Interne șansele mi se par infime, mai ales dacă sunt mângâiați pe cap în loc să fie supuși analizei dure.
P.S. Nu mă voi lovi singură cu sapa peste picioare și nu mă duc după fentele disperate ale liberalilor, deci voi alimenta în continuare de la Petrom (preferați MOL - Ungaria, Lukoil și Gazprom sau creanța Libia?), nu îmi anulez cardul la banca "austriacă" (nici la cea "olandeză") decât dacă voi fi nemulțumită de serviciile ei, voi alege produsele și serviciile în funcție de raportul calitate-preț, nu după originea lor.
Dar voi pretinde în continuare Guvernului și președintelui Iohannis inteligență, eficiență și profesionalism, nu numai pentru dosarul Schengen. Nu străinii trebuie să-mi apere interesele, ci demnitarii și instituțiile românești finanțate din banii mei.