Donald Trump a anunțat oficial că va impune o blocadă totală, după eșecul negocierilor de la Islamabad. El a spus că Marina SUA va bloca navele care intră și ies din strâmtoare, va intercepta vasele care au plătit taxe Iranului și va începe operațiuni de deminare.
La prima vedere, mesajul lui Donald Trump pare contradictoriu: după ce a cerut în repetate rânduri redeschiderea necondiționată a Strâmtorii Ormuz, președintele american a anunțat acum că Marina SUA va începe să blocheze navele care încearcă să intre sau să iasă din acest culoar strategic.
Întrebarea este firească: de ce ar vrea Washingtonul să blocheze o rută pe care spune că vrea, de fapt, să o elibereze?
Explicația, scrie CNN, este că situația din teren este mai complicată decât pare. Strâmtoarea Ormuz nu este complet închisă în sens clasic.
Iranul a restricționat sever traficul, dar a început să lase să treacă unele nave, în schimbul unor taxe care pot ajunge până la 2 milioane de dolari per vas. În același timp, Iranul și-a continuat propriile exporturi de petrol prin această rută, în timp ce pentru multe alte nave accesul a rămas blocat sau extrem de riscant.
Asta înseamnă că, în acest moment, Strâmtoarea Ormuz funcționează într-un mod care avantajează Iranul: Teheranul controlează trecerea, decide cine intră și cine nu, taxează anumite transporturi și își păstrează propriul flux de export.
Tocmai acest mecanism, scrie CNN, poate explica logica noii amenințări a lui Trump. Dacă SUA ar impune o blocadă reală, inclusiv asupra petrolului iranian, ar putea tăia una dintre principalele surse de finanțare ale regimului de la Teheran și ale operațiunilor sale militare.
Dar aici apare și riscul major. O blocadă care lovește inclusiv fluxul de petrol iranian ar putea împinge și mai sus prețurile globale la petrol și gaze. Iar asta este exact problema pe care administrația Trump a încercat să o evite până acum.
Washingtonul a ezitat până acum să meargă până la capăt cu această pârghie tocmai din cauza efectului asupra pieței energetice. Atât timp cât petrolul iranian continua să circule, chiar și într-un sistem controlat de Teheran, prețurile puteau fi ținute măcar parțial sub control.
Iar administrația americană a avut motive serioase să încerce asta: explozia prețurilor la carburanți a pus presiune politică pe Casa Albă și a complicat războiul și pe plan intern.
În analiza sa, CNN amintește că SUA au încercat în ultimele luni să țină sub control prețul energiei prin mai multe măsuri.
Administrația Trump a coordonat eliberări de rezerve strategice de petrol, a relaxat temporar unele restricții asupra vânzărilor de petrol și a încercat să evite o lovitură totală asupra exporturilor iraniene, tocmai pentru a nu agrava și mai mult criza energetică. Ideea a fost simplă: dacă petrolul tot iese din regiune, măcar să ajute la temperarea pieței.
Numai că această strategie are și un cost politic și strategic. CNN arată că, prin faptul că a permis Iranului să continue să vândă petrol, Washingtonul a tolerat indirect și faptul că Teheranul a profitat financiar de pe urma actualei situații.
Iar Iranul nu doar că a continuat să vândă, ci a făcut-o în condiții avantajoase, inclusiv la prețuri peste referința Brent, profitând de tensiunea de pe piață.
Aici pare să se fi produs schimbarea de calcul. După eșecul negocierilor cu Iranul, Trump pare dispus să accepte și costul unei noi scumpiri a petrolului, dacă asta îi oferă o pârghie mai mare asupra Teheranului. Blocada anunțată de Trump vine exact în acest moment de ruptură diplomatică, în care Casa Albă spune că Iranul a refuzat să renunțe la ambițiile sale nucleare și să redeschidă liber strâmtoarea.
Pe scurt, răspunsul la întrebare este: Trump nu amenință să blocheze Strâmtoarea Ormuz pentru că vrea să închidă o rută deja închisă, ci pentru că vrea să schimbe cine controlează efectiv accesul la ea și cine profită de pe urma ei.
În forma actuală, strâmtoarea nu este complet blocată, ci controlată de Iran într-un mod care îi aduce bani, influență și avantaj strategic. O blocadă americană ar încerca să rupă exact acest model.
Numai că prețul unei astfel de mutări poate fi foarte mare. Strâmtoarea Ormuz rămâne una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii, iar orice nouă restricție serioasă se vede aproape imediat în prețul petrolului, al gazului, al transportului și, în cele din urmă, în economie.
Iar în acest moment, pare că Trump chiar asta își asumă: mai multă presiune asupra Iranului, chiar cu riscul de a provoca un nou șoc energetic global.