De ce AUR nu va lua 40% la alegeri. De ce nu va lua nici 30?

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Sunt mulți oameni politici, comentatori și jurnaliști care flutură pericolul AUR, susținând că în cazul unor anticipate formațiunea condusă de George Simion ar putea lua în jur de 40% din voturile exprimate și ar câștiga scrutinul.

Presupunând că enunțul și teama sunt adevărate, atunci trebuie pusă și o altă întrebare: ce se va schimba în doi ani, fără alegeri, astfel încât AUR să scadă?

Dacă acum există convingerea că e cel mai mare partid din România, oferă vreun actor politic garanții că, în doi ani, situația va fi diferită?

Tot ce se întâmplă acum e în favoarea lui Simion, iar situația partidului său, în contextul acțiunilor sinucigașe ale lui Sorin Grindeanu în tentativa de a-l distruge pe Ilie Bolojan, cu un președinte izolat și dezorientat la Palatul Cotroceni, nu va face decât să se îmbunătățească în viitorul apropiat.

Dacă, într-adevăr, la nivelul societății românești există oameni responsabili, care-și asumă conducerea țării și sunt îngrijorați de criza actuală, iar George Simion și partidul AUR sunt mari pericole extremiste, atunci trebuie organizate alegeri cât mai devreme, astfel încât să se salveze ce se mai poate salva.

ADVERTISING

AUR ar obține acum în jur de 36%-40% din voturile exprimate, conform ultimelor sondaje. Deci nu ar putea guverna singur.

În noile condiții, s-ar putea forma o alianță de 60% a formațiunilor pro-europene, scăpate de “electronii liberi” din Parlament - POT, SOS și alții -, care ocupă aproape 100 de locuri, iar situația s-ar limpezi, s-ar așeza pe noua realitate.

Dacă raționamentul de mai sus e corect, atunci cu cât Nicușor Dan așteaptă și amână chemarea cetățenilor la urne, prelungind actuala criză politică și blocajul, AUR va crește tot mai mult, astfel că peste doi ani ar putea câștiga peste 50% și forma singur Guvernul.

Să fie liniște în țară

Dar enunțul de mai sus nu e adevărat dintr-un singur motiv - pentru că pleacă de la o premisă greșită, pentru că, de fapt, toată teama de AUR e întreținută artificial pentru ca să nu apară o resetare în societate.

Frica e a actualei elite politico-militaro-juridice corupte, conectată la resurse, beneficiara unor privilegii uriașe, reprezentate de salarii nejustificat de mari, de pensii speciale, de controlul companiilor publice, agențiilor și instituțiilor. E măcinată de spaima ca nu cumva să apară o schimbare majoră în societate, iar actuala structură de putere, relații și influență să dispară.

România se aseamănă mai degrabă cu un stat sud-american decât cu unul european, cu o democrație “controlată”, care, în ultimul deceniu, pe fondul pandemiei și al războiului din Ucraina, a fost sub umbrela unei structuri bazate pe alianța PSD-PNL, una împotriva cetățenilor, care a stopat, efectiv, transformarea social-politică a țării, încurajând corupția.

După plecarea lui Iohannis, cel care a format și garantat liniștea acestei structuri, și mai ales cel care a făcut tot posibilul ca să se perpetueze, în societatea românească au apărut mai multe grupări care se luptă pentru supraviețuire.

Toată confruntarea, începută în 2024 și care continuă până în ziua de azi, s-a desfășurat pe fondul unui atac hibrid dezvoltat de Kremlin în România, care și-a turat la maximum rețelele de influență pe care le-a avut întotdeauna în țară, de la momentul instaurării comunismului.

Apărarea Constituției

Sunt foarte mulți care uită că AUR este un partid artificial, construit în laboratoarele agențiilor de informații, exact cu scopul de a fi un “paratrăsnet social” și o “speritoare”.

După dispariția PRM, zona naționalist-populistă a rămas neacoperită, reprezentând o vulnerabilitate, un creuzet din care se putea naște orice, așa că, la nivelul conducerii statului, s-a luat decizia că e mai bine să fie infiltrată și controlată decât să fie lăsată de izbeliște.

Trebuie precizat că astfel de decizii complicate, care implică o elaborată muncă de informații, sunt luate de președinți și apoi transferate agențiilor și instituțiilor cu atribuții în domeniu, care acționează pentru “apărarea Constituției și a țării”.

George Simion, Călin Georgescu, AUR și alte forme de organizare și acțiune politică legală, în zone gri sau opace, sunt efectul și materializarea acestor decizii politice.

Un președinte secret

În decembrie 2020, în urmă cu aproape 6 ani, am publicat un articol în care descriam operațiunea de promovare a AUR pe rețelele sociale și calculam suma minimă de bani de care era nevoie, doar pentru ca o pagină de Facebook a formațiunii să atingă performanța și numărul de urmăritori afișați la vremea respectivă.

Nu numai că George Simion este o creație a laboratoarelor politice românești, dar din cauza faptului că multe agenții și structuri de informații au fost și sunt penetrate de ruși, acestea l-au pierdut pe George Simion, în perioada 2010-2012, pe când desfășura tot felul de operațiuni în Republica Moldova, fiind preluat de Kremlin. De atunci, are cel puțin doi stăpâni.

Situația nu trebuie să mire pe nimeni. Acest fenomen e o regulă, nu o excepție. Așa s-a întâmplat cu Vladimir Plahotniuc, așa s-a întâmplat cu Sebastian Ghiță și cu mulți alții.

Au lucrat o vreme pentru cei care i-au creat, apoi au acumulat bani, putere și influență, n-au mai putut fi controlați și și-au găsit stăpâni mai puternici.

Tot ce susțin mai sus a fost documentat în sute de articole de presă, în declarații ale unor oficiali și foști oficiali ai României, dar și experți din străinătate.

Câteva dintre referințele folosite pentru documentare le găsiți la sfârșitul acestui articol.

Au fost zeci de investigații care au prezentat modul artificial și rapid de apariție a unui partid politic, a unui lider, care, fără nicio experiență anterioară, ajunge în Parlament, conduce partide și mișcări politice, devine un pericol sau un salvator, după cum e nevoie.

Nu trebuie uitat niciodată că suntem țara care a anulat alegerile prezidențiale pentru că un necunoscut a câștigat primul tur de scrutin.

A doua zi după anunțarea rezultatelor, milioane de români care n-aveau conturi pe TikTok au căutat pe Google "cine e Călin Georgescu”, pentru că nu auziseră de el.

Asta s-a întâmplat în condițiile unei campanii electorale care a ținut 30 de zile.

Călin Georgescu n-a condus în viața lui un partid politic, n-a fost membru al Parlamentului, n-a fost ministru, n-a fost primar. Și, totuși, peste noapte, aproape a ajuns președinte.

Candidatul care a fugit de victorie

Într-o țară care a trăit o astfel de magie, care a dus la scoaterea din căciulă a lui George Simion, a Dianei Șoșoacă și a lui Călin Georgescu, mai poate crede cineva zdravăn la cap în enunțul “AUR e periculos! Va lua 40% dacă vom avea anticipate…”?

În general, cei care i-au fabricat pe Simion, pe Georgescu și pe alții ca ei trebuie să aibă și antidotul, dar probabil nu-l folosesc atâta vreme cât, în viziunea lor, iepurii scoși din joben mai au o utilitate.

În plus, cei care încă mai au îndoieli cu privire la falsitatea temei cu “spaima de AUR” să-și amintească modalitatea în care George Simion și-a făcut campanie pentru a deveni președintele României - cum un candidat care a intrat în turul doi cu un avans de aproape 2 milioane de voturi a făcut tot ce i-a stat în putință, timp de două săptămâni, să piardă alegerile, cea mai mare teamă a lui fiind aceea de a nu ajunge din greșeală la Palatul Cotroceni.