De ce ajung să voteze cu extremiștii oameni care nu le împărtășesc valorile

De ce ajung să voteze cu extremiștii oameni care nu le împărtășesc valorile
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Unii alegători votează partide extremiste chiar dacă nu le împărtășesc valorile și nici nu sunt de acord cu politicile lor, spune expertul în politici internaționale Oana Popescu-Zamfir. Explicația: oamenii care nu se mai simt reprezentați caută o contestare suficient de puternică pentru a provoca schimbarea.

În podcastul SpotMedia.ro „Cum supraviețuim?”, realizat de Adriana Nedelea, Oana Popescu-Zamfir vorbește despre ruptura dintre cetățeni și partide, sentimentul de abandon și ce ar trebui să se schimbe pentru a reconstrui încrederea.

Oana Popescu-Zamfir: „Președinția nu mai crede în viitorul european și democratic al României”.

Oana Popescu-Zamfir este Senior Fellow pe securitate europeană la RUSI, Londra – Royal United Services Institute, expertă în politici internaționale și director al Global Focus. A fost expertă în grupul de reflecție strategică „România în UE”, de la Cotroceni, iar de anul viitor va fi în board-ul Colegiului NATO, va face parte din Consiliul Consultativ Academic al Colegiului de Apărare al NATO de la Roma.

Distanța dintre partide și alegători

Ascensiunea radicalismului poate fi asociată cu două evoluții: presiunile externe asupra democrațiilor și incapacitatea unor partide și instituții de a ține pasul cu societatea. Mai exact, spune Oana Popescu-Zamfir, „partidele politice au devenit din ce în ce mai nereprezentative, iar agenda publică și agenda politică nu mai coincid.”

Ea explică de ce schimbările din societate nu se regăsesc automat în modul în care funcționează partidele.

„Partidele au devenit din ce în ce mai izolate de electoratul lor. Nu țin pasul cu acesta. Instituțiile nu mai țin pasul.

Se schimbă foarte accelerat societatea și modul de organizare și de acțiune. Digitalizarea, comunicarea instantanee au creat posibilități pentru atât de mulți cetățeni care până acum nu au fost auziți în spațiul public, nu au avut o voce să o capete, să se organizeze. Uitați-vă cel mai recent la Serbia și la modul în care mișcarea studenților pornită ca o mișcare de protest a ajuns să câștige alegeri.

ADVERTISING

Deci există toate aceste modalități alternative de organizare politică cu care partidele politice nu doar că nu țin pasul, dar foarte multe, mai ales cele vechi și puternice care-și simt poziția amenințată, au căzut cumva într-un fel de abordare refractară, în care încearcă cu disperare să-și mențină statutul și vorbesc și de statutul individual.”

Votul radical ca încercare de a schimba ceva

Iar reacția de apărare a partidelor adâncește ruptura, spune Oana Popescu-Zamfir. Oamenii care nu se mai simt auziți caută alte variante, iar frica și nesiguranța pot face mai atractive vocile care contestă cel mai puternic ordinea existentă.

„Fiecare vrea să-și mențină puterea și se simte amenințat și vrea să controleze puterea din ce în ce mai mult, nu vrea să se deschidă către public și să-l audă și să-l înțeleagă în mod real. Și atunci, în momentul în care publicul simte că cei care l-au reprezentat până acum nu îl mai reprezintă, se duce către ceilalți.

Dacă adăugăm la asta anxietatea în creștere, temeri, presiune din partea actorilor externi, o să înțelegem de ce oamenii, în momentul în care sunt sătui de ceva ce nu funcționează, au tendința firească să se ducă acolo unde contestarea e cea mai puternică, radicală, vocală.

Chiar dacă nu rezonează neapărat cu valorile și foarte mulți dintre cei care votează cu partide extremiste nu au același set de valori morale, nu le împărtășesc și de multe ori nici nu sunt neapărat de acord cu politicile, dar încearcă să scuture suficient lucrurile că poate, poate s-o schimba ceva.”

Ce ar trebui să schimbe partidele

Întrebată ce ar trebui să învețe România în următorii ani, Oana Popescu-Zamfir pune pe primul loc refacerea contactului cu cetățenii. Ea observă că AUR practică acest tip de apropiere și consideră că această strategie contribuie la succesul partidului.

„În primul rând, la nivel politic, modalitatea de reangajare față de public, modalitatea de comunicare. Din nou o să dau exemplul Serbiei și nu este singurul, pentru că până la urmă, în România chiar și AUR face asta și se explică în felul ăsta succesul lor.

Este nevoie să mergi din nou din ușă în ușă, să mergi să vorbești cu oamenii ca partid politic, să te organizezi astfel încât să redevii reprezentativ, să te asiguri că nu ești cumva într-o bulă detașată de propriul electorat. Deci asta, pe de-o parte, modelul de reprezentare politică trebuie să se schimbe și partidele politice trebuie să își asume o poziție mult mai umilă cumva în raport cu electoratul și să reînvețe să îl reprezinte.”

Instituțiile politizate pot deveni vulnerabilități de securitate

Reconstruirea încrederii presupune, în opinia sa, și schimbări în interiorul instituțiilor. Oana Popescu-Zamfir avertizează că rețelele politice și corupte pot facilita influența externă și pot împiedica reacția statului într-o criză.

„Dincolo de asta, la nivel instituțional, este mare nevoie, atât cât depinde foarte mult de președinte și regret că nu văd această mișcare, ar fi nevoie de utilizarea tuturor instrumentelor constituționale și simbolice pentru o asanare a instituțiilor, pentru izolarea acelor grupuri din instituții care sunt intens politizate și care sunt foarte vulnerabile la influență externă.

Influență externă care se poate exercita și prin rețelele corupte și de influență internă. Pentru că ele riscă, dacă se repetă un episod ca cel de la alegerile prezidențiale trecute, să ne paralizeze capacitatea de reacție. Deci, în primul și în primul rând, mecanismul, țesutul instituțional românesc trebuie sanitizat pe cât se poate.

Nu trag speranță că partidele vor renunța la cei pe care îi au adânc implantați în administrația publică, dar ar fi nevoie măcar ca, să spunem, capacitatea acestora de a influența decisiv direcția strategică a țării să fie limitată. Și trebuie să învățăm să fim mult mai responsabili. Noi nu avem nici măcar cultural această noțiune a responsabilității individuale și nu avem nici la nivel de stat.

Noi nu înțelegem că nu tot timpul trebuie să încercăm să-i convingem pe alții să ne ajute, ci în primul și în primul rând trebuie să acceptăm că trebuie noi să ne adunăm și să facem mult mai mult, pentru că abia atunci o să vină și sprijinul. Nu mai suntem într-o epocă în care acest sprijin să vină doar pentru că votăm noi într-un anumit fel la Bruxelles sau că suntem constructivi sau că suntem într-o poziție geografică interesantă.”

Când cetățeanul simte că a rămas singur

Întrebată ce poate face fiecare om, Oana Popescu-Zamfir recunoaște cât de dificil este să ceri încredere în instituții cuiva care se simte abandonat de ele.

„E o întrebare foarte dificilă, pentru că știți ce se întâmplă? E foarte greu dacă te uiți astăzi la România să-i recomanzi în mod onest unui cetățean să creadă în instituții, să aibă o atitudine pro-democratică, să continue să se uite către Europa și așa mai departe, toate lucrurile pe care mi le-aș dori eu.

Realizez însă că este o alegere perfect rațională din partea unui cetățean să se uite în jur, să se simtă foarte singur, să se simtă descurajat, incapabil să înțeleagă ce se întâmplă și foarte abandonat de instituții. Și atunci să meargă pe cont propriu și să spună: până la urmă, eu o să am grijă de mine și de familia mea, o să mă bazez pe ce pot. Dacă asta înseamnă nepotism, corupție, rețele informale de sprijin, dacă statul simt că nu mă mai sprijină, atunci o să mă bazez pe ce simt că funcționează.

Și iată cum înțelegem și de ce o bună parte a societății se duce în acea direcție.”

Cum pot oamenii să acționeze împreună

Alternativa pe care o propune Oana Popescu-Zamfir este construirea unor legături între oameni cu valori democratice și europene, pentru ca aceștia să poată acționa împreună atunci când apare ocazia unei schimbări.

„Cealaltă recomandare pe care aș face-o eu și care este și alegerea mea este: da, asta e varianta simplă și poate calea mai scurtă către supraviețuire, dar dacă vrem mai mult decât să supraviețuim, vrem să supraviețuiască și copiii noștri și în niște condiții poate mai bune decât o facem noi acum, asta înseamnă hai mai degrabă să investim un pic în plus, hai să îi căutăm pe cei care au aceleași valori pro-europene, pro-democratice ca și noi, hai să ne uităm dincolo de ziua de mâine, pentru că toate lucrurile astea o să treacă.

Partea bună e că ciclurile istorice se accelerează și acum suntem undeva într-o situație destul de dificilă și neplăcută, dar șansele ca ea să se schimbe peste puțini ani sunt mari.

Republica Moldova a trecut prin același proces. Maia Sandu a pierdut guvernarea, la un moment dat au revenit prorușii, părea că Moldova nu mai are niciun viitor, a durat câțiva ani și iată unde sunt acum. S-a întâmplat asta și Ungariei, s-a întâmplat asta Serbiei.

Iată că trece mai mult sau mai puțin timp, hai să sperăm că mai puțin în România, dar roata se întoarce și atunci e bine să îi cauți din timp pe cei care alături de tine pot să consolideze această mișcare pro-democratică. Astfel încât în momentul în care există circumstanțele favorabile, să poți să ai o acțiune colectivă care duce lucrurile înainte într-un mod solid, sustenabil, care să ne asigure tuturor o viață mai bună.”

Ce mai puteți afla din podcastul cu Oana Popescu-Zamfir

  • De ce s-a retras din grupul de reflecție strategică de la Cotroceni
  • Cum explică apropierea lui Nicușor Dan de unele valori MAGA
  • Ce greșește România în negocierile cu administrația Trump
  • Cum poate fi folosită frica în atacurile hibride și de ce populația trebuie pregătită înainte de apariția unui incident grav
  • Ce face Republica Moldova pentru a limita influența Rusiei și de ce România ar trebui să învețe mai mult de la vecinii săi
  • Ce condiții ar trebui să îndeplinească o pace în Ucraina pentru a spori siguranța României și a regiunii

„Cum supraviețuim?” este un podcast video despre psihologia vieții într-o lume în criză. Cum ne schimbă crizele mintea, emoțiile și felul în care trăim? Cum ne afectează psihic instabilitatea politică, polarizarea, războaiele, dezinformarea și nesiguranța economică? În fiecare ediție, Adriana Nedelea caută, împreună cu specialiști din comunicare, experți în relații internaționale, psihologie, sociologie, neuroștiințe și domenii conexe, explicații și soluții pentru a înțelege mai bine ceea ce trăim. Podcastul este pe SpotMedia.ro și pe canalul YouTube SpotMedia.ro.

Abonează-te, dacă nu ești încă abonat, pentru a nu pierde următoarele interviuri, emisiuni sau podcasturi SpotMedia.ro.

În fiecare luni apare un nou episod din emisiunea Controverse, realizată de jurnaliștii Emilian Isailă și Matei Udrea, în weekend urmărești Cum supraviețuim? - un podcast realizat de Adriana Nedelea, iar în fiecare miercuri apare un nou episod din Defense Translate. În fiecare săptămână publicăm și interviuri video în care explicăm miza și efectele celor mai importante evenimente. Abonează-te aici!

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google